Columna lui Traian aniversată în Bulgaria

American Research Center in Sofia pregăteşte pentru martie 2013 o conferinţă cu ocazia împinirii a 1900 de ani de la ridicarea Columnei lui Traian la Roma. Aproape îmi este frică să spun că scenele de pe Columna lui Traian reprezintă filmul naşterii poporului român. În România începe să devină o ruşine să vorbeşti despre etnogeneza poporului român.

Aşa că spun şi eu plin de corectitudine: romanii i-au ucis pe toţi dacii, s-au retras în Albania, apoi au venit ungurii care au găsit Transilvania goală şi după ce ungurii s-au apucat de clădit civilizaţie, sălbaticii valahi au venit şi ei din Albania.

Astfel că este absolut normal să se facă la Sofia în Bulgaria o conferinţă despre Columna lui Traian. Poate că este mai bine aşa. La Bucureşti ultima realizare măreaţă a fost o statuie în bătaie de joc a lui Traian. Bine măcar că nu l-au reprezentat pe Traian acuplându-se cu Decebal, ca să fie treaba completă. În România chiar nu avem nici un motiv să vorbim despre Roma şi Imperiul Roman. Dacă vă interesează evenimentul din Bulgaria, puteţi afla mai multe aici.

Biserica din Basarabia în perioada sovietică. Imagini şi o cerere de ajutor

În anul 1940 în Basarabia existau 1090 biserici şi 28 de mănăstiri. După 50 de ani de ocupaţie sovietică au mai rămas în 1990 doar 150 de biserici şi o singură mănăstire. Am de mai multă vreme în minte un proiect: să fac un album fotografic în care să adun imaginile cât mai multor biserici din Basarabia (dacă nu ale tuturor) în trei ipostaze (pe cât posibil): înainte de anul 1940, în timpul ocupaţiei sovietice şi după 1990. Nu m-am ocupat foarte intens de treaba asta, însă majoritatea prietenilor au fost destul de sceptici: e mult prea greu! Nu vei găsi imagini din perioada sovietică – e foarte greu!, nu vei găsi imagini cu demolarea bisericilor – cine crezi că avea curajul să fotografieze? etc.

Astăzi am avut parte de o mică bucurie: am găsit astfel de imagini pe pagina de Facebook a oraşului Bălţi. Deci se poate!

Catedrala Sfantul Nicolae din Balti inainte de demolare

Catedrala Sfantul Nicolae din Balti inainte de demolare

Demolarea catedralei Sfantul Nicolae din Balti

Demolarea catedralei Sfantul Nicolae din Balti

Biserica Sfanta Cuvioasa Parascheva Balti transformata in planetariu

Biserica Sfanta Cuvioasa Parascheva Balti transformata in planetariu

Sovieticii s-au străduit din răsputeri să şteargă orice urmă a civilizaţiei româneşti din Basarabia. Preoţii şi profesorii au fost căsăpiţi sau deportaţi, bisericile au fost rase de pe faţa pământului şi limba română a fost mutilată. Chiar este un miracol că spiritul românesc a rămas viu în Basarabia.

Orice fel de sugestie sau indicaţie pentru proiectul prezentat mai sus este cât se poate de bine venită. Îmi puteţi scrie la comentarii sau la adresa contact@george-damian.ro.

Cronicari turci despre bătălia de la Vaslui (bătălia de la Podul Înalt)

Pe 10 ianuarie 1475 Ştefan cel Mare zdrobea la Vaslui o armată otomană estimată de sursele contemporane cam la 100.000 de soldaţi. Am adunat mai jos câteva descrieri ale acestei bătălii făcute de câţiva cronicari turci contemporani cu evenimentele. Bineînţeles, pentru o înfrângere se găsesc tot felul de motive.

Orudj bin Adil

De acolo, Suleiman paşa, mergând cu oastea aceea în Moldova şi întâlnindu-se cu oastea moldovenească, tare s-au războit. Era o iarnă aspră, cu zile foarte geroase. Oastea turcească era şi obosită, căci tocmai ce îndurase greutăţile expediţiei în Iskenderia. De aceea, neputând ţine piept oştii Moldovei, oastea musulmană a fost înfrântă şi nimicită.

Aşîk Paşa Zade

Într-o zi, pe când turcii şedeau nepăsători şi oastea era puţină şi străină de locuri, acel afurisit simţindu-i nepăsători a venit asupra lor. Mulţi dintre musulmani au murit acolo ca nişte martiri.

Mehmed Neşri

Dar moldoveanul nu s-a supus poruncii sultanului. După aceea, beilerbeiul Hadîm, luând oastea din Rumelia a trecut în Moldova. Acel afurisit, venind pe neaşteptate şi hărţuind oastea islamică, i-a atacat pe turci pe când aceştia umblau ca nişte străini cu ochii legaţi. Mulţi musulmani au murit ca nişte martiri.

Sursa: „Cronici turceşti privind ţările române”, vol. 1, traduse de Mihail Guboglu şi Mustafa Mehmet.

Părerile lui Emil Bodnăraş faţă de Basarabia şi Uniunea Sovietică

Emil Bodnaras (in civil) 1944

Emil Bodnăraş (în civil) în 1944. Fototeca online a comunismului românesc

Am rămas uimit de părerile liderului comunist român Emil Bodnăraş faţă de Basarabia şi Uniunea Sovietică. Mai ales că aceste păreri îi erau prezentate ambasadorului american la Bucureşti, Harry G. Barnes. Îmi permit să fiu perfect de acord cu tot ceea ce îi spunea Bădnăraş ambasadorului american în anul 1974, conform raportului diplomatic american din care puteţi citi mai jos un fragment în limba română.

Emil Bodnăraş rămâne un mister. Absolvent al liceului militar de la Câmpulung Moldovenesc, şef de promoţie al şcolii de ofiţeri, absolvent de drept, în anul 1932 a dezertat şi a fugit în URSS cu nişte documente militare. Acolo s-a împrietenit la cursurile unei şcoli de spioni cu Kang Sheng, viitorul şef al serviciilor de informaţii chineze. Bodnăraş a jucat un rol important în lovitura de stat de la 23 august 1944, dar şi în scoaterea trupelor sovietice din România în 1958 şi multă vreme a dirijat România din umbră. Înainte de moarte a construit o biserică în satul său natal din Bucovina, Iaslovăţ, unde a şi cerut să fie înmormântat. A fost probabil cea mai misterioasă figură din panteonul comuniştilor români. Părerile lui despre Uniunea Sovietică şi Basarabia nu sunt exprimate doar pentru urechile ambasadorului american, în 1965 aceleaşi păreri îi erau prezentate lui Brejnev de Ceauşescu.

Data şi locul: mai 17, 1974, 09:99-11:25 AM, Consiliul de Stat, Bucureşti, România

Subiect: tur de orizont asupra subiectelor politice

Vizita de curtoazie a Ambasadorului, prima lui întâlnire cu Bodnăraş a durat aproape două ore şi jumătate timp în care liderul numărul doi al României a atins aproape toate preocupările cheie ale politicii externe româneşti, de multe ori cu o deschidere surprinzătoare. Afişând un sens real şi detaliat al istoriei, Bodnăraş, în vârstă de 71 de ani, a deschis conversaţia cu un monolog de 20 de minute despre lupta milenară a României pentru existenţă naţională – temelia, după cum spune el, a “socialismului” românesc de azi. Bodnăraş era lucid şi plin de forţă, uneori lovind masa pentru a-şi sublinia spusele. După ce se aventura într-o anectodă sau o paranteză, nu a eşuat niciodată în a readuce discuţia asupra subiectului în moduri care au dezvăluit faptul că oratoria sa avea un scop ilustrativ.

Mentalitatea “imperialistă” a sovieticilor. Aşa cum a făcut şi cu senatorul Scott în urmă cu câteva săptămâni, Bodnăraş s-a referit în mod repetat la teza sa că actuala conducere sovietică este profund îmbibată cu o mentalitate “imperialistă” care are foarte puţin de-a face cu “socialismul” real. Aşteptând efectele expresiei sale, a spus că chinezii au perfectă dreptate când îi descriu pe conducătorii sovietici drept “noii ţari”: a reamintit de Testamentul lui Petru cel Mare spunând că Moscova pare să îl urmeze întocmai, mai ales în ceea ce priveşte expansiunea în Orientul Apropiat. Bodnăraş şi-a exprimat părerea că în vreme ce un gentleman englez sau un communist chinez se ţine de cuvânt, nu ar fi de ajuns un întreg raft de dicţionare pentru a obţine precizie din partea sovieticilor atunci când vine vorba de negocieri şi acorduri.

Vorbind despre scena politică internă a URSS, a caracterizat regimul sovietic drept similar cu vechiul sistem ţarist al guberniilor în care provinciile captive erau dominate în principal prin forţa brută militară ca şi prin satrapi ruşi impuşi. Când Ambasadorul a menţionat că a făcut cercetări istorice referitoare la chestiunea Basarabiei în 1917-1918 şi a întrebat de starea acestei regiuni în prezent, Bodnăraş a vorbit îndelung despre cum o parte a populaţiei româneşti din Moldova sovietică a fost deportată şi mituită să plece în Asia Centrală, însă a reflectat că în prezenţa mijloacelor moderne de comunicaţie (părând să includă aici şi transmisiile din România) devenea din ce în ce mai greu pentru Moscova să izoleze popoare precum moldovenii (românii), despre a căror identitate spune că este încă intactă. Bodnăraş a deplâns soarta tragică a tătarilor din Crimeea, care au fost deportaţi în Asia Centrală de Stalin “în două nopţi” cu teribile pierderi de vieţi omeneşti. Din nou a atins mitologia sovietică destinată motivării rapturilor Moscovei, citând divizarea Germaniei în două “aşa-numite” naţiuni ca fiind comparabilă cu încercarea de a descrie Moldova ca fiind ceva diferit de România.

Documentul integral în limba engleză.

 

Bătălia de la Călugăreni văzută de turci

Foarte mulţi sunt supăraţi pe filmele lui Sergiu Nicolaescu. Doar că bătălia de la Călugăreni din filmul “Mihai Viteazul” seamănă cu descrierile făcute de cronicari turci contemporani cu evenimentele. Aveţi mai jos două fragmente extrase din „Cronici turceşti privind ţările române”, vol. 1, traduse de Mihail Guboglu şi Mustafa Mehmet.

Mustafa Selaniki

“Locul pe unde trebuia să treacă oastea islamică era un loc foarte păduros, mlăştinos şi îngust. De aceea, afurisiţii ghiauri, trăgînd foarte mult cu puştile, avangarda oştii islamice s-a îngrămădit spre spate. Astfel, ea a trecut prin foarte multe greutăţi şi necazuri, şi în cele din urmă s-a împrăştiat. Lângă serdarul Sinan-paşa au rămas foarte puţini oameni. Sangeacdarul oştii islamice a trecut în rândul martirilor, iar un altul a fost rănit, dar, cu toate acestea, steagul a fost salvat cu mii de greutăţi. Măria sa serdarul s-a împotmolit în mlaştină şi a scăpat cu mare greutate. Măria sa serdarul a ieşit la mal şi cu ajutorul lui Allah, cei care se risipiseră s-au adunat la un loc, iar oastea afurisiţilor ghiauri a fost împrăştiată şi tunurile lor au fost luate.”

Mehmed bin Mehmed

“După sfatul tuturor au mers trei zile şi la 18 ale lunii mai sus arătate, într-o miercuri, au ajuns în apropiere de podul Călugăreni, care era un loc păduros şi mlăştinos.

În clipa când unii dintre ostaşi se aşezau acolo, iar alţii se pregăteau să se aşeze, a apărut o ceată de ghiauri, semănând cu nişte animale şi au început lupta în apropierea acelei mlaştini. Ei aşezaseră la intrarea în pădure tunuri şi puşcaşi, care au stânjenit mult oastea islamică. De la amiază şi până la chindie s-a dat o mare luptă. Mulţi dintre ei au trecut în rândurile gaziilor şi martirilor. De asemenea şi de la ghiauri au murit mulţi şi s-au dus în iad. Şi luându-se de la ghiauri 12 tunuri, s-a obţinut victoria şi duşmanul a fost respins.”

Cartea care m-a făcut să studiez istoria ţiganilor

Eram prin anul trei de facultate când mi-a căzut în mână „Doar Dumnezeu şi noi” de Michel Folco: povestea unei familii de călăi din Franţa – de pe la 1600 până la desfiinţarea meseriei de călău. O cronică fictivă, dar bazată pe fapte reale, extrem de precisă şi uneori mult prea realistă în descrieri. Ştiu că am râs şi îmi vine şi acum să râd la una din frazele din carte: un episcop admira la femei şi la iepe aceleaşi calităţi – pieptul lat, crupa înaltă şi chişiţa subţire.

Aşa am devenit interesat de călăi şi în prima vacanţă m-am repezit la Arhivele Judeţene Braşov şi am început să studiez temeinic problema. La Braşov călăi erau exclusiv ţiganii – şi de aici am început să citesc masiv despre istoria ţiganilor. Am o colecţie de vreo 500 de documente privitoare la ţiganii braşoveni dintre anii 1500-1800 şi le tot răsucesc de pe o parte pe alta de mai bine de 10 ani. Sper că în curând să îmi fericesc cititorii cu o carte despre istoria ţiganilor braşoveni.

Până atunci vă recomand „Doar Dumnezeu şi noi” de Michel Folco pe care o puteţi comanda aici, la editura Nemira.

Manualul Istoria Secuimii. Cum e treaba cu demitizarea istoriei românilor

În 20 de ani a fost demitizată atât de bine istoria românilor încât orice om cu puţină şcoală ştie că Ştefan cel Mare a fost curvar, Mihai Viteazul nu a câştigat nici o bătălie şi în general românii nu prea au istorie, iar dacă au ceva fapte prin trecut, oricum sunt nişte fapte de trei parale. Cam aşa a fost demitizarea istoriei românilor.

Bineînţeles, autorii acestei agresiuni se ascund după tot felul de standarde ştiinţifice. După ce am terminat cu demolarea istoriei românilor nu ne rămâne decât să admirăm minuni de genul manualului Istoria Secuimii. Românii au apărut în secuime prin secolul al XV lea, românii au fost slugile secuilor, românii au invadat Ţinutul Secuiesc în cele două războaie mondiale. O traducere a manualului de Istoria Secuimii o găsiţi aici.

Mă întreb dacă va intra în şcoli minunea asta.