Bucureştii nu mai au istorie

Îmi este clar că bucureştenii îşi urăsc oraşul, sunt într-adevăr doar nişte simpli locuitori. Mânaţi în Bucureşti de motive economice, ei sau părinţii lor, bucureştenii de azi nu mai au nici o legătură cu acest oraş. În jumătate de secol a dispărut şi numele adevărat al oraşului: „Bucureştiul”, o formă ciudată care aruncă la gunoi povestea ciobanului Bucur. „Bucureştii”, târgul oamenilor lui Bucur şi comunitatea sa au dispărut.

Mă fascinează ura bucureştenilor de azi faţă de Bucureşti. Au venit aici să câştige bani şi privesc cu dispreţ locul unde fac asta. Bucureştenii respectă prea puţine reguli de convieţuire în comun, nu-i interesează istoria clădirilor pe lângă care trec grăbiţi, nu au nici un fel de legătură cu autorităţile locale în afară de o ură constantă. Au cam dispărut bucureştenii care apucaseră să îşi petreacă o parte din copilărie sau adolescenţă în perioada interbelică, au dispărut acei bucureşteni politicoşi în orice situaţie, calmi şi în acelaşi timp neîncrezători, gata să întâmpine orice veste proastă cu o ironie. Bucureştenii de azi au bunicii „la ţară” şi trăiesc cu nostalgia locurilor de unde au plecat.

La fel şi administratorii oraşului, nişte zapcii şi arendaşi fără nici o legătură cu locul pe care îl administrează. Bucureştii sau transformat într-o metropolă alcătuită dintr-un amestec de dezrădăcinaţi. Istoria locului păstrată în oameni şi prin oameni a dispărut o dată cu purtătorii ei.

8 gânduri despre „Bucureştii nu mai au istorie

  1. asta spune tatăl meu, că majoritatea au plecat de acasă de foame. tata are 78 de ani şi a prins puţin şi din vechiul Bucureşti. mai spune că o gospodărie ca lumea la ţară se ţine prin muncă, că nu se poate ca într-o gospodărie adevărată să muncească doar unul, că toţi de când făceau primii paşi aveau o treabă pe măsura puterilor. grija lor, a băieţilor, de exemplu erau animalele. el vine din Bucovina, din Mânâstirea Humorului, şi, ţine minte că a luat o bătaie groznică de la bunicul pentru că au plecat cu schiurile pe deal şi au uitat să dea apă la animale. de nervi bunicul le-a pus schiurile pe buturuga din curte şi le-a tăiat cu toporul. tata povesteşte că nu ştia de ce plăngea, de bătaia luată sau de focul schiurilor. schiurile se făceau din anumite doage de butoi iar după trei zile l-au văzut pe bunicul intrând în curte cu doage din acelea speciale pe umăr. trăiau de pe urma animalelor şi pentru asta le acordau o atenţie deosebită, grajdul mare, căptuşit, cu duşumea, duşumea ce se spăla în fiecare dimineaţă cu apă fiartă după care se imprăştia rumeguş, rumeguş care se strângea seara şi se puneau paie uscate. tata râde şi spune că dacă aduce grajdul bunicii la câmpie “ăştia îl fac casă şi se mută în ea”. mă rog e diferenţa dintre nord şi sud dar, ca să revin la subiect l-am intrebat pe tata care societate e mai bună, cea de-acum sau cea din copilaria lui? Răspunsul a fost, caut să citez cât mai exact “cea de atunci, de demult, pentru că fiecare îşi ştia lungul nasului”. PS: tata a venit in Bucreşti în 48, aşa că a mai prins ceva, cât mai era, din aerul de altădată iar poveştile spuse de el ar putea alcătui lejer o carte.

    1. Ati surprins foarte bine diferenta dintre atunci si acum. Tatal dvs ca si bunicii mei veneau dintr-o lume unde fiecare avea un rost. Exista o randuiala. Am fost teleportati la orase intr-o lume fara rost, pe care nu ne-am dorit-o si dupa care tanjim. Iar azi suntem frustrati pentru ca simtim ca ne indepartam iremediabil de ceea ce ne dorim.

