Filmul secret al execuțiilor de la Nürnberg

Pe 16 octombrie 1946, sergentul major american John Chris Woods i-a executat pe liderii celui de-al Treilea Reich, execuții care au fost filmate.

Conform clipului de mai jos, spânzurarea naziștilor de la Nürnberg a fost filmată, însă în urma unui sondaj din 1946 publicul britanic a respins ideea difuzării acestor imagini. Sunt sigur că pe undeva au fost păstrate filmările execuției liderilor naziști – și asta îmi aduce aminte de înregistrarea ultimei discuții a regelui Mihai cu mareșalul Ion Antonescu, sunt sigur că se păstrează și asta ascunsă printr-o arhivă.

Ideea judecării criminalilor de război naziști a fost lansată de Iosif Stalin la Conferința de la Teheran din 1943, când, în cursul unei cine cu președintele SUA F.D. Roosvelt și cu premierul britanic Winston Churchill, a propus ca 50.000- 100.000 de ofițeri germani să fie executați. Neștiind că Stalin vorbește serios, Roosvelt a glumit afirmând că 49.000 ar fi de ajuns. Churchill a respins ideea unor execuții în lipsa unui proces. Prin Carta de la Londra din 8 august 1945 s-a stabilit baza legală pentru pedepsirea marilor criminali de război, tribunalul de la Nurenberg a fost alcătuit din judecători reprezentând Marea Britanie, Statele Unite, Uniunea Sovietică și Franța.

Sergentul major John C. Woods a declarat pentru revista Times după ce i-a executat pe liderii Germaniei:

Eu i-am spânzurat pe acei naziști și sunt mândru de asta. Am fost calm. Nu poți fi neliniștit în această meserie. Mai vreau să spun un cuvânt bun pentru acei soldați care m-au ajutat, toți și-au făcut treaba bine, încerc să obțin o avansare pentru ei. Eu consider chestia asta cu spânzurătoarea cam așa: cineva trebuie să o facă. Am ajuns să o fac printr-un accident, în vreme ce mă aflam în State, cu ani în urmă.

Revista Times din 26 octombrie 1946 afirma că metoda de execuție a sergentului major John C. Woods a fost una defectuoasă: calculele pentru lungimea frânghiei au fost greșite astfel că în loc ca condamnații să moară în urma fracturii cervicale au murit prin asfixie. Mai mult, trapa prin care condamnații cădeau a fost una de dimensiuni reduse astfel că unii condamnați s-au lovit de marginile ei în cădere, mai afirma Times.

Pentru că Ribbentrop a avut un rol în chestiunea Basarabiei îmi permit să pun fotografia asta aici, ultima fotografie cu ministrul de Externe al lui Hitler.

Deadjoachimribbentrop

Dacă nu avem încă filmul execuției liderilor naziști în spațiul public trebuie să ne mulțumim cu relatările din presa scrisă. Jurnalistul american Kingsbury Smith a fost martor la executarea criminalilor de război naziști pe care a descris-o pe larg pentru International News Service. „Trei eșafoade de lemn vopsite în negru se aflau în sala de sport a închisorii, o încăpere lungă de 30 de metri și lată de 10. Cu doar trei zile înainte de execuții, sala de sport a fost folosită de gardienii americani pentru un meci de basket. Două dintre cele trei spânzurători au fost folosite alternativ. (…) Baza eșafoadelor era placată cu lemn pe trei părți și acoperită cu o pânză neagră pe una din părți, astfel încât nimeni nu a văzut lupta cu moartea a celor care atârnau cu gâturile rupte”.

Kingsbury Smith a descris în detaliu fiecare execuție: „Von Ribbentrop a reușit să își mențină stoicismul aparent până la sfârșit. A pășit hotărât spre eșafod între cei doi gardieni ai săi, însă nu a răspuns la prima întrebare a unui ofițer care a executat formalitatea de a îl întreba care îi este numele. Când întrebarea a fost repetată aproape a strigat «Joachim von Ribbentrop!» și apoi a urcat scările fără nici un semn de ezitare. Când s-a întors pe platformă pentru a-i vedea pe martori a părut că strânge din dinți și și-a ridicat capul cu vechea aroganță. Întrebat dacă mai are un mesaj final a spus «Dumnezeu să apere Germania» și apoi a adăugat «Mai pot spune altceva?» Traducătorul a înclinat din cap afirmativ și fostul vrăjitor diplomatic al nazismului și-a rostit ultimele cuvinte cu o voce tare, hotărâtă: «Ultima mea dorință este ca Germania să își dea seama de identitatea sa și să fie atinsă o înțelegere între est și vest. Doresc pace lumii». Apoi călăul a ajustat frânghia, a tras maneta și von Ribbentrop a lunecat spre soarta sa”. Următorul executat a fost mareșalul Keitel care „a intrat în încăpere la două minute după deschiderea trapei lui Ribbentrop. (…) Keitel nu apărea la fel de tensionat ca Ribbentrop. Își ținea capul sus în vreme ce i-au fost legate mâinile și a mers drept spre spânzurătoare cu o atitudine militară. (…) Ultimele sale cuvinte, rostite cu o voce clară au fost traduse astfel «Îi cer lui Dumnezeu Atotputernicul să se îndure de poporul german. Peste două milioane de soldați germani au mers la moarte pentru patrie înaintea mea. Acum îmi urmez fii – totul pentru Germania»”. După executarea lui Ribbentrop la 01:11 A.M. și a lui Keitel a urmat o pauză până la ora 01:36, timp în care cei doi au fost pronunțați morți oficial, iar corpul lui Ribbentrop a fost pus într-un sicriu în spatele unei perdele negre.

Următorul în ordinea executaților a fost Ernst Kaltenbrunner (directorul serviciilor de informații naziste) care și-a negat crimele în ultimul cuvânt, urmat de Alfred Rosenberg (principalul ideolog nazist), care a refuzat să facă o declarație finală. „Hans Frank (guvernatorul general al Poloniei ocupate) a fost următorul în parada morții. El a fost singurul dintre condamnați care a intrat în încăpere cu un zâmbet pe chip. (…) Și-a spus numele cu o voce joasă și când a fost întrebat de ultima declarație a spus cu o voce scăzută, aproape o șoaptă: «Sunt recunoscător pentru tratamentul pe care l-am avut în captivitate și îi cer lui Dumnezeu să mă primească cu îndurare»”, scria jurnalistul american. Al șaselea executat la Nurenberg a fost Wilhelm Frick, ministrul de interne al lui Hitler. „Julius Streicher (editorul ziarului nazist Der Sturmer și influent ideolog nazist) și-a făcut apariția melodramatică la 02:12 A.M. Când cătușele i-au fost scoase, acest om urât cu apariție de pitic, îmbrăcat cu un costum și cu cămașa încheiată până la gât, fără cravată, s-a uitat la cele trei eșafoade ridicate amenințător în fața sa. Apoi s-a uitat în jurul încăperii, ochii săi oprindu-se pentru un moment asupra unui mic grup de martori. Până în acest moment mâinile i-au fost legate la spate. Doi gardieni l-au condus către spânzurătoarea numărul unu. A mers hotărât cei doi metri până la prima treaptă, însă fața îi tremura. Când gardienii l-au oprit lângă scări pentru formalitățile de identificare și-a rostit strigătul penetrant: «Heil Hitler!» Acest țipăt mi-a trimis fiori pe spinare. În vreme ce dispărea ecoul, un colonel american de lângă trepte a rostit scurt: «Întreabă-l cum îl cheamă?» La întrebarea traducătorului, Streicher a strigat «Știi bine cum mă cheamă!». Traducătorul a repetat întrebarea și condamnatul a strigat «Julius Streicher!»”. După urcarea lu Streicher pe eșafod, jurnalistul american i-a consemnat ultimele cuvinte: «Bolșevicii o să vă spânzure pe voi într-o zi». După Streicher au mai fost executați Fritz Sauckel (organizatorul muncii forțate în Germania nazistă), Alfred Jodl (șeful Statului Major al armatei naziste) ultimul executat fiind Arthur Seyss Inquart (Reichskommisarul Austriei de după anexare).

4 Comments

  1. […] Părerile personale ale lui Argetoianu sunt acide, dar informațiile lui sunt întotdeauna de primă mână. Un exemplu: ziarista nazistă Edith von Coler a fost mituită de Nicolae Malaxa cu un milion de lei, după cum o spunea Argetoianu încă din 1939 – cân a fost deschisă prin anul 2000 arhiva ziaristei naziste suma a fost confirmată. Cred că informația despre vânzarea castelului Bran în 1938 ar putea fi confirmată de niște săpături atente prin arhive. Pentru că mai sunt multe secrete ascunse prin arhive, de exemplu știm sigur că au fost filmate execuțiile liderilor naziști iar filmele au fost păstrate (aici). […]

  2. […] Am aflat toți cu mirare că Arhiducele Anton și Principesa Ileana au sosit sâmbătă cu aeroplanul să-și… sărbătorească frățiorul și cumnățelul în ziua de 16 octombrie. Cu mirare, căci sentimentele Regelui pentru surioara sa sunt cunoscute… Totul se explică: a fost chemată să semneze vânzarea Branului. Părerile personale ale lui Argetoianu sunt acide, dar informațiile lui sunt întotdeauna de primă mână. Un exemplu: ziarista nazistă Edith von Coler a fost mituită de Nicolae Malaxa cu un milion de lei, după cum spunea Argetoianu încă din 1939 – când a fost deschisă prin anul 2000 arhiva ziaristei naziste, suma a fost confirmată. Cred că informația despre vânzarea castelului Bran în 1938 ar putea fi confirmată de niște săpături atente prin arhive. Pentru că mai sunt multe secrete ascunse prin arhive, de exemplu știm sigur că au fost filmate execuțiile liderilor naziști iar filmele au fost păstrate (aici). […]