35 Comments

  1. Da. Şi eu am trăit cam aceliaşi provocări identificând inadvertenţele de ordin istoric. Dar, când am ajuns în Podolsk, am reluat lectura romanelor lui Sven… Indiferent de cine a fost cu adevărat autorul a creeat un adevărat univers plus a pus flacăra pasiunii faţă de studiul istoriei (recente) în multe suflete…
    RIP Sven Hassel aka [numele de mirean 🙂 ]

  2. Dinu are dreptate.Tu il judeci si il analizezi pe Sven Hassel din pdv istoric?Sven a facut literatura, unde ai voie sa inventezi.Am citit si eu vreo 2 carti de ale lui si mi-au placut enorm,le-au citit si alti prieteni si acum cartile sunt rufaite.

  3. Unul

    Nu cred ca istoria este intocmai cea din documente, multe misiuni au fost secrete.
    In privinta lipsei combativitatii unitatilor disciplinare, ma indoiesc sincer ele deosebindu-se de unitatile regulate doar cu numele. Armata si puscaria sunt identice. Si in armata se invata furtul, banditismul, se pedepsesc soldatii, se incurajeaza conflictele intre recruti, se practica homosexualitatea pe scara larga. Asa ca eu cred ca si un soldat din unitatile normale era stapanit de ideea dezertarii si executatii superiorilor. Dar Sven chiar mentioneaza executari ale superiorilor ca Maier de exemplu.

  4. 1Q bennie

    Ti-si racit gura de pomana. Mi-am pierdut timpul citind cele de mai sus , in speranta ca voi gasi ceva bun. Ancheta tipic romaneasca. Trebuie neaparat sa sti tu cum a facut magicianul acel numar , in loc sa te bucuri de spectacol. Mi-ar place sa citesc o ancheta de-asta despre Dumas de exemplu….

  5. marian

    …”dau si io cu parerea”… totusi cand scrii carti cu tenta autobiografica ai pretentia sa scrii adevarul nu fictiune… sa-ti insusesti pretentia ca ai participat intr-un razboi, sau in diferite lupte din acel razboi, sa relatezi acte de vitejie care pretinzi ca au fost reale, cum spunea cineva mai sus, totusi, nu este doar spectacol, mai degraba s-ar numi excrocherie literara… spuma acestor romane este ca un personaj pretins real a participat DIRECT in aceste lupte. Ca citito am fost entuziasmat de aceste romane pentru ca am considerat ca povestirile din ele sunt reale, si pot afla un aspect al realitatii razboiului. Dar cand aflii ca este excroceherie, ramai cu gustul amar. Nu ge geaba si pe filme si pe orice se pune anuntul ca este inspirat din fapt real sau este chiar relatarea faptului istoric…cum am spus doar parerea mea…

  6. Mercenarul

    Istoria adevarata nu este scrisa in carti! Imi plac la nebunie cartile scrise de el si le-am citi de 3 ori anul acesta! Ma gandesc ca daca cineva ar fi vrut sa verifice autenticitatea celor scrise, ar fi putut sa incerce sa identifice pe Legionarul si Micutul, care au supravietuit si s-au inrolat in Legiunea Straina dupa spusele lui!! Ce este ciudat ca nici un „detectiv” aparut in cautarea adevarului nu pomeneste de cei ramasi in viata si care ar fi putut dovedi daca asa a fost sau e pur fictiune!!Din cite mi-au povestit parintii si cativa veterani de razboi, este adevarat ce povesteste! Posibil sa fi fost si in trupele SS cum se banuieste, dar fiind foarte urate din cauza rautatilor pe care le-au facut SS-isti, sa se protejeze negand acest lucru!!… dar totusi aceste carti m-au facut sa vad inamicul la fel ca mine, care doreste sa supravietuiasca…

  7. Sick

    Ca bine zice 1Q bennie . Poate ca personajele sunt fictive sau nu , poate ca Sven Hassle a fost printre putinii supravietuitori de la portile Moscovei sau din Monte Cassino , asta chair nu conteaza ideea e ca acest om ne-a transmis povestirile soldatilor care si-au dat vietile pentru cauzele unor nebuni , am vazut viata unui soldat dintr-un batalion disciplinar , mie personal mi-a deschis pofta catre lectura de orice fel si cel mai important m-a facut sa vad viata alaturi de „camarazii mei de front” cu alti ochii

