Românii şi obsesia anului 2000

Când eram pionieri aveam tot felul de teme în care ni se cerea să ne imaginăm cum va fi în anul 2000. Era şi un cântecel pionieresc pe o melodie veselă „… şi în anul 2000/ când nu vom mai fi copii…” Invariabil, alături de toţi colegii mei, desenam roboţei, maşini futuristice şi maşinării zburătoare cu forme ciudate, blocuri suprarealiste şi foarte multe televizoare.

Asta visau copii anilor ’80 despre anul 2000. Oamenii serioşi vedeau altceva în anul 2000. De exemplu Anton Golopenţia scria în 1949 că regimul comunist va cădea undeva spre sfârşitul mileniului, mecanismul intern al regimului comunist şi condiţiile geopolitice alături de viziunea americană asupra lumii urmau să ducă la un sfârşit de neevitat. Vă imaginaţi surprinderea anchetatorilor îndoctrinaţi de sovietici, aflaţi la apogeul puterii lor, când un deţinut fără nici cea mai mică urmă de putere (aparentă!) le prezicea sfârşitul. Sunt curios dacă torţionarul şef Alexandru Nicolski a cunoscut previziunea lui Golopenţia şi a apucat să îşi dea seama de valabilitatea ei după 1989.

La fel şi Petre Pandrea, aflat în închisoare în anii ’60, era sigur că notiţele sale din închisoare vor putea fi publicate abia în jurul anului 2000. O personalitate fascinantă acest Petre Pandrea: avocat de succes, înainte de 1944 i-a apărat în tribunale pe comunişti, după i-a apărat pe ţărănişti – ceea ce l-a dus la închisoare, unde s-a împrietenit cu legionarii. Prietenul din ilegalitate al mogulilor comunişti Petru Groza şi Ion Gheorghe Maurer, Petre Pandrea avea să moară prea devreme din cauza celor 10 ani petrecuţi în închisorile „democraţiei populare”. Petre Pandrea şi Anton Golopenţia vedeau anul 2000 ca o perioadă a libertăţii. Din păcate cred că s-a împlinit mai degrabă viziunea pionierilor.

3 gânduri despre „Românii şi obsesia anului 2000

  1. nu s-a realizat partea cu blocurile futuriste şi muuulte televizoare? că a scăzut nivelul de cultură este altă poveste. bunica mea a fost moaşă, a murit acum câteva săptămâni la 98 de ani, ieşise la pensie în 1967 şi nu putea înţelege cum mama naibii, acum, când sunt televizoare în fiecare casă, oricât ar fi de nevoiaşă, cu accesul la informaţie mult mai simplu faţă de acum 50 de ani sunt totuşi femei care spun cu noşalanţă că n-au ştiut că sunt gravide şi altele care ţin de bun simţ nu de nu ştiu ce şcoli. versurile erau cam aşa “noi în anul 2000/ când nu vom mai fi copii/vom face tot ce am visat cândva”??????

  2. Hmmm… blocuri suprarealiste nu avem, au ramas tot blocurile realismului socialist (chiar si alea noi seamana al dreacu’ de mult cu alea vechi). Televizoare si televiziuni- cat incape. Masinile sunt care mai de care mai futuristice, dar mai ales multe. Roboti – mai ales de bucatarie, sa nu se mai taie maioneza, maica !
    La capitolul masinarii zburatoare, Chewbacca piloteaza acum stealth 🙂 Pe Marte inca n-am ajuns, da’ nici nu ne mai trebuie, pentru ca a venit Marte printre noi: mai un Afganistan-doua, mai un Irak-doua, si cu putin noroc bifam acusica Iranul si Coreea din nou 🙂
    Eu sunt curios daca micii oengisti ai vremii aveau fantezii straight sau gay 🙂

  3. Un picuţ mai uşor cu Petre Pandrea. Avea mai multe “bube” din punctul de vedere al sovieticilor. Era cumnatul lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Apoi a mai fost avocatul măicuţelor de la Vladimireşti. Anchetatorii acelor vremi căutau de zor să-l bage la zdup pe Maurer şi să ajungă cu acuzele şi la… Gheorghiu-Dej.