Bătăliile românilor: azi, bătălia de la Rovine

V-am mai spus că mă irită când îi aud pe câte unii care spun că istoria românilor este mincinoasă, că românii nu au câştigat nici o bătălie în istorie. Recomandarea mea este biblioteca, să vedem ce spuneau despre aceste bătălii cei care s-au bătut cu românii. Azi vă propun spre lectură descrierea bătăliei de la Rovine, făcută de cronicarul turc Orudj bin Adil (după „Cronici turceşti privind ţările române”, vol. 1, traduse de Mihail Guboglu şi Mustafa Mehmet, p. 48-49). Există încă multe nelămuriri asupra bătăliei de la Rovine dintre voievodul Mircea cel Bătrân şi sultanul Baiazid (unde a avut loc, când, dacă nu cumva au fost mai multe bătălii) însă cronicarul turc spune limpede că voievodul a fost păcălit printr-un vicleşug, nu înfrânt în luptă (cum a fost cazul sârbilor, nu cu multă vreme înainte în bătălia de la Kosovo).

Mircea cel Batran

„Sultanul Baiazid, cucerind Nicopolul şi Silistra, a trecut în Ţara Românească. În această vreme beiul Ţării Româneşti era ghiaurul Mircea.

Mircea ghiaurul, aducând cu el oaste, a venit împotriva sultanului Baiazid, şi întâlnindu-se unul cu altul, s-a dat o mare bătălie, astfel încât atât din partea musulmanilor, cât şi din partea ghiaurilor mulţi au fost măcelăriţi; din amândouă părţile au murit mulţi oameni. Când turcii au văzut că oastea ghiaură este numeroasă, cele două oştiri nu s-au despărţit una de alta. Când s-a lăsat noaptea, cele două oştiri s-au separat şi fiecare s-a aşezat în altă parte. Vizirul său, Ali-paşa, a luat în noaptea aceea următoarea măsură: el a pus să se aprindă torţe şi, strângându-se toate cadavrele musulmanilor, a făcut ca ele să fie cărate şi aruncate în apă. Îndeplinind această poruncă până în revărsatul zorilor, n-au lăsat la locul de bătălie leşurile musulmanilor. Când s-a făcut ziuă ei au fugit din acel loc. După ce musulmanii s-au retras, necredinciosul Mircea a trimis un om la locul bătăliei. Când a văzut că nu mai era acolo nimeni, Mircea necredinciosul a venit el însuşi la locul de bătălie şi a văzut zăcând multe cadavre de-ale necredincioşilor, iar dintre ale musulmanilor nu se vedea nici unul. Necredinciosul Mircea a fost cuprins de spaimă şi a zis: „Au murit mulţi necredincioşi”. Apoi şi el a fugit de acolo speriat. Sultanul Baiazid s-a întors cu cinste şi a trecut Dunărea. De la Nicopol el a venit de-a dreptul la Adrianopol. Apoi necredinciosul Mircea, rămânând în neputinţă, s-a împăcat şi, trimiţând haraciul său, s-a supus.”

Alte bătălii ale românilor după descrierile duşmanilor: bătălia de la Posada, bătălia de la Vaslui-Podul Înalt, bătălia de la Călugăreni.

4 gânduri despre „Bătăliile românilor: azi, bătălia de la Rovine

  1. Nici macar anul nu este sigur surse diferite dand ceva intre 1391-1397 !!! Am ramas putin uimit in gimnaziu cand am citit prima oara poezia lui Eminescu,Scrisoarea a III-a si acolo zice Baiazid:La Nicopole…
    Ori eu stiam ca batalia de la Nicopole a avut loc DUPA Rovine.De abia mult mai tarziu,in facultate am aflat ca sursele dau ani foarte diferiti,Chalcocondil de exemplu anul 1397 adica cu un an dupa Nicopole.Probabil si Eminescu stia…
    Rovine in romana veche,ca si in paleoslava insemnand teren mlastinos.Armata turca numara aproximativ 40 000,cea romana aproximativ 10 000.Baiazid a trecut Dunarea cu oastea pe la Nicopoia mica,o cetate de langa Turnu Magurele actual.Era prima oara cand un sultan otoman pasea pe pamant romanesc.
    Majoritatea surselor dau ca data a bataliei 10 octombrie 1394,a fost o singura batalie,romanii au opus o rezistenta inversunata dar au fost coplesiti de prepotenta otomana.
    Motivul conflictului si poate de aici confuzia legata de mai multe batalii,a fost faptul ca in 1391,Firuz beg,instalat in Vidinul recent cucerita intreprins primul akin in nordul Dunarii.Singurul mod in care putea riposta Mircea era sa-i loveasca in barlogul lor principal care era in regiunea Karinovasi,ceea ce a si facut (1393-1394 ?) zdrobindu-i pe akinci.Spaima a fost foarte mare in randul turcilor,deoarece drumul catre capitala de atunci a imperiului,Edirne,era deschis,nu mai era nici o forta care sa se opuna,sultanul fiind in Asia.
    Datele mele sunt luate din aproape contemporanul evenimentelor,Enveri (1464).

  2. Cum s-au petrecut de fapt lucrurile si de ce apare aceasta greseala la Orudj bin Adil si nu numai.
    Mircea a fugit in Transilvania,la Brasov.In locul lui Mircea,sultanul l-a pus domn pe Vlad,fiul lui Dan I,fratele lui Mircea,care a fost domn inaintea acestuia,si era prin urmare nepotul narelui domn.Acest nou voievod-fie ca se aflase in ,tara,fie ca venise in alaiul lui Baiazid,nu se cunosc imprejurarile inscaunarii-recunoscut sau impus de sultanul otoman si bineinteles de o parte din boieri (restul boierimii era cu Mircea in Transilvania) a fost prin urmare domnul efectiv al Tarii Romanesti dupa 10 octombrie 1394 pana in ianuarie 1397.El s-a recunoscut vasal al padisahului in conditiile obisnuite,plata haraciului si celelalte obligatii.De aceea cronicile turcesti exprima adevarul cand spun ca in urma victoriei lui Baiazid,domnul Tarii Romanesti i s-a inchinat devenind haracguzar (tributar).
    A fost perioada in istoria romaneasca in care Tara Romaneasca putea face fata singura-cu greu e drept-puterii otomane.De altfel pe atunci si imperiul otoman era inca departe de a fi o mare putere,Baiazid era considerat doar bey,titlu egal cu al domnitorului roman.De abia din 1395 Baiazid devine sultan.
    Dupa infrangerea lui Baiazid de la Ankara,Mircea se amesteca puternic in lupta principilor otomani ramasi pentru domnie,protejatul lui devenin sultan pentru o vreme.
    Ori sa iti impui tu candidatul,asta este deja ceva si a fost singurul caz in istorie cand un domnitor roman a “facut” un sultan-Musa
    .