Una scrie Wikipedia, cine ştie care a fost realitatea?

O scurtă poveste cu istoria unor istorici. În anul 1959 Răzvan Theodorescu era exmatriculat din facultate în urma unei turnătorii a colegului (şi probabil prietenului) Vlad Georgescu. Care Vlad Georgescu i-a mai turnat şi pe istoricii Florin Constantiniu şi Şerban Papacostea.

După mai mulţi ani, Vlad Georgescu a ajuns director la postul de Radio Europa Liberă, iar pagina lui de Wikipedia ne spune că a fost iradiat de Securitate şi a făcut cancer pentru că a difuzat pe post cartea lui Ion Mihai Pacepa “Orizonturi Roşii”. Un adevărat erou al luptei anticomuniste. Vă las să vă delectaţi cu o notă informativă din 1981 despre această istorie tristă.

 

Strict Secret

Nr. D.3./00137012/24 nov. 1981

Sursa “Răduţă”

Cpt. Vochină Serv. 11

 

Notă

 

Din discuţiile purtate recent de o sursă a unităţii noastre cu Theodorescu Răzvan, cercetător la Institutul de Istoria Artei au rezultat următoarele date privind pe istoricul Răzvan Georgescu din Statele Unite ale Americii.

Theodorescu Răzvan a fost exmatriculat din Facultatea de Istorie din Bucureşti în luna aprilie 1959 pentru „manifestări şi concepţii antisovietice”, pe baza unor declaraţii date de mai multe persoane, printre care se afla şi Vlad Georgescu în acea perioadă student în anul V la aceeaşi facultate.

Theodorescu Răzvan a aflat despre declaraţia lui Vlad Georgescu la puţin timp după exmatricularea sa de la Girardi Rodica – căsătorită Zanvetor care în urmă cu câţiva ani a fost cu soţul în Maroc, în interes de serviciu. Acest fapt i-a fost confirmat chiar de Vlad Georgescu în 1969 când a încercat să se scuze, afirmând că „nu a avut ce face în urmă cu 10 ani, când a fost împotriva lui”.

În luna octombrie 1981, aflându-se la Viena la un congres de bizantinologie, Theodorescu Răzvan a fost interpelat de fugarul Matei Cazacu, participant şi el la congres care, printre altele, i-a spus că în 1959, în calitate de secretar UTM al facultăţii a citit declaraţiile din dosarul său de exmatriculare.

La întrebarea lui Theodorescu Răzvan dacă a citit şi declaraţia lui Vlad Georgescu, Matei Cazacu a ocolit răspunsul, afirmând doar că Vlad Georgescu va fi numit cu începere de la 1 ianuarie 1982 în funcţia de director adjunct secţia română de la postul de radio „Europa Liberă”.

Vlad Georgescu a acţionat în mod asemănător pentru discreditarea şi a altor colegi de facultate, respectiv Constantiniu şi Papacostea, în prezent cercetători la Institutul de Istorie din Bucureşti.

Tot cu prilejul congresului respectiv de la Viena, Petre Năsturel, fost cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, stabilit ilegal în Franţa, în prezent profesor suplinitor la Universitatea Sorbona, a afirmat că el şi alţi istorici români stabiliţi în străinătate „fac ştiinţă şi nu politică precum Vlad Georgescu care este un oportunist” şi faţă de care nutreşte un profund dispreţ întrucât „era securist şi la Bucureşti”.

(…)

Liviu Ţăranu, „Securitatea şi intelectualii în România anilor 80”, Editura Cetatea de Scaun, 20013, p. 61

13 Comments

  • Despre „anticomunistul” Vlad Georgescu:

    Datorită relaţiilor familiei sale cu „prinţul roşu”, Scarlat Callimachi, este numit muzeograf la Muzeul Româno-Rus condus de acesta din urmă, în 1960. Doi ani mai târziu intră la doctorat sub conducerea istoricului Mihai Berza şi devine cercetător la nou (re)înfiinţatul Institut de Studii Sud-Est Europene. Începea astfel cea mai prolifică şi frumoasă perioadă din viaţa sa, după cum spune chiar Vlad Georgescu (într-un document aflat în arhivele Securităţii şi publicat de Raluca Spiridon), într-un context în care dezgheţul intern, politic şi cultural, era tot mai evident.

