Galerie foto: Uzinele Malaxa în imagini în 1940

Uzinele Malaxa într-o reclamă din perioada interbelică
Uzinele Malaxa într-o reclamă din perioada interbelică
Uzinele Malaxa într-o reclamă din perioada interbelică
Uzinele Malaxa într-o reclamă din perioada interbelică

Nicolae Malaxa a fost unul dintre cei mai mari industriaşi din România, creatorul industriei grele româneşti. În dosarele Societăţii Anonime Române Malaxa păstrate de Arhivele Naţionale se regăsesc proiecte majore pentru România (unele dintre ele realizate de Nicolae Malaxa, altele de comunişti, altele rămase încă în suspensie): industria de armament proprie, canalul Dunăre-Marea Neagră, un combinat siderurgic la Brăila sau Galaţi pentru a beneficia de transportul pe Dunăre, modernizarea căilor ferate, aprovizionarea cu gaze naturale pentru uz casnic a marilor oraşe, electrificarea oraşelor, centralele hidro-electrice de la Bicaz şi Porţile de Fier, clădirea unei industrii de automobile româneşti, realizarea unei reţele de autostrăzi etc. Am fost uimit să văd amploarea proiectelor lui Nicolae Malaxa.

În acelaşi timp Malaxa a avut o influenţă nefastă asupra politicii româneşti. Modelul lui de afaceri se baza pe contractele cu statul în urma cărora obţinea profituri gigantice, iar o parte din aceste profituri erau reinvestite în şpagă dată autorităţilor (inclusiv lui Carol al II lea cu care juca poker săptămânal) pentru a obţine alte contracte cu statul. În plus, la nivel macro-economic activitatea lui Nicolae Malaxa nu ducea nicăieri. România obţinea cele mai multe fonduri din exportul de grâne şi de petrol. Aceşti bani erau investiţi în producerea de armament/muniţie şi dezvoltarea căilor ferate – ambele fiind activităţile majore ale intreprinderilor lui Nicolae Malaxa.  Armamentul şi muniţia constituie mijloace fixe cu profit zero – rolul lor era să apere structura României, rol pe care nu l-au îndeplinit în 1940. Căile ferate şi materialul rulant erau destinate serviciilor – însă în lipsa unei dezvoltări economice reale nici ele nu au adus profituri. Cu alte cuvinte banii obţinuţi de România în perioada interbelică din exportul de petrol şi grâne au fost aruncaţi pe fereastră, nici una din investiţiile majore nu şi-a atins scopul.

Toate acestea nu-i scad importanţa lui Nicolae Malaxa în ceea ce priveşte crearea unei industrii româneşti, chiar fără un rezultat clar. Uzinele Malaxa erau unele dintre cele mai moderne din lume în perioada interbelică, după cum se vede în imaginile de mai jos.

Intrarea în uzinele Malaxa din Bucureşti, februarie 1940

Intrarea în uzinele Malaxa din Bucureşti, februarie 1940. În perioada comunistă au purtat numele de „23 august”, după 1989 au primit numele de „Faur”. Arhitectul care a proiectat clădirile uzinei a fost Horia Creangă, nepotul lui Ion Creangă.

Muncitor la Uzinele Malaxa

Muncitor la Uzinele Malaxa

Muncitori de la Uzinele Malaxa

Muncitori de la Uzinele Malaxa

Linie de strunguri de la Uzinele Malaxa

Linie de strunguri de la Uzinele Malaxa

Locomotivă Malaxa pe linia de ansamblare

Locomotivă Malaxa pe linia de ansamblare

Automotor Malaxa în curs de ansamblare

Automotor Malaxa în curs de ansamblare. Când era gata putea parcurge distanţa Bucureşti-Constanţa în doar două ore şi jumătate.

Verificarea muniţiilor produse la Uzinele Malaxa

Verificarea muniţiilor produse la Uzinele Malaxa

Nicolae Malaxa se lăuda în faţa lui Constantin Argetoianu că "a adunat toate curvele de la Obor" şi le-a instruit să devină verificatoare de muniţii.

Nicolae Malaxa se lăuda în faţa lui Constantin Argetoianu că „a adunat toate curvele de la Obor” şi le-a instruit să devină verificatoare de muniţii.

Casa lui Nicolae Malaxa din Bucureşti, Aleea Alexandru. În prezent aici funcţionează sediul central al Institutului Cultural Român.

Casa lui Nicolae Malaxa din Bucureşti, Aleea Alexandru. În prezent aici funcţionează sediul central al Institutului Cultural Român.

8 Comments

  • Vezi ca ceva negativ ca Malaxa dadea „spaga” cum te exprimi la adresa lui,regelui Carol al II-lea si ca juca saptamanal poker cu acesta?nu toti oamenii mari de afaceri fac la fel?ba in zilele de azi acesti „afaceristi” de carton isi iau catrafusele si se muta in asa zisele paradisuri de aur ca sa scape de taxe.Malaxa insa a trait tot timpul in Romania contribuind prin castigurile sale imense la bunul mers al societatii romanesti interbelice.Da-i Cezarului ce-i al Lui.

    • Da, domnule, ” șpaga” este un rău moștenit de la turcii din epoca fanariotă. Un domn fanariot pentru a ajunge pe tronul principatelor române dădea „șpagă” sultanului, șpagă care şi-o recupera pe spatele românilor prin taxe, prin biruri. Carol al II-lea primea șpagă pentru a face contracte păgubitoare statului cu Nicolae Malaxa şi cu mulți alți prin intermediul Elenei Lupescu Prioritate aveau evrei strânși în jurul metresei regelui.Banii intrați în țara prin exportul de petrol şi grâu, erau aruncați pe apa sâmbetei de Carol al II-lea la marii afaceriţşti care aveau grije să-i returneze o mare parte din bani regelui prin cadouri şi la jocul de cărți, unde Carol al II-lea câștiga întotdeauna. Metodele, mafioților interbelici au fost preluate cu succes de cei de azi. De aceea jefuitori de azi laudă perioada interbelică ca find cea mai prosperă. Sigur că a fost, pentru cei de la putere şi camarila regală. De aceea nu trebuie să vă mire, că ceii care au acumulat averii pe căi necinstite, vor monarhie, ca hoția să fie legiferată şi tolerată. Iești un naiv, prietene, când spui: ” Dă-i Cezarului ce-i al lui”. Dar ce e al Cezarului, ? În mod legal nu are nimic. Ţara este a Românilor şi numai a lor. Președintele sau fie el şi Rege, trebuie să trăiască binele ce-l aduce națiunii Aleșii neamului şi cei care conduc trebuie să fie retribuiți după fapte şi nu după vorbele aruncate prim parlament şi pe ecranele televizoarelor.Ţi se pare normal, prietene, ca celor care ne-au condus, bine sau rău, după ce nu mai sunt în funcție să rămână cu retribuția avută şi cu multe alte facilitați până la moarte? Nu ar fi normal ca şi lor să li se dea o pensie ca ori cărui cetățean? Se pare că, nu., Unora care au distrus economia naționala în loc să fie judecăm pentru răul ce ni l-au făcut, le dăm onoruri şi le ridicăm statui, iar pe adevărații eroi ai neamului i-am pus la zid sau i-am alungat din tară Aşa, deci, ” Să dăm Cezarului, ce-i al lui”. Te ai întrebat, amice, de ce, „cezarii” noștri țin de mai multe decenii Columna Dacia-Traian în beciurile muzeului de Istorie din București? Acest monument este o copie după opera lui Apolodor din Damasc,monument ridicat din ordinul lui Traian după cucerirea daciei. Ca pe o peliculă de film cioplită în marmoră, sunt redau scene din marele război de apărare a Daciei împotriva cotropitorilor Romani. Dramatismul luptelor şi jerfele făcute de strămoșii noștri Dac, merită să fie cunoscute de generațiile viitoare şi de acei ce vântură idei năstrușnice că după retragerea aureliană în Dacia (anul 275) a rămas vid şi în acest vid Ardelean, s-au instalat niște nomazi veniți de nicăieri, pentru că erau fără de tara. Sigur e bine. ” Să dăm Cezarului ce-i al lui” Şi de aceea trebuie ridicată, Columna Dacia-Traian în inima Ardealului, ca un simbol al existentei milenare şi a veșniciei noastre pe aceste pământuri scăldate de sângele moșilor şi strămoșilor noștri Dacii. Daci au fost Viteji şi Drepți, să ne întoarce la aceste mari virtuți. Şi să nu se uite nici o dată că Cezarul nu este altul decât POPORUL Din păcate cei ce ne conduc astăzi le este rușine să mai pronunțe cuvântul POPOR. Dovadă vie este că Impresionantului edificiul „Casa poporului”, i-au schimbat numele în Casa Parlamentului” Adică cum? Luam Cezarului ce-i al Cezarului. Unde vreți să ajungem?. De ce lăsăm, ca unii veniți în goana calului şi pripășiți şi săvârșind odioase crime îşi pun simboluri peste tot spre a dovedii că ei au fost aici din totdeauna şi că nomazii am fi noi.Prietene, tu ce accepți „șpaga” şi vrei să dai cezarului ce-i a lui”, învață istoria nefalsificată a româniei şi vei constata că indivizi infiltaţi în tară cât şi multi din afară, ne-au furat fără milă conrupându-ne conducătorii pe care i-am crezut loiali doar pentru că au știut să mintă frumos. Să judecăm faptele. Ele dau măsura valorii umane şi a societății ce-o dorim. Hoția, șpaga este cancerul societăți şi de aceea îi spun lui Victor Ponta , proaspătul prim-ministru:

      E greu Ponta! Dar se poate
      Să avem iarăși dreptate..
      De vrei să rămâi în cărți
      Curăță Ţara de… Hoți

    • Da, domnule, ” șpaga” este un rău moștenit de la turcii din epoca fanariotă. Un domn fanariot pentru a ajunge pe tronul principatelor române dădea „șpagă” sultanului, șpagă care şi-o recupera pe spatele românilor prin taxe, prin biruri. Carol al II-lea primea șpagă pentru a face contracte păgubitoare statului cu Nicolae Malaxa şi cu mulți alți prin intermediul Elenei Lupescu Prioritate aveau evrei strânși în jurul metresei regelui.Banii intrați în țara prin exportul de petrol şi grâu, erau aruncați pe apa sâmbetei de Carol al II-lea la marii afaceriţşti care aveau grije să-i returneze o mare parte din bani regelui prin cadouri şi la jocul de cărți, unde Carol al II-lea câștiga întotdeauna. Metodele, mafioților interbelici au fost preluate cu succes de cei de azi. De aceea jefuitori de azi laudă perioada interbelică ca find cea mai prosperă. Sigur că a fost, pentru cei de la putere şi camarila regală. De aceea nu trebuie să vă mire, că ceii care au acumulat averii pe căi necinstite, vor monarhie, ca hoția să fie legiferată şi tolerată. Iești un naiv, prietene, când spui: ” Dă-i Cezarului ce-i al lui”. Dar ce e al Cezarului, ? În mod legal nu are nimic. Ţara este a Românilor şi numai a lor. Președintele sau fie el şi Rege, trebuie să trăiască binele ce-l aduce națiunii Aleșii neamului şi cei care conduc trebuie să fie retribuiți după fapte şi nu după vorbele aruncate prim parlament şi pe ecranele televizoarelor.Ţi se pare normal, prietene, ca celor care ne-au condus, bine sau rău, după ce nu mai sunt în funcție să rămână cu retribuția avută şi cu multe alte facilitați până la moarte? Nu ar fi normal ca şi lor să li se dea o pensie ca ori cărui cetățean? Se pare că, nu., Unora care au distrus economia naționala în loc să fie judecăm pentru răul ce ni l-au făcut, le dăm onoruri şi le ridicăm statui, iar pe adevărații eroi ai neamului i-am pus la zid sau i-am alungat din tară Aşa, deci, ” Să dăm Cezarului, ce-i al lui”. Te ai întrebat, amice, de ce, „cezarii” noștri țin de mai multe decenii Columna Dacia-Traian în beciurile muzeului de Istorie din București? Acest monument este o copie după opera lui Apolodor din Damasc,monument ridicat din ordinul lui Traian după cucerirea daciei. Ca pe o peliculă de film cioplită în marmoră, sunt redau scene din marele război de apărare a Daciei împotriva cotropitorilor Romani. Dramatismul luptelor şi jerfele făcute de strămoșii noștri Dac, merită să fie cunoscute de generațiile viitoare şi de acei ce vântură idei năstrușnice că după retragerea aureliană în Dacia (anul 275) a rămas vid şi în acest vid Ardelean, s-au instalat niște nomazi veniți de nicăieri, pentru că erau fără de tara. Sigur e bine. ” Să dăm Cezarului ce-i al lui” Şi de aceea trebuie ridicată, Columna Dacia-Traian în inima Ardealului, ca un simbol al existentei milenare şi a veșniciei noastre pe aceste pământuri scăldate de sângele moșilor şi strămoșilor noștri Dacii. Daci au fost Viteji şi Drepți, să ne întoarce la aceste mari virtuți. Şi să nu se uite nici o dată că Cezarul nu este altul decât POPORUL Din păcate cei ce ne conduc astăzi le este rușine să mai pronunțe cuvântul POPOR. Dovadă vie este că Impresionantului edificiul „Casa poporului”, i-au schimbat numele în Casa Parlamentului” Adică cum? Luam Cezarului ce-i al Cezarului. Unde vreți să ajungem?. De ce lăsăm, ca unii veniți în goana calului şi pripășiți şi săvârșind odioase crime îşi pun simboluri peste tot spre a dovedii că ei au fost aici din totdeauna şi că nomazii am fi noi.Prietene, tu ce accepți „șpaga” şi vrei să dai cezarului ce-i a lui”, învață istoria nefalsificată a româniei şi vei constata că indivizi infiltaţi în tară cât şi multi din afară, ne-au furat fără milă conrupându-ne conducătorii pe care i-am crezut loiali doar pentru că au știut să mintă frumos. Să judecăm faptele. Ele dau măsura valorii umane şi a societății ce-o dorim. Hoția, șpaga este cancerul societăți şi de aceea îi spun lui Victor Ponta , proaspătul prim-ministru:

      E greu Ponta! Dar se poate
      Să avem iarăși dreptate..
      De vrei să rămâi în cărți
      Curăță Ţara de… Hoți

      Şi nu proceda precum Băsescu la strigătul disperat al abrudenilor:

      Vodă! strică Ardeleni,
      Ni se fură Apuseni…
      Iar Traian complice tace
      Şi cu hoții face…Pace.

  • Am locuit în cartierul Vatra Luminoasa si stiu ca au existat si exista înca asa zisele LOCUINTE IEFTINE, pe Str.Maior Coravu, construite de Malaxa, pentru munctiorii fabricii.

  • Ia du-te măi incoruptibilule care-ţi zici inginer la căpşuni şi lasă-ne-n corupţia noastră interbelică… Lăsând gluma la o parte… au existat timpuri când am dovedit că putem fi şi altceva decât nişte simpli ţărani agricultori sau crescători de animale, totul depinzând de voinţa politică. Atunci când s-a dorit… am demonstrat că putem discuta de la egal la egal cu aproape oricine… chiar şi cu Germania. Culmea… asta se întâmpla în anii ’30, când, la nivel global, toată suflarea era în plină depresiune, probabil cea mai mare criză economică cunoscută de societatea umană, cauzată, în principal, de supraproducţie. Deşi vremurile erau extrem de potrivnice dezvoltării industriale şi mediului de afaceri… un român, vizionar ca inginer şi sclipitor ca om de afaceri, ridica un imperiu industrial aproape imposibil de imaginat pentru zilele noastre. După părerea majorităţii, Nicolae Malaxa a fost singurul magnat român, de talie mondială, din perioada interbelică. Aproape toate ”măreţele realizări ulterioare… fabrici şi uzine” cu care ne-au intoxicat propagandiştii comunismului au fost, de fapt, doar confiscări ale proprietăţilor acestui adevărat tycoon autohton… doar simple golănii politice. După revoluţie, deşi descendenţii lui Malaxa au cerut despăgubiri doar pentru o parte infimă din proprietăţile familiei iar aceste proprietăţi au fost intenţionat subevaluate… suma plătită ca despăgubire de către statul român s-a ridicat totuşi la câteva sute de milioane de dolari, transformate în acțiuni la Fondul Proprietatea. Şi ca să revin… în ’23, Malaxa, un inginer şcolit la prestigiosul Karlsruher Institut für Technologie*, riscă enorm şi cumpără din Germania 83 dintre cele mai performante maşini-unelte existente pe piaţă, angajează 180 de specialişti germani pentru calificarea propriului personal (da, au fost vremuri când munceau nemţii angajaţi la noi…) şi în colaborare cu arhitectul Horia Creangă şi inginerul Henry Holban construieşte cea mai performantă fabrică de material rulant din Europa. Datorită factorilor politici ai vremii se extinde rapid transformându-se într-un adevărat colos industrial: locomotive Diesel, motoare Diesel, aparataj pentru material rulant, transmisii mecanice, sisteme de comandă, tuburi din oțel Stiefel (prima fabrică din Europa care produce ţevi nesudate, obţinute prin procedeul american de laminare), aparatură