CNSAS, o instituție care trebuie să dispară. Dosarele Securității trebuie făcute publice

În ceea ce privește colaborarea lui Marian Munteanu cu Securitatea eu nu am îndoieli că documentele citate de Adevărul sunt veridice, chiar și în lipsa unor facsimile. Sunt sigur că la momentul oportun vor apărea și facsimilele.

Însă nu veridicitatea informațiilor publicate de Adevărul reprezintă esența problemei, ci folosirea arhivei fostei Securități drept sursă veșnică de șantaje politice. CNSAS și arhiva sa constituie un buboi din care se scurge puroiul istoriei recente, când și pentru cine este nevoie. Nu mai are rost o recapitulare a cazurilor când dosarele de Securitate au fost folosite pentru îndepărtarea din spațiul public a unor personaje devenite brusc incomode sau scăpate de sub control.

Nuanțe și diferențe

Să revenim la recentul caz Marian Munteanu, că este proaspăt – deși majoritatea cazurilor au în comun aceeași schemă. Recentul acuzat a oferit un răspuns în care expresia cheie este ”nu am colaborat cu Securitatea”, omul spune că a avut o relație cu securiștii (a fost hărțuit de ei) , a scris unele chestii, pe unele le-a și semnat – dar ”nu a colaborat cu Securitatea”.

Și expresia cheie ne amintește de deciziile CNSAS ”a colaborat/ nu a colaborat cu Securitatea ca poliție politică”. Adică oamenii de la CNSAS analizează hârtiile de prin dosare și dau un fel de sentință care prin nu știu ce mecanism (nu mai stau să citesc norme și regulamente) trebuie confirmată printr-o decizie judecătorească. Adică pot fi unii oameni care au avut legături cu Securitatea, au dat declarații – dar primesc un certificat de bună purtare cum că ”nu au colaborat cu Securitatea ca poliție politică”. Alții primesc un certificat de proastă purtare: ”a colaborat cu Securitatea ca poliție politică”. Celor din categoria a doua li se restrâng unele drepturi publice, nici nu mai contează care, ceva în legătură cu viața politică.

Între cele două certificate sunt câteva milioane de nuanțe de gri. Și majoritatea celor care intră/ au intrat în rahatul ăsta se agață de speranța că vor primi calificativul ”nu a colaborat cu Securitatea ca poliție politică”, să poată rămâne în jocuri și să își spele oarecum obrazul.

Scurgerea în presă

Însă asta nu are nici o importanță. Pentru că avem situații precum cea a lui Marian Munteanu, unde conținutul dosarului său a fost scurs în presă. Mulți se reped să ceară dovada supremă a facsimilelor. Ramona Ursu de la Adevărul nu va publica facsimile și vă explic de ce: își pune în pericol sursa din CNSAS. Câtă vreme nu publică facsimile Ramona Ursu va putea spune orice, inclusiv că a primit documentele de la un porumbel alb. Conform legislației actuale nu i se poate face nimic. (Cum vă spuneam mai sus, eu personal sunt convins că informațiile publicate până acum sunt veridice și documentele există, poate chiar mai sunt și altele.)

Însă problema scurgerii de informații de la CNSAS rămâne – și așa ajungem la esență. CNSAS este – teoretic – o instituție cu un mandat determinat în timp (deși neprecizat) la un moment dat urmează să fie desființată și arhiva trecută în subordinea Arhivelor Naționale (cel puțin așa era la un moment dat în lege, n-am verificat dacă s-a modificat între timp). Rolul CNSAS este să verifice că în viața publică a României nu se strecoară șobolanii trecutului, celebra ”lustrație”. Practic CNSAS acționează ca un depozitar al unor secrete care sunt scoase în spațiul public la momentul oportun sub forma unor dezvăluiri de presă. CNSAS este un ciomag politic care trebuie să dispară cât mai repede.

Soluția

Singura soluție la beleaua asta este ca arhiva CNSAS să devină o arhivă publică, precum cea păstrată de Arhivele Naționale. Să fie compilată o listă cu toți cei care au fost colaboratori ai Securității înainte de 1989 și publicată, scurt și fără multe discuții. Fără nici un fel de certificate de bună purtare care să genereze spațiul de interpretări de mai sus. Dosarele să fie făcute publice, oricine să aibă acces la ele, fără nici un fel de limitări. Vom avea parte de un an – maxim doi, trei – de distracții și surprize în presă și dup-aia gata, se închide și capitolul ăsta.

Doar că asta ar fi modelul ideal, nu vom avea noi parte de bucuria asta. Vom rămâne în mocirla asta în care dosarul lui Marian Munteanu se scurge în presă la momentul oportun, în vreme ce alții sunt protejați cu grijă decenii la rând (cine își mai amintește de cazul Sorin Antohi?) – până când pornește scrisorica la ”Războiul”.

P.S. Am râs cu lacrimi citind recent o carte de Lucian Boia despre Petru Comarnescu. Coleg de generație cu Eliade și Cioran, Comarnescu nu a fost destul de inspirat să fugă în occident. Era homosexual și își turna la Securitate fiecare nou amant, turna tot ce-i ieșea în cale, cu talent de scriitor omul acoperea zeci de pagini la fiecare raport. Lucian Boia o aduce din condei și-l spală la bumbureață pe Comarnescu. Așa se scrie istoria dragilor.