    Sentimentul de cetăţean de clasa a II-a începuse să dispară odată şi cu primele sale ieşiri în străinătate. În 1967, pentru un an, este lector de istorie sud-est europeană la Universitatea din Los Angeles, ca apoi, în 1969, să facă cercetări în arhive austriece, iar în 1970 să participe la două congrese internaţionale de istorie, în Grecia. În 1971 face un lung turneu de conferinţe la mari universităţi americane, între 1970-1972 publică patru cărţi, dintre care una în străinătate, iar pentru alta primeşte premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei RSR. În 1973 este numit visiting profesor la prestigioasa universitate americană „Columbia”, la catedra „N. Iorga”, succedând în această calitate istoricului C.C. Giurescu. Totul culminează cu numirea sa în postul de secretar general al Congresului Internaţional de Studii Sud-Est Europene de la Bucureşti din 1974, la care au participat peste 1.000 de invitaţi din 33 de ţări. Urma în mod firesc o nouă afirmare, fiind propus ca director al Bibliotecii Române (a RSR-n.m.) de la New York.

    Aici însă ascensiunea lui Vlad Georgescu se întrerupe brusc. După şapte ani (1967-1974) de sprijin total din partea autorităţilor de la Bucureşti, după o perioadă în care „am avut mereu sentimentul unei activităţi apreciate, m-am simţit util şi fericit, parte a progresului general întreprins de cultura şi istoriografia română”, Vlad Georgescu declara la o întâlnire cu un ofiţer de securitate că în sfârşit se simte „pe deplin un cetăţean de clasa I-a”.

    Perioada tinereţii şi afirmării sale ca istoric, în ţară, comportă câteva precizări legate de colaborarea sa cu Securitatea şi care pot explica, desigur, în mică parte, ascensiunea lui Vlad Georgescu. Documentele aflate în arhivele Securităţii probează în mod incontestabil această colaborare, prin angajamentul său olograf şi câteva note informative din perioada 1963-1964. Este foarte adevărat că recrutarea sa, după cum se specifică în documente, a avut loc pe baza „sentimentelor sale patriotice” prin metoda „convingerii”, la 15 august 1963. La acel moment, Vlad Georgescu avea 26 ani şi lucra încă la Muzeul Româno-Rus în calitate de „îndrumător” (după cum se specifică într-un raport al Securităţii din iulie 1965), deşi în biografia sa îl găsim deja încadrat la Institutul de Studii Sud-Est Europene. Numele său conspirativ era „Călinescu Mircea” şi, în această calitate, până în ianuarie 1964, a furnizat ofiţerului care îl recrutase, un număr de şapte note informative, despre angajaţi şi „situaţii negative” din cadrul Muzeului Româno-Rus.

    Astfel, în 1982, prin sursa externă „Konrad” a fost lansată o versiune după care plecarea şi rămânerea în străinătate a lui Vlad Georgescu nu ar fi fost întâmplătoare şi că în timpul reţinerii sale de la penitenciarul Rahova, el ar fi fost recrutat şi apoi folosit de Securitate fiind trimis în SUA cu sarcina de a pătrunde în CIA şi la postul de radio „Europa Liberă”.

    Există şi opinia, bine argumentată, a unui cercetător recunoscut în ceea ce priveşte istoricul Securităţii, Florian Banu, după care acest scenariu este de fapt varianta reală a celor petrecute cu Vlad Georgescu. În opinia acestuia, ascensiunea profesională fulminantă şi repetatele plecări în străinătate ale istoricului s-au datorat colaborării acestuia cu Direcţia de Informaţii Externe, iar nemulţumirile ofiţerilor de securitate de la Informaţii Interne erau cât se poate de reale, aceştia, datorită compartimentării activităţii, nefiind la curent cu activitatea externă. Fără sprijinul discret al D.I.E., avizul pentru numeroasele plecări în Occident, acordat unui fost colaborator care „dăduse cu tifla” Securităţii, este de-a dreptul inexplicabil. În momentul când Vlad Georgescu, dintr-un motiv sau altul (poate fusese deconspirat de serviciile americane!) încearcă să facă cu D.I.E. acelaşi lucru pe care îl făcuse cu ofiţerii de la „interne”, încep necazurile pe toată linia. Cercetătorul citat invocă şi cazul, oarecum similar, al unui informator de talia lui Dan Amedeo Lăzărescu.
    Sursa: Vlad Georgescu în dosarele Securitatii de Liviu Taranu pentru Magazin Istoric
    http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/personalitati_in_vizor/Vlad%20Georgescu.pdf
    – See more at: http://roncea.ro/2011/07/03/pacepa-ro-informeaza-a-aparut-mostenirea-clandestina-iii-ultimul-episod-din-documentarul-remarcabil-realizat-de-monica-ghiurco-despre-larry-watts-si-razboiul-din-umbra-impotriva-romaniei-cristian-t/#sthash.rUUQwUV6.dpuf

