Ateii ajunşi la putere ştiu doar să ucidă

Istoric vorbind, regimurile politice impuse de atei au ajuns inevitabil să ucidă în masă. Problema constă în ingineria socială atât de dragă ateilor: oamenii şi societatea sunt greşit alcătuite, deci trebuie pusă în mişcare o schimbare. Şi de aici încep problemele.

Ateii au câteva fetişuri: pe lângă ştiinţă (despre care am vorbit aici) mai au o relaţie concupiscentă şi cu Educaţia, plus un zdravăn complex de superioritate faţă de toţi cei care nu le împărtăşesc viziunile. Uşor milenarişti, ateii vor raiul pe pământ acum prin transformarea fundamentală (Educaţie) în sensul ştiinţei a tuturor celor păcăliţi de preoţi. Fiecare ateu este sigur (sau speră, cel puţin) că el este Omul Nou. Iar crearea şi impunerea Omului Nou este obsesia sistemelor politice totalitare din ultimii 300 de ani.

De la Revoluţia Franceză încoace toate sistemele politice puse în practică de atei în numele ateismului au avut evoluţii asemănătoare. O propagandă masivă care promite raiul pe pământ într-o perioadă de criză, eliminarea religiei (nu doar din spaţiul public – asta este o mască pentru păcălirea naivilor – ci mai ales din spaţiul privat), obsesia cu Educaţia şi aducerea copiilor sub controlul statului. Ideea ar fi că astfel este grăbită crearea Omului Nou – însă din punct de vedere politic, geopolitic şi economic regimurile create de atei ajung destul de repede la concluzia că nu prea au ce face şi trebuie să urmeze coordonatele Vechiului Regim.

Accentul cade astfel pe ingineria socială, pe transformarea oamenilor. Însă cum promisiunile nu prea pot fi îndeplinite, iar agresiunea asupra societăţii creează tensiuni, destul de repede apar focarele de rezistenţă. Oamenii nu sunt dispuşi să se transforme în ritmul dorit de conducători – însă orice punere sub semnul întrebării a legitimităţii Omului Nou este sancţionată cu moartea. Unul, zece, zece mii – cei care nu vor să se transforme în Oameni Noi sunt căsăpiţi. Vorba lui Stalin: ”nu-i omul, nu-i nici problema”.

Un fizician spunea parcă ceva de genul: este semn de prostie să repeţi la nesfârşit o acţiune care produce acelaşi efect, sperând de fiecare dată că vei obţine un alt rezultat.

Daţi-mi un exemplu de regim politic bazat pe ateism ştiinţific care nu a urmat algoritmul acesta.

Robespierre îl execută pe călău, după ce i-a ghilotinat pe toţi francezii.

Robespierre_exécutant_le_bourreau

 
[av_sidebar widget_area=’PB’ av_uid=’av-25e3qp’]

Câţiva atei vestiţi şi crimele lor

Nu ştiu de unde își iau ateii de Facebook puținele idei ofilite. Un raționament considerat de ei imbatabil curge cam așa: toate religiile din lume sunt rele, deoarece conțin germenii extremismului, deci toate religiile ajung la crime și războaie.

Asta în vreme ce ateii – împăcați cu lumea așa cum este ea, conștienți că nu există nimic dincolo de atomi – deci cum spuneam, ateii sunt niște persoane suave, relaxate, incapabile să ucidă o muscă. Impresia asta poate fi contrazisă privind orice fotografie a lui CTP sau a profesorului acela de la Buzău care se luptă de 15 ani cu religia din școli. Ateii români au fervoare de zeloți când propovăduiesc ateismul. Dar să-i lăsam pe ateii noștri și crizele lor de calm, să vedem ce au făcut niște atei vestiți ajunși la putere.

1. Adolf Hitler. Un om cu o viziune asupra lumii în care creștinii nu prea încăpeau. A declanșat un masacru la scară planetară, este drept că creștinii nu au intrat pe un loc fruntaș în agenda lui, dar omul a avut ghinion și a pierdut războiul. Cine știe ce ar fi făcut după ce termina cu evreii, țiganii și homosexualii.

2. Iosif Stalin. Alt om cu altă viziune despre o lume fără creștini. El s-a ocupat special de exterminarea creștinilor din Rusia. Când a dat necazul peste el a făcut ce face orice ateu lovit de cancer: s-a întors spre biserică (s-a folosit de preoțimea scăpată cu viață în timpul războiului cu Hitler). Și tot ca orice ateu, după ce a scăpat de cancer s-a luat iar de creștini. Ocupația lui favorită: să-i facă pe niște oameni să omoare alți oameni, după care să-i pună pe alți oameni să-i ucidă pe primii omorâtori. Și tot așa.

3. Pol Pot. Nu a avut șansa să ajungă la putere într-o țară de anvergură, precum Germania sau Rusia. Însă și-a dat toată silința în Cambodgia: într-un termