14 Comments

  1. George, subiectul este foarte interesant și sub aspect etimologic. Este un fals că în română cuvântul Pizdă ar fi un împrumut din slavă. Înșiși lingviștii slavi susțin că este vorba despre un cuvânt protoindoeuropean răspândit în toată aria a ceea ce s-a numit convențional Grupul Satem, grup din care tracii au făcut parte alături de strămoșii slavilor, balticilor, armenilor, iranienilor etc. Rădăcina indoeuropeană restabilită de lingviști este *pisd-eH₂-. Conferă cu Piza din lituaniană (limbă neslavă), unde are exact același sens. Se consideră că forma indoeuropeană *pisd-eH₂- are la bază o formă mai veche, protoindoeuropeană, și anume: *pi-sd- / *pei-sd- , cu sensul de ”Șezut, ceea pe ce se șade”. Rădăcina *sed-/sod-/sd-, este aceeași ca și în cuvintele românești a Ședea, șea, a sădi, șezut, șezătoare. Pei-sd- este etimonul arhaic și pentru verbul latin *pissiare, cu sensul de a (se) Pișa. Unii găsesc aceeași rădăcină și în cuvintele românești Pisică/pisoi/pisic, dar și în protoslavul Pes, cu sensul pozitiv de Câine, cățel, ambele animale fiind asociate la popoarele indoeuropene cu organele genitale. Pisică și Cățel, sunt astfel niște eufemisme din bestiarul popular arhaic, la fel ca și Pupăza și Cucul, termeni mai târzii, moșteniți la noi deja din tradiția latină.

  2. Banciu

    Dar de injuraturi mai clasice din Ardeal, cum ar fi ”baga-si-ar Dumnezo pula-n gura ta…” ai auzit?Si ca fapt divers, in Danemarca (ca am muncit p-acolo) tot am incercat sa le traduc una clasica de la noi din Cluj, ”be-mi-ai pula” si io tot le ziceam la caini (danezi adica) ”drink my cock” si aia se uita ca prostii…

  3. Florin Croitoru

    „e treaba lingviștilor să explice de ce în română mentula e de genul feminin și penisul este de genul masculin”
    În romineste cuvîntul penis e de genul neutru: un penis două penisuri. Nu se spune un penis doi penişi! Mentula nu există în limba romînă. Nu există nici în limbajul ştiinţific. Există doar vagin în limbaj ştiinţific.
    Cuvîntul pizdă nu provine din vreo limbă slavă ci e format în romîneşte din PIS, PIŞ. Cuvîntul are în romîneşte variante: piesdă, piezdă, pişdă, pijdoacă şi altele. Din limbi slave nu vine pt că PIŞ se spune altfel în aceste limbi. În Italia există PISARE dar nu s-a format de la el un cuvînt care să desemneze organul sexsual feminin, deci pizdă nu de acolo ne vine. În italiană se săpune FIDA, cuvînt care nu era în latină. Prin urmare pizdă e rămas în limbile slave de la vlahii care s-au slavizat pe acele meleaguri:Slovacia, Polonia, Ucraina etc.

  4. George, doct și suculent ca de obicei !

    Dar presupunerile tale despre romanizare nu au trecut de aggiornameni-li lu’ Huertas !

    Dacă presupui romanizarea prin ocupație, ca toate camarilele academiste, mai trebuie s-o fi și dovedit ! 🙂

    Idiomul din Lațiu s-o fi impus el prin ocupație imperială când acei peregrini au ieșit din adăposturi și au „construit” un imperiu, și mai apoi tardiv, prin cancelarii medievale și obiceiuri papale, dar Huertas spune că limba asta păsărească făcută să urle ordine (sta, viator, bibe !) n-a impus nicăieri termenii săi militari.

    Iar idiomul din Lațiu, de-priscizat și de-peregrinizat, este el însuși doar un soi de pelasgică dardană, pe deasupra și scris cu litere chalcidice, apoi venete, apoi etrusce. Pompeius Trogus, galul, citit prin breviarul lui Iustinus, este peremptoriu !

    Ce trebuie cercetată și recunoscută serios de căutătorii serioși ai sacralității inversate a imprecațiilor și „vexațiunilor” este realitatea lingvistică, mitologică și socială pan-europeană, pre-romană.

    Avantajul acestui caveat este că poți continua săpăturile sacre chiar printre Pennati (partea ascunsă de sub focul sacru, care putea explica „penitența” dar și „pimniță”)…

    Ficat, uite, vine de „fegatum”, care e „îndopat cu smochine” ca gâștele egiptene înainte de zborul spre miazănoapte trans-mediteranean anual). Nimic de-a face cu „iekur”.

    Ori la noi se zice, pentru diafragmul suprahepatic al porcului, „iepure”.

    Cine ți se pare mai expresiv, cuvântul fenomenologic corect al romanului din Lațiu, ori cel pofticios, dar nu lucullesc, al dacului ?

    Auguri 🙂 !