      Lumea trebuie sa se opreasca.

  2. să revin cu o precizare tata n-a plecat de foame. el nu ştie ce este aceea foametea din 46-47, el a plecat pentru că n-a vrut să înveţe, bunica a dorit ca toţi copii ei să inveţe, şi pe tata l-a dus la o şcoală de arte şi meserii din Fălticeni doar că după ce a plătit toate taxele plus mâncarea de la internat el n-a găsit altceva de cuviinţă decât să fugă. povestea la maturitate că veniseră comuniştii, şcoala nu mai era chiar şcoală iar pedagogii le ţineau discursuri despre stahanovişti, ori el era un băiat cam pipernicit pe vremea aceea. drept urmare bunica l-a întrebat ce vrea să facă, să se facă ucenic să înveţe o meserie într-o uzină, incepuse lozinca cu meseria brăţara de aur. ca atare l-a pus la tren cu direcţia Bucureşti unde aveau rude ca să-i îndeplinească dorinţa. bun, acum ăla care a avut o gospodărie adevarată la ţară va şti să se poarte şi la oraş, ăla care n-a avut după ce bea apă va arunca gunoiul pe geam, că de … e mai aproape şi mai simplu, nu? şi câte nu mai sunt care ţin de un bun simţ elementar.

  3. Asta si pentru ca Bucurestii cei de alta-data reprezinta o particica doar din Bucurestiul de azi. Uita-te la salba de cartiere “noi”, Militari, Drumul Taberei, Aparatori, Berceni, Pantelimon, de unde se ridica bucuresteanul tipic al prezentului: smecheras, incult, galagios, in permanent conflict cu gramatica si igiena, atotstiutor si plin de dipret fata de cei din provincie.

  4. astăzi trebuie să merg cu fiica mea la biserica Colţea, e tema de la profesoara de desen să scrie, să se documenteze despre o clădire veche din capitală. noi am ales această biserică, pentru că suntem credincioşi fără a fi habotnici, şi ne-am propus să facem un drum până acolo. cumva, ceva se încearcă dar câţi dintre tinerii din ziua de azi sunt interesaţi, căţi dintre ei primesc de la părinţi nişte norme minime de comportament, de la mama şi de la tata. ne-am obişnuit să arătăm cu degteul spre ministerul învăţământului, spre profesori, fără să ne întrebăm ce facem noi, ca părinţi, pentru copilul pe care îl avem? spun asta pentru că de dimineaţă, în transportul în comun un grup de tineri, în jur de 20 de ani, râs prostesc, cuvinte fără noimă, comportament hilar. in fine, cu astea ne-am obiţnuit, unul dintre ei se juca cu bricheta şi învârtea butonul de la “maximum de tare la maximum de încet”, altul un picuţ mai deştept îl întreabă cum vine asta. i se dau explicaţiile pentru maximum de tare şi maximum de încet şi ăla râde “e minim şi maxim bă”. cel în cauză îl priveşte nedumerit “a! da?!” aşa că, de acum încolo, de câte ori mă va întreba cineva ce fac o să răspund că maximum de bine. o zi bună.

  5. Bucurestiul este cel mai murdar oras fiindca esre orasul cu cei mai multi tarani.Unde in lume se mai gaseste un oras cu 15 primari si 266 consilieri care au numai drepturi si facilitati si nici o responsabilitate.Sarac general primar se vaita ca nu are bani dar face Vanghelioane si promoveaza despaducherea puricilor in sectorul 5 unde muncesc toti marii dregatori ai tarii.Ca de orasul pute a catun,nici trotuarele nu mai sunt ale pietonilor,daca nu esti atent calci in produs de comunitar,daca scapi te alearga cu masina cel care a lasat vaca acsa

  6. parerea mea este ca bunul simt si cumpatarea au supravietuit totusi in Bucuresti,
    mai mult chiar, incet incet se dezvolta o legatura sociala a oamenilor de bun simt, societatea cred ca isi identifica momentan principalele ei probleme, mai ramane sa le si rezolve.
    doar ca va dura.