    PS: Lansarea cartii mult asteptate a dl. dr. Liviu Taranu va avea loc pe 19 feb, ora 15.00, la Fundatia Titulescu. Pacat ca o spurca, iertati, compromite, „amfitrionul”: Ion Iliescu

  • Mie mi se pare ca „nota” informativa din 1981 este o facatura. Este binecunoscut stilul securitatii romane (si nu numai) de a crea legende false (pozitive sau negative) despre anumite persoane.
    Aici, prin surse indirecte, se impusca doi iepuri
    1.-Vlad Georgescu, despre care se se insinueaza ca a fost turnator
    2.-Matei Cazacu, tot de la Europa libera, despre care se insinueaza (pe drept sau pe nedrept) ca a fost secretar UTM al facultatii.
    Si toate aceste afirmatii provin din relatarile unei surse cu care a discutat Razvan Theodorescu
    Daca Razvan Teodorescu a fost pus sa raspindeasca aceste zvonuri printre colegi ca sa ii discrediteze pe Vlad Georgescu si Matei Cazacu? Si ca o ironie a sortii, aceste zvonuri au reajuns la securitate prin intemediul sursei:)
    Incurcate sint caile serviciilor secrete

  • Astea sunt povești vechi, ce țin doar de istorici. Ce ne facem însă ACUM cu Răzvan Theodorescu , care cauționează un prim ministru plagiator, mincinos și infantil , păpușă a unor baroni veroși ?

  • Razvan Theodorescu???? Domnilor, nu erati in Bucuresti in 13-15 iunie?

    da stim, si Coposu era turnator, Doina Cornea facea greva foamei cu pachete primite din franta, mafia cecena domina moscova si bascii sunt teroristi

  • Mie mi se pare doar curios cum în plina epoca stalinista, usor relaxata de Dej si apoi de Ceausescu, un asistent de muzeu ajunge sa predea în SUA …

  • Las că Vlad Georgescu nu a fost singurul dubios care a lucrat la Europa Liberă. Primul nerușinat care-mi vine-n minte este Vladimir Tismăneanu, cu părinții veniți cu tancurile sovietice, fost scribălău la fițuici comuniste, ca mai târziu, „Vova” să ajungă mare vorbitor la Europa Liberă! Iar acum văd, e drept de la depărtare, că sufocă lumea cu sfaturile lui, de care nimeni nu are nevoie… de ce nu reînvie fițuicile comuniste, destinate tinerilor…

    N-a fost altceva decât un post de propagandă, care nu-mi spunea nimic nou.
    Nu aveam nevoie de Europa Liberă ca să aflu cât de dezastruoasă era economia de comandă, îmi era suficient să văd ce se întâmpla în jurul meu… vă mai amintiți de emisiunea „Reflector”, de la TVR?(până nu a desființat-o Ceaușescu). Cu reportajele despre utilaje de milioane de dolari lăsate în ploaie, iar când era întrebat de ce o făcea, câte un director de fabrică zâmbea prostește? Ar fi fost comică dacă n-ar fi fost una de-a dreptul tragică…

    Iar „marele analist” Șerban Orescu nu făcea altceva decât să improvizeze pe marginea discursurilor ”șefului statului”, care se revolta împotriva producției pe stoc, rezultat direct al activității sinistrului Comitet de stat al planificării, condus de și mai sinistrul Gheorghe Gaston Marin.

    Europa liberă ataca, e drept, putreziciunea sistemele totalitare – fapt ce nu poate fi contestat! – dar totodată mințea cu nerușinare în privința sistemului american(sau măcar mințea prin omisiune – ați auzit-o vreodată vorbind despre zecile de milioane de americani care nu aveau nici o asigurare medicală și gemeau până crăpau? – bătălia pentru asigurările medicale nici acum nu s-a încheiat, cu toate eforturile uriașe depuse de președinții Clinton și Obama).

    Este doar unul din motivele pentru care la începutul anilor 80 am încetat să mai ascult Europa Liberă – cu foarte puține excepții – dând preferință postului de radio BBC World Service în limba engleză, de la care aflam măcar, obiectiv, ce se întâmpla în lume. Un exemplu era obiectivitatea cu care prezenta conflictele de muncă din Marea Britanie, sau altfel spus meciul Thatcher-restul țării, care a dus în final la îngenuncherea industriei unei țări care a dat pe vremuri Revoluția industrială…

    BBC World Service nu era un post de propagandă – cum nu este nici acum – și, deși privea situația politică mondială dintr-un punct de vedere liberal, occidental, avea inteligența să o facă de o manieră subtilă și, implicit, mult mai eficientă.

  • Povesti despre turnatori si victime ale turnatorilor. Dar asta nu are nici in clin, nici in maneca cu istoria. Pina la urma, si unii si altii s-au descurcat in istorie.
    Dar se intimpla ca ” lupul sa-si schimbe naravul”, ca doar in decursul mileniilor lupii au devenit caini de paza sau de casa.
    Infine, cunoasteti ” povestea” parintelui G Calciu Dumitreasa? Un mare tortionar al inchisorii din Pitesti a devenit popa. A fost si tortionar, si inchis (la Aiud), si a beneficiat si de SUA pe vremea lui Goma. Povesti, povesti, povesti…
    Gelu Voievod

  • Mda, oamenii lui Iliescu, cum e și acest Răzvan Theodorescu, sînt adevărații dizidenți anticomuniști. O confirmă Liviu Țăranu, membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române condus de Ion Iliescu (de ce s-o fi mirînd domnul Roncea că Iliescu îi lansează cărțile?).
    Nu știu ce a făcut Răzvan Theodorescu în 1959. Zvonurile lansate de Răzvan Theodorescu în 1981, ca să ajungă la urechile securiștilor cît a suferit el din pricina transfugului de la Europa Liberă, nu știu dacă au legătură cu adevărul. Înțeleg că dosar a lui Theodorescu s-a găsit la CNSAS, dar turnătoria lui Vlad Georgescu nu e acolo, numai chestia asta indirectă din 1981.
    În 1990, cînd Răzvan Theodorescu era director la TVR, nu se puteau filma mitingurile deranjante pentru FSN că „era ceață”. După felul cum a condus TVR, nu am nevoie de cercetări prin arhive ca să-mi fac o părere despre Răzvan Theodorescu.

  • Cum le mai stiu unii pe toate! Daca Marius Mioc ar fi avut curiozitatea sa citeasca articolul despre Vlad Georgescu, publicat de Liviu Taranu in „Magazin istoric” si invocat de V. Roncea, ar fi vazut ca opiniile exprimate de Taranu si de Banu se bat cap in cap! Taranu sustine ca Georgescu a fost un disident autentic, in vreme ce Banu isi exprima dubiile in privinta acestuia pornind de la situatia incredibila ca un informator care trimite la plimbare ofiterii de securitate, refuzand sa mai colaboreze cu ei, primeste viza de la Pasapoarte! Si nu pentru o excursie in Bulgaria sau la Leningrad, ci pentru a pleca peste ocean! Dar e mai simplu asa, sa pui etichete si sa judeci o ipoteza sau alta in functie de propria agenda! Apropo, pentru informarea domnului Mioc, cei doi „oameni ai lui Iliescu”, „nerasfirati”, au publicat de-a lungul timpului si unele carti impreuna, cam de prin 2004 (vezi catalogul BCU, de ex.!). E clar, un „comando” de cursa lunga in slujba unor interese obscure: sa dea in „ai nostri” si sa-i laude pe „ai lor”! Din pacate, genul asta de judecata e foarte raspandit in „democratia” noastra originala!

Lasă un răspuns