Supraviețuirea propagandei sovietice pentru Basarabia interbelică

Demitizare sau remitizare, cam pe aici se învârte discuția despre scrierea/ rescrierea istoriei românilor. În cazul Basarabiei falsificarea a sărit Prutul și s-a înfipt zdravăn.

”Perioada interbelică nu a fost una bună pentru Basarabia, unirea din 1918 a fost o mascaradă care i-a înrobit pe basarabeni” – asta este teza fundamentală. Nu pare să deranjeze pe nimeni că este luată direct din panoplia sovietică, cu tot cu tehnicile de manipulare – daă recunoașteți pe undeva teza asta vă recomand să fiți precauți. Aici am făcut puțină demitizare atât cât m-a dus capul și am demontat mitul ”basarabenii erau puși să salute chipiul jandarmului român”.

Revenind la teza toxică de mai sus, aveți aici un exemplu de astfel de manipulare. Ceva frumos și contemporan, din 1924, un grup de deputați din Basarabia se plângeau regelui Ferdinand că provincia lor natală era guvernată mai rău decât coloniile din Africa. Bine scris, te podidesc lacrimile, mai ales dacă nu ești familiarizat cu capacitățile extrasenzoriale de jăluire ale basarabenilor. Nimeni nu face însă o încadrare a documentului, cine erau autorii, din ce partid făceau parte, care era contextul politic intern și internațional al momentului (presiuni și negocieri cu sovieticii la Viena pentru Basarabia). La un moment dat mă voi ocupa mai atent de acest memorandum atât de citat în sensul dovedirii abuzurilor făcute de români în Basarabia.

Și mai sunt nenumărate alte documente citate. ”The case for Bessarabia. Documents on the Rumanian occupation” din 1919; ”The Romanian occupation in Bessarabia” din 1920 (broșurici scoase de nobilii ruși din Basarabia despropietăriți și refugiați cu scandal la Paris); cărțulia comunistului francez Henri Barbusse ”Les bourreaux. Dans les Balkans – La terreur blanche”. Opere de propagandă care însă sunt citate drept surse istorice credibile pentru a dovedi barbaria românilor în Basarabia după unirea de la 1918. Și ajung să mă întreb dacă este posibil să facem demitizarea istoriei folosindu-ne de surse propagandistice fără să ne întrebăm ce interese aveau cei care lansau aceste informații. Mie îmi pare mai degrabă o remitizare a istoriei de-a lungul vechilor linii sovietice – doar că treaba este acum mult mai perversă, deoarece noua propagandă anti-românească vine chiar din interiorul României. Dacă românii au ajuns să se înjure singuri de mamă…

Și nimeni nu a auzit de cartea americanului Charles Upson Clark ”Bessarabia. Russia and Roumania on the Black Sea” din 1927, volum care demontează toate tezele propagandistice din sursele indicate mai sus (aici). La fel a fost uitat ”Raportul Comisiunii Parlamentare asupra anchetei făcute în Basarabia” din anul 1921 (când fiecare județ din stânga Prutului a fost vizitat de comisii mixte de deputați, basarabeni și ardeleni, pentru conformitate), a fost dat deoparte și raportul lui Gheorghe Tătărescu din 1925 ”Internaționala a III-a și Basarabia” din 1925 – documente ample care adună dovezi împotriva surselor propagandistice anti-românești. Basarabenii nu salutau șepcile jandarmilor atârnate în pari, deși majoritatea oamenilor din ziua de azi par convinși că așa era. Forța propagandei de rit sovietic este una serioasă.

Voi publica cât de curând rapoartele de care v-am zis într-o versiune electronică.

3 Comments

  1. bibz

    Atentatele comise de islamiștii radicali au produs daune infime comparativ cu ceea ce au făcut și fac în continuare sutele de mii de infractori exportați legal de România odată cu intrarea în UE. Tot în numele „liberei circulații”. Poate Europa trebuia să-și închidă și atunci granițele.

Lasă un răspuns