Să demitizăm puţin istoria Ungariei

Îmi place că foarte mulţi demitizează masiv la istoria românilor, în timp ce vecinii noştri se promovează intens. Eu zic să începem cu istoria Ungariei şi cu regii de la Budapesta.

Primul rege al Ungariei a fost Ştefan. Cât de catolică a fost coroana lui şi dacă a venit de la Papa de la Roma este o poveste separată (pe coroană scrie clar în greceşte că este un cadou de la un împărat bizantin, dar dacă ungurii vor să fie de la Roma asta este, ei să fie sănătoşi). De la regele Ştefan din anul 1000 până la regele Andrei al III lea care şi-a încheiat domnia în anul 1301 a durat dinastia Arpadienilor: prima, ultima şi singura dinastie maghiară. După moartea ultimului arpadian Andrei al III lea, pe tronul Ungariei nu au mai urcat etnici unguri. Carol Robert de Anjou s-a născut la Neapole în Italia, Sigismund de Luxemburg s-a născut la Nurenberg, Iancu de Hunedoara era român (a fost doar regent al Ungariei) şi tot aşa. Am mari îndoieli că vreunul dintre aceştia vorbea limba maghiară.

După 1526 regatul Ungariei a încetat practic să existe: capitala sa Buda a devenit paşalâc turcesc. Pretenţiile la coroana Sfântului Ştefan au fost preluate de dinastia germană de Habsburg care a şi reuşit să elibereze teritoriile fostului regat maghiar de sub stăpânirea turcească. Până în 1918 regii Ungariei au fost membri ai familiei de Habsburg.

Regatul medieval al Ungariei a avut regi unguri vreme de 300 de ani, următoarele două secole pe tronul de la Buda s-au suit nobili de alte naţionalităţi până în anul 1526, după care a urmat o lungă dominaţie austriacă. Cam asta este istoria Ungariei şi a regilor ei.

Un gând despre „Să demitizăm puţin istoria Ungariei

  1. cu această coroană au fost încoronaţi cei mai mulţi dintre regii Ungariei. Este alcătuită din două părţi separate : diadema, partea inferioară, este numită “corona graeca” datorită icoanelor în stil bizantin și inscripțiilor în limba greacă ce apar pe această parte (“Géza, credinciosul rege al Ungariei”). La cererea regelui Géza (1044 – 1077), a fost trimisă în 1075 de către împăratul romano-bizantin Mihail al VII-lea Dukas (1059 – 1090), deoarece papa de la Roma refuzase acordarea titlului regal. Portretele celor doi monarhi apar pe această diademă. Partea superioară, în formă de cruce, se numește „corona latina” și poartă inscripții în limba latină, respectiv icoane de tip occidental. Crucea de deasupra Coroanei a fost montată probabil în sec. XVI. Cercetătorii de la Universitatea din Passau (Germania) cred că cele două părţi au fost îmbinate în anul 1185, în timpul domniei lui Béla al III-lea (1148 – 1196). Conform scrierilor episcopului ungur Hartvik (1088 – 1105), s-a născut legenda potrivit căreia ea a fost trimisă regelui Ştefan chiar de către papa Silvestru al II-lea (946 – 1003) în 1001.