  8. marian

    …e tot parerea mea: Ce multi cititori ai lui Hassel nu inteleg din sintagma „excrocherie literara” este ca individul asta a facut bani din „minciuni” si ca, mai degraba, merita sa fie discreditat, decat sa fie considerat, de unii, un succes… Cui ii place sa se imbete cu apa rece e problema fiecaruia. Oricum „operele” lui Hassel sunt desuete, iar el nu poate fi considerat un scriitor, deoarece opera lui e limitata, restrictiva si eronata, neputand fi incadrata intr-un anume stil literar. Cu alte cuvinte, Hassel este esecul lamentabil al literaturii istoricodramatice, oportunistul care a speculat zona literara, ca subiect si timp, si a facut ceva banuti din minciunile si inventiile insirate in cartile lui, atingan corzile sensibile ale cititorilor doritori sa afle dedesupturi ale razboiului. Excrocheria chiar din acest fapt reiese, ca omul de buna credinta, in persoana cititorului(este o calitate sa citesti) au crezut si cred aceasta opera ca fiind „adevarul”. Ma repet, este parerea mea. Si sfatul meu este un citat al lui Hristos Isus: „Adevarul va va face liberi”… extrapolat, adevarul NE va face liberi… Cu deosebit respect pentru toti cititorii.

  9. Mercenarul

    Nu stiu ce va califica sa spuneti ca este o facatura… insa de la a spune ca sunt falsuri(adica nu a participat la razboi), acum spuneti ca sunt si proaste ca literatura!? Deja a inceput sa ma distreze opiniile…

  10. anjinsan

    Deja cand o persoana ,,competenta,, din punct de vedere profesional si moral aduce argumente biblice ne cam dam seama cu cine avem de-a face….oricum istoria o scriu invingatorii si nu intotdeauna nformatia este corecta,citind printre randuri si discutand cu persoane care au facut razboiul la propriu ati dai seama ca mesajul transmis de autorul Sven este in mare proportie corect.Ceatori sunt cu zecile….chibiti sunt mii…..

  11. Filimon Felicia

    Sa scapi dintr-un razboi asa de crancen, zdravan la cap, e mare lucru si faptul ca Sven Hassel a avut simtul umorului in niste imprejurari oribile, il absolva de faptul ca s-a folosit si de imaginatie in nararea intamplarilor pe care le-a trait in perioada aceea neagra din istoria omenirii.

  12. ionut

    Sven Hassel a fost și va rămâne un mare autor al unor cărți care au făcut istorie la nivel mondial. Nu înțeleg ce vrei sa demonstrezi? . Dacă cărțile au avut succes mondial ce dorești să faci cu această investigație pe care ai făcut -o explica sa înțelegem și noi

  13. micutzul

    Nu inteleg CE castigam daca lovim intr/un scriitor, care ne/a bucurat ochii si mintea cu randurile sale. Inainte de 1990 cartile sale faceau furori in Tara noastra si stateam LA rand sa le citim. Intre prieteni si cunoscuti.
    Ca militar de cariera sustin cu tarie ca Sven sau a trait cele povestite sau cineva I/a povestit CE a trait pe front. Totul pare mult prea real si nu cred ca un om care nu a fost pe front sa isi poata imagina cu atata acuratete realitatile crunte . Inclusiv modul in care amesteca tragicul cu comicul scenelor ma face sa cred ca a trait schimbarea de caracter pe care ti/o da frontul.
    Si asa cum spunea cineva mai sus, e beletristica si nu scrie nicaieri ca e autobiografie.

  14. micutzul

    Si sa nu uit….cat de real pare ca sub ploaia de obuze, sa molfai tigara intre buze, sa iti curga sudoarea de sub casca de hotel, prin praful de pe fata si atunci cand numai unul ca ,, batranul,, poate calcula, sa iesi din transee si sa seceri inamicul strigand cu un zambet hidos,, vino moarte, vino…,,

    • Gabriel Wolf

      Cuvintele „vino moarte, vino…” erau rostite de Legionarul (Alfred Kalb), nu de Batranul..

  15. muscamore

    Real, foarte real cind te obisnuiesti cu asta…era viata lor zilnica !
    Stiti cite aventuri as avea de po vestit de pe vremea securitatii ? Si tragice si comica si dementiale ? Nici macar eu nu as putea crede…dar eu nu sint scriitor ! In primul rind ca a luptat sub un alt nume, clar asta dupa cum e clar ca nici ceilalti nu au fost trecuti cu numele lor adevarate si probabil ca nici unitatile…inca ceva ! Nu erau un batalion disciplinar de tip 999 sau 990… erau un sonderregiment, e cu totul altceva !
    Apoi, daca eu am mai uitat din nume sau mai incurc persoanele ori locatia si aventurle mele erau totusi in timpuri normale, ce pretentii ai pe timp de razboi dupa ani si ramas cu sechele…
    Daca cineva vrea neaparat sa faca o investigatie, cred ca se putea facepe vremea cind traia, chiar cu ajutorul sau, dar nu s-a dorit atunci asa ca acum de ca ar mai fi nevoie ?
    Cartile sint superbe si vii, au un realism, cine a facut armata stie ce vreau sa zic !
    De ce foloseau tancuri tigru ?
    Ei le testau si de multe ori trageau in tancuri ca sa vada rezistenta blindajului cu echipajul inauntru, deci e de presupus ca erau foarte bine instruiti pe acest tanc asadar cind se dorea o unitate grea de blindate pentru o misiune grea ei erau dispensabili pentru nazisti ! Contrar celor scrise trebuie sa se inteleaga ca o partedin blindatele distruse erau reparate si refolosite, cu atit mai mult un Tigru, deci pe front au fost folosite mai multe tancuri care reveneau in linia intii decit cele produse…1300 fabricate 1200 distruse dar recuperate reparate si refolosite din cele distruse oficial alte 600 !
    Un regiment avea aproximativ 300 blindate dar tancuri grele doar vreo 60 ! Restul erau panzer IV cam vreo 140 si alte modele ma vechi restul…
    De asemeni, nu e obligatoriu ca un regiment sa mearga cu aceeasi divizie peste tot, de multe ori era divizat, avind unele unitati alipite altor mari unitati dupa cum era nevoia de moment pe un sector de front sau altul !
    Oricum ar fi, in cartile sale sint elemente pe care nu le poti scrie din povestiri, trebuie sa le traiesti…si cred ca sven hassel le-a trait !

    • fr

      norocul unor astfel de autori sunt cititori precum dumneaviastră. Neinformați și fără dorința de a o face. Inadvertențele din romanele lui Hassel sunt multiple, de la imposibilitatea de a lupta pe mai multe fronturi până la menționarea unor arme care nu au existat în acea perioadă. Vă rog să nu mă înțelegeți greșit – am citit toate cărțile, ceea ce înseamnă că ceva m-a captivat. Totuși, sîunt suficient de lucid ca să privesc autorul ca pe un scriitor de beletristică, cu un talent mediocru, care nu a participat la luptele descrise și nici măcar nu s-a străduit să se informeze despre personajele istorice pe care le-a menționat.
      Hassel rămâne un autor ok, pentru adolescenți, pe linia lui Karl May (care nu a călcat în America).

  16. vlad miloş

    Cu privire la ce căutau trupele de grăniceri în interiorul Uniunii Sovietice. Sunt surprins că sunteţi atât de prost informat şi vreţi să fiţi şi ironic. Eşalonul trei strategic sovietic în 1941 era format din trei armate de grăniceri şi trupe speciale NKVD. Graniţa cu Germania şi România fusese deschisă, sârma ghimpată scoasă şi grănicerii regrupaţi în spatele celui de-al doilea eşalon strategic, format în special din diviziile ,,negre”.

  17. Mihail

    V-ati luat de bietul Sven incercand sa-l demascati.Nu va iesit nimic.El tot a ramas in inimile noastre drept un soldat curajos si un scriitor desavarsit.