optică, muniţii, armament… etc. Printre fabricile Malaxa se numără: Faur (devenită 23 August după ”naţionalizare”), Republica-Bucureşti, IOR-Bucureşti, Tohan-Zărnești, Astra-Arad, Unio-SatuMare, combinatul siderurgic Reşiţa, combinatul siderurgic Galaţi, fabrica de armament-Braşov, fabrica de armament-Sibiel… etc. Asigurându-le tuturor, ca standard, salarii mai mari decât restul uzinelor, asistență socială, asistenţă medicală, echipamente de lucru şi protecţie moderne, masă la cantină, locuinţe noi construite la preţuri foarte bune… acordând tinerilor merituoşi numeroase burse de studii în străinătate sau recomandări către savanţi şi oameni de cultură europeni, inovând sau implementând cele mai bune tehnologii de producţie şi soluţii tehnice disponibile: motoare, transmisii, cutii de viteze, convertoare sonice de cuplu (cine este din Băneasa cunoaşte cu siguranţă invenţiile lui Gogu Constantinescu din domeniul aviatic), sisteme de frânare, distribuitoare… etc a reuşit să ”transforme” un vechi atelier de reparaţii de locomotive și vagoane (importate de la alţii) într-un concern industrial, 100% românesc, care putea sta cu fruntea sus alături de mastodonţii industriei grele mondiale. În doar câţiva ani noua industrie lansată de Malaxa a început să aibă nişte rezultate absolut spectaculoase prezentându-se la marile târguri internaţionale cu propriile produse, printre care şi puternicele locomotive din seria 151.001 (cele mai puternice locomotive din Europa) de concepţie şi producţie românească. Au cam simţit fiori reci pe şira spinării mai marii industriei europene când au văzut caii putere, cuplul, preţul şi la ce standarde erau produse aceste locomotive de către nişte ”ţărani” desculţi… însă au fost primite cu entuziasm de presă şi de către public. Păcat că Marea Criză a facilitat apariţia la putere a unor ”salvatori providenţiali” care au rezolvat instantaneu dilema supraproducţiei: un război mondial, două bombe atomice şi mai departe… scrie-n carte. Ce vroiam să spun este că se poate… demonstrat practic că se poate, nu basme. Au existat vremuri când nu am cules căpşuni şi nu ne-am târât ca râmele mulţumindu-ne cu firimiturile de la masa bogaţilor.

    * Intraţi să vedeţi cu ochii voştri ce nume au terminat aici… că eu nici nu ştiu cu care să încep :)))))))

  • „spaga” de fapt era dobanda pe care orice camatar o incaseaza.
    nu cred ca in prezent cineva mai are afaceri fara sa castige ceva (putin sau mult…).
    iar pentru domnul Nicolae Malaxa nu pot spune decat atat: AM TOATA STIMA pentru EL”.
    de ce?
    pentru ca a stiut sa isi foloseasca mintea si imaginatia la timpul sau, nu numai sa supravietuiasca, dar si sa se imbogateasca.
    nu uitati ca a dat de lucru unor oameni si nu au fost putini.
    intrati pe Wikipedia (versiunea romana) si cititi ce a mai facut pentru cei din jurul sau.

Lasă un răspuns