P.P.S. Sursa informațiilor difuzate de adevărul pare să fie membrul colegiului CNSAS Adrian Cioflâncă (detalii aici). Nu-mi amintesc de nici un caz în trecut în care autorul scurgerii să fie identificat și pedepsit oficial.

17 Comments

  1. cristian

    Cum așa George, nu ai îndoieli cu privință la veridicitatea ”documentelor” Securității privind ”colaborarea” lui Marian Munteanu?? Doar el spune oblu în față, că semnătura de pe ”documentul” respectiv nu este a sa. Simplu.
    Ce facem aici, îi credem pe securiștii din 1988 sau pe Scânteiștii din 2016?? Parcă ai un hiatus în logică! Istoricul se bazează pe fapte, și nu pe șopârle- și aici nu mă refer la ”istoricul” Boia!

    • Am citit destul de multe astfel de dosare. Asta este impresia mea, că informațiile sunt veridice. Ce gândea în 1988-1989 Marian Munteanu despre Securitate? Asta este altă poveste. Eu de exemplu sunt ferm convins că Marian Munteanu dorea să scape de securiști – de asta a și intrat în PCR, era o modalitate de a te eschiva, nu aveau voie să aibă informatori membri de partid.

    • ion

      Domn’e, sunt două chestii aici si te rog sa ma crezi. Poti chiar sa verifici: 1. Sintagma scurgere de informatii este total eronata in context. Ramona Ursu este cercetător acreditat la CNSAS, motiv pentru care a mers la sediu, a studiat si a copiat de mână informațiile din dosar. C-asa-i procedura legala. Daca nu crezi, intreaba, verifica. A durat mult,
      săptămâni. 2. Facsimilele vor fi publicate imediat ce consiliul le va pune la dispozitie. Alta procedura legala. Domnilor de la consiliu le ia mult cateodata sa analizeze o cerere simpla. Si nu poti sa-ti faci agenda dupa toanele sau intereselelor.

  2. Ion

    Cu principiu tău, de a face publice dracului toate dosarele din arhive, sunt total de acord. Tocmai fiindcă sunt de acord cu acest principiu, îmi place şi faptul că uneori informaţiile nu sunt folosite cum dictează regulamentul lor semiabuziv. Singurul risc cand incalci reglumentul e sa-ti retraga acreditarea.

  3. Marian

    La vremea respectiva, e atât de demult încât nu stiu cine-si mai aduce aminte, sistemul CNSAS a fost criticat prin comparatie, AFAIK, cu Polonia – acolo unde toate dosarele au fost facute publice si fara cenzura (nume acoperite cu drptunghiuri negre).

    Dar „desfiintarea CNSAS” nu este chiar o solutie. Motivele pentru care sistemul CNSAS asa a fost conceput a fost chiar pentru santajarea celor care au intrat în politica sau în functii publice.

    Deja se observa care este mijlocul de a evita santajul CNSAS, statul pe tusa si împinsul oamenilor de paie în fata.

    Iarasi revin la perioada timpurie post-decembrista – presupun ca doar cei mai în vârsta îsi mai aduc aminte de „lista rusinii” care dadea calificative de la „nou-nascut pe 23.decembrie.89 cu 0% si pâna la Ceausescu cu 100%. Dovada ca tâmpenia n-are limite, lucru de care nici Einstein nu se prea îndoia 🙂

  4. anonim

    Problema e cine raspunde pentru ceea ce nu are precedent in lumea de azi si nu s-a intamplat nici in conditii de pace, nici in conditii de razboi: depopularea grava a tarii, disparitia a peste 1 800 de combinate, fabrici, uzine, a celei de a cincea flote din lume, pentru retrocedarile frauduloase de sute de miliarde de $, la nivel national, si multe, multe altele. DOAR STATISTICA.

    • Marian

      Unii au fost – la afacerea Microsoft au fost împartiti ani de puscarie cu suspendare cât sa acopere „învatamântul obligatoriu”.

      Astfel de justitie vrei? Pai asa vor si ei… Sa fure miliardul si sa stea la domiciliu obligatoriu (nu în Baragan ca fraierii de chiaburi de acum 50 de ani) vreo câteva luni, un concediu fara plata (cu plata în avans).

      Mai întâi trebuie reorganizata justitia, si primul lucru care trebuie schimbat sau eliminat este cumularea pedepselor 🙂

  5. anonim

    Ar trebui, de asemenea, judecati toti cei care au comis crime impotriva umanitatii si a poporului roman, adica cei care au bagat la puscarie, chinuit, omorat, deportat sute de mii de romani nevinovati. Acesti trebuiesc adusi in fata Judecatii, vii sau morti.

  6. gabi

    Mai oamenilor, cum vreti voi sa dispara CNSAS si sa fie puse dosarele alea la dispozitia tuturor? Pai si azi mai sunt informatori – ieri raportau la secu’, azi raporteaza la partid(e) si SRI/SIE/??? – asa ca pana n-o sa moara toti mosii aia de stalp de crasma si toate babele de cartier si de scara blocului, n-o sa dispara nici CNSAS!