  18. cristescu

    Într-adevăr opera literară nu este reconstituirea trecutului. Valoarea unei opere literare este dată şi de succesul pe care aceasta îl are ăn rândul publicului, or succesul este determinat decapacitatea autorului de a stârni emoţiile cititorului. din acest motiv autori precum Alexandre Dumas sau Karl May sau Erich Maria Remarque au avut mai mult succes decât toţi lauraeţii Premilui Nobel la un loc. La fel ca şi Karl May (1842 -1912), care a executat şapte ani de puşcărie pentru tâlhărie, Sven Hassel a cedat tentaţiei d ea pretinde că întâmplările relatate erau adevărate şi trăite de el, dar nu a cunoscut dezastrul care a marcat ultimul deceniu din viaţa lui May. Parcă mai contează care a fost realitatea când ai milioane de cititori pe toate continentele şi eşti tradus în nenumărate limbi! Merită să ştim că Eric Maria Remarque, despre care Sven Hassel spunea că îl consideră mentorul său, nu a stat decât şase săptămâni pe front în toamna lui 1916, a fost grav rănit şi restul războiului l-a petrecut în diverse spitale unde a auzit povestirile camarazilor de suferinţă pe care zece ani mai târziu le va transpune admirabil în celebrul roman „Nimic nou pe frontul de vest”. La vremea respectivă a fost cel mai mare succes de librărie german şi l-a transformat pe autor, un om foarte modest, într-un mare nabab, pentru tot restul vieţii. Emoţiile publicului determină succesul cărţii restul nu ai înseamnă nimic, sau, după cum spunea Nicolae Steinhardt, desigur în alt context: „Iau realitatea şi o fac de ruşine şi de ocară…” Cine ar contesta sau cui i-ar păsa de realităţile prezentate în romanul lui Margaret Mitchell „Gone With the Wind”?

  19. mah! Romanele lu’ Hassel au fost super mișto! mai ales în clasele 7-12… dar după, deși le poți remarca stilul alert, extrem de uman și ușor, deci după începi să’ți pui oarecare semne de întrebare… iar dacă citești E.M. Remarque (pe frontul de vest, nimic nou / întoarcerea de pe front / 3 camarazi) o sa remarci stilul si ideile, aproape identice, doar ca încadrate primului război mondial
    totuși, prin stil si ideile transmise, merită laudat Hassel! chit că veridicitatea e eminamente dub semnul întrebării

  20. Tino

    Salut George!
    Bun articol si foarte documentat, felicitări. Oare cine in locul lui nu ar fi creat o aura de „mister” încât sa își vândă cartea? Il iubesc pe Porta in egala măsura ca si pe Poirot, Holmes sau Zeus. Mi-au bucurat copilaria, mi-au mobilat „mansarda” si mi-au lăsat amintiri frumoase. Poate doar o minte ne antrenata sa fi crezut ca Sven & Co erau Rambo naziști… Zic, gen…

  21. misan thropicus

    Dragut –
    Din primul moment in care l-am citit pe smecherul asta (si asta era hat, prin anii 70+), m-a izbit artificialitatea istoriilor lui, nu putin relevatade tonul nonsalant al ororilor
    de la monte Casino, etc. –
    Un „fraudster”, si numic mai mult –
    Si un precedent, un alt mare mincinos german : Karl May –

  22. Tinel

    S.H. e un demn urmas al baronului Munchausen ! A facut bani folosind reteta universala: violenta + ceva umor+ ceva sex…Pt. cineva care cunoste istoria , elucubratiile lui sunt amuzante ! Auzi la el : ,,regiment disciplinar de blindate” !!! unitatile disciplinare erau folosite doar la inhumari si deminari , nu aveau drept sa poarte arme ! pacat ca nu apare in cartile lui si un regiment SS de evrei ! ar fi la fel de real ca si restul…
    Ca orice ,,opera” comerciala , are admiratorii ei (gen Sandra Brown) care cred nestramutat in realismul ,,operei” lui. Lor le-as recomanda ceva carti (nu, nu istorice ca-s prea complicate) , la fel de usor de citit dar in mod cert reale : Guy Sajer- Soldatul necunoscut ; Dan Giju-Pumnul de fier ; Ion S Dumitru-Tancuri in flacari.
    Sa vedem daca , dupa ce citesc cartile astea , mai au aceiasi admiratie pt. S.H. !

    • Florin

      Subscriu in totalitate.Cand eram adolescent cartile lui Hassel erau totul pentru mine, insa ulterior, dupa ce am trecut de o anumita varsta, le-am perceput cu totul altfel, la adevarata lor valoare, asa ca fara niciun regret, le-am donat pe toate la o biblioteca judeteana pentru a fi citite de altii, care se afla la o varsta frageda.Aceste carti nu mai au ce cauta in biblioteca mea personala.
      Indiscutabil, Hassel a fost un scriitor talentat insa este total gresit sa percepi starea de spirit din armata germana prin prisma starii de fapt total ireala descrisa de Hassel in romanele sale.

  23. Sergiu

    „decorat cu cele mai înalte ordine ale Germaniei naziste şi chiar cu Crucea Mannerheim […] afirmaţia sa conţine o contradicţie de nerezolvat: soldaţii din batalioanele disciplinare erau soldaţi condamnaţi pentru delicte de drept comun sau delicte politice şi ca atare consideraţi nedemni” – si cu ce ar schimba asta faptul ca ar fi fost decorat? Ori ca decorarea putea sa nu fie personala, ci pe unitate? In Findlanda au luptat trupe germane „voluntare”. Ca si in Spania. Am citit romanele lu Hassel, nu imi amintesc sa spuna ca a fost decorat cu decoratia in cauza.
    „În realitate, insigna NKVD conţinea o stea roşie” – se incercase eliminarea preotimii in armata sovietelor, dar s-a renuntat la acest proiect. Posibilitatea ca acestia sa fi avut o cruce verde nu devine falsa pentru ca URSS era regim autoritar. A sustine un detaliu care neverdic nu este util indiferent ca a participat sau nu la lupte.
    „autorul danez susţine că a reuşit împreună cu mai mulţi soldaţi să scape din încercuirea de la Stalingrad (volumul “General SS”) deşi toate sursele istorice susţin că nici un militar german nu a reuşit să scape din încercuire” cine sunt sursele, rusii? Daca au apucat sa spuna ca i-au prins pe toti, cum ar fi putut sa mai recunoasca? Statistic, este imposibil sa nu fi scapat unii. Pana si la Cannae au mai ramas resturi ale armatei romane. Doua exemple: atacul cavaleriei usoare – toti atacantii au murit (un atac inutil si un dezastru datorat neintelegerii unor mesaje, transformat in „sacrificiu” inspirational), fals. Unii au scapat, dupa registrele armatei britanice. Sau armata lui Vlasov, predata de americani rusilor: toti morti in lagare, fals; un reportaj a scos la iveala 3 supravietuitori. Cum au supravietuit, imi inchipui. Cat de veridic era reportajul, discutabil. Dar, statistic, posibil.
    Domnule draga, as putea continua, dar imi dau seama ca nu ai indicat vreo sursa, doar ai mentionat „sursele istorice”, „istoricii germani” etc. In afara anchetelor unui ziar danez si a unui jurnalist (si Hassel scrie imediat dupa razboi, cand sentimente anti-germane existau din plin, desi atenuate de accentuarea razboiuli Rece) nu mentionezi alte detalii. In afara de partea cu numele real al lui Hassel, nu am aflat ceva care pare util. Daca nu cumva si-a cumparat acea identitate pentru a scapa de niste cozi. Nu ca tin sa apar unul din autorii mei preferati, dar accept realitatea. Numai sa mi se para veridica. Hassel mi se pare mai veridic. Ai citit vreun cetatean care vorbeste din amintiri? Povestile sunt schematice. Acolo sunt detaliate. Chiar sa fi participat personal la evenimente, nu le putea descrie cum o face – detaliile se estopeaza. Trebuie sa fi existat un jurnal. Posibil scris de mai multi. Al lui sau al altora, mi-e perpendicular. Opera lui ramane. Citeste „Tancuri in flacari” si vezi p-acolo cam ce zice autorul (român, locotenent pe atunci in Batalionul 1 Tancuri in Al doilea Razboi Mondial).

  24. Silviu

    Cazul Sven Hassel seamana cu cazul Carlos Castaneda. Amindoi autorii au o calitatea de a antrena cu mijloace literare si retorice simple, dar eficace, cititorii in universuri inaccesibile, plasmuind credibil delirul lor fabulo-imagistic. Amindoi propun un pact autobiografic pe care realitatea istorica il contrazice. Ceea ce fascineaza este palimpsestul existentei proprii, pe care cei doi nu inceteaza sa-l modifice la nesfirsit. Aspectul financiar are un rol apreciabil in demers, insa inclin sa cred ca nu este decisiv. Hassel si Castaneda, alter-egouri prin care mitomania megalomana este tradusa in fictiune perceputa pasional, se manifesta avind la baza profunda nemultumire ontologica : as fi putut fi altcineva, as fi putut face altceva. Ceea ce li se reproseaza nu este justetea sau calitatea celor scrise, ceea ce ii face criticabili nu este folosirea imaginatiei sau crearea de realitati paralele cu scop cathartica ci mai degraba impostura identitara.

    Balanta e inclinata de alegerea fiecaruia, e preferabil insa fim limpezi in alegerea paradigmelor prin care ne filtram argumentele.

Lasă un răspuns