Povestea Tezaurului României de la Moscova la TVR 1

dosarul-tezaurului

Puteţi vedea la TVR un documentar despre Tezaurul României de la Moscova (pe 5 şi 6 martie 2014 de la ora 21:00). Documentarul este realizat de Marian Voicu şi cuprinde pentru prima oară şi părerile unor istorici ruşi despre acest subiect.

De puţină vreme Radu Golban a lansat o teorie interesantă: românii nu ar mai trebui să-şi caute aurul la Moscova, mai degrabă ar trebui să-l ceară de la Berlin. Teoria lui Radu Golban e cam foarte şchioapă, însă voi dedica un articol special demontării ei. Pentru mine lucrurile sunt destul de clare din punct de vedere istoric: aurul românesc a fost cheltuit de bolşevici şi cel puţin o parte din el a ajuns în America (detalii aici şi aici). Abia aştept să văd ce elemente noi va aduce documentarul lui Marian Voicu.

Detalii suplimentare despre documentar aici.

8 Comments

  • Teza lui Radu Golban a fost receptată ca o mare revelaţie de către unii oameni, dar, în ciuda aparenţelor de acoperire documentară, avea un „nu stiu ce” care bătea la ochi. E bine că lucrurile nu rămân aşa…

  • In 2003 – la a 300 aniversare a lui St. Petersburg,când am vizitat Ermitajul, ghida – complet anticomunistä, ne-a spus cä existä un corp special, neaccesibil pt. public, unde sunt depozitate „trofeele” luate de la alte täri. Panourile peretilor Salonului de chihlimbar le-au luat cu sigurantä nemtii, deoarece Hitler considera cä fac parte din Patrimoniul german, fiind däruite de regele Prusiei – Frederick Wilhelm lui Petru I în 1716, pt. a consolida alianta impotriva regatului suedez.
    Iatä un citat din articolul lui Marius Comper: În seara zilei de 22 iunie, în care trupele naziste au invadat teritoriul sovietic, autorităţile au dat ordinul de evacuare a comorilor oraşului Leningrad. Efortul se anunţa a fi unul colosal, căci doar în muzeul Ermitaj existau 2,5 milioane de obiecte preţioase, la care se adăugau cele aflate în palatele oraşului. Disperarea oficialilor sovietici reiese din jurnalul unui curator care lucra în Leningrad: „24 iunie. Muncim fără încetare de 24 de ore. Tovarăşilor le curge sânge din nas din cauza aplecării repetate asupra lăzilor în care punem comorile. Am rămas fără cutii şi fără hârtie şi am fost nevoiţi să folosim cuferele ţarinei şi hainele sale pentru a împacheta comorile patriei”.
    „Salonul de chihlimbar” a fost printre primele camere golite de comori. Oficialii sovietici au putut lua scaunele, mesele şi ornamentele de chihlimbar, însă panourile sculptate ce acopereau pereţii s-au dovedit greu de demontat.
    In 2003, Salonul de chihlimbar a fost inaugurat la Muzeul de stat Ţarkoie Selo din Palatul Ecaterina din orasul Puskin. SUPERB. De fapt, s-au reconstruit DOAR panourile peretilor, continutul salonului fiind ascuns de sovietici. Dacä ar fi luat nemtii Tezaurul românesc, ar fi luat si restul COMORILOR aflate astäzi in Ermitaj…

  • Am avut impresia ca salonul de chihlimbar a disparut din istorie (si prin urmare expozitia e un fals – dar nu e ceva neobisnuit, multe exponate sunt de fapt copii, originalele fiind pastrate în depozite).

    Oricum, orice ar fi luat nemtii nu au ramas la nemti – prada de razboi a fost luata de americani si parte din valorile artistice au fost returnate. Întrucât monezile de aur si alte celea nu au fost considerate obiecte de arta si originea lor greu de stabilit – ori au fost depozitate de catre nemti în Elvetia, ori confiscate de americani. În ambele cazuri disparute.

    Dar problema nu e asta. Cu exceptia valorilor artistice, care nu pot fi înlocuite, aurul nu e decât aur, el poate fi oricând returnat, nu trebuie sa fie cel original.

  • Austriecii au luptat sä-si recâstige valorile luate de nemtzi. Ciudat, nu? Citez din cartea „Viena, drumuri, popasuri, povesti” lucruri reale:În august 1938, din ordinul lui Hitler, toate însemnele Sfântului Imperiu Roman au fost transportate de la Viena la Nürnberg, cu un tren special, păzit de trupe SS.
    Pentru a se evita orice reacţie posibilă a populaţiei, lucru a fost făcut cunoscut de abia o lună mai târziu, când s-a dat publicităţii faptul că: „oraşul Nürnberg – unde a a avut loc întotdeauna încoronare Împăraţilor Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană – a reintrat în posesia obiectelor istorice, însemne ale suveranităţii vechilor regi şi împăraţi germani, ce-i aparţin de drept”.
    Odată cu începerea războiului, tezaurul austriac, alături de alte valori din Germania, a fost protejat într-o bunker special construit sub oraş, un adevărat labirint subteran cu intrarea zidită ulterior, amenajat cu aer condiţionat, aşa încât păstrarea să se facă în condiţii perfecte.
    La sfârşitul războiului, după capitularea regimului nazist de la 7 mai 1945, în oraşul distrus de bombardamente, americanii au încercat să descopere bunkerul ce cuprindea valori inestimabile de artă, dar se părea că totul va fi sortit eşecului. Primarul oraşului Willi Liebel s-a sinucis şi toţi subalternii lui au refuzat să recunoască c-ar ştii ceva despre bunkerul cu comori, până când într-o zi, un Stadtrat le-a arătat americanilor intrarea în ascunzătoare, atât de bine plasată încât fără nişte indicii exacte ar fi fost imposibil de găsit.
    La cererea guvernului austriac de a se returna tezaurul coroanei, s-a făcut inventarierea, dar, spre surpriza generală, cele mai importante şi valoroase piese lipseau, adică, coroana Sfântului Imperiu, Globul Imperial, Sceptrul, Sabia împăratului şi Sabia de ceremonie.
    Toate investigaţile făcute n-au avut nici un succes, se credea că piesele tezaurului au fost definitiv pierdute. Cercetându-se mai departe, s-a găsit în Arhiva Naţională din Washington fotografia uluitoare a
    locotenentului Richard Swenson în postură de Împărat al Sfântului Imperiu Roman, adică având coroana, sceptrul, globul şi cele două săbii, şi mergându-se pe fir s-a descoperit că de fapt obiectele „pierdute” se aflau în „custodia” americanilor.

    În 1946, într-un cadru festiv la care a participat întregul guvern austriac, la cartierul general al armatei americane din Viena, tezaurul a fost predat preşedintelui Republicii – Karl Renner. Piesele erau intacte, nu lipsea nici o singură piatră preţioasă.

    Mai dificil a fost alegerea modului elegant în care să fie refuzaţi amabilii americani, de a proteja şi asigura tezaurul în pivniţele comandamentului lor general.

    Preţioasele obiecte au fost depuse în trezorul băncii naţionale, aflate exclusiv sub conducerea şi control austriac. Doar după 15 mai 1955, când prin semnarea Tratatului de Stat de la Palatul Belvedere, Austria şi-a recâştigat independenţa, şi după ce ultimul soldat aliat a părăsit ţara, preţiosul tezaur al Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană, a fost expus în clădirea Hofburgului.

  • Ar trebui dat si pe alte posturi nationale la care sa aiba access si diaspora, gen TVR International. Eu refuz din pricipiu sa vad documentare pe youtube.

    Nu vad nici o problema în a da un documentar în paralel cu un meci, la urma urmei publicul tinta este complet disjunct

  • Ce tot vă daţi cu presupusul că nemţii ar fi furat comori din Moscova sau Leningrad. Nu neg faptul că nu ar fi putut s-o facă. Gorring era mare amator de valori de artă plastică. Dar,
    N E M Ţ I I N – A U P Ă T R U N S N I C I O D A T Ă Î N M O S C O V A S A U L E N I N G R A D ! F I Ţ I D E Ş T E P Ţ I !

Lasă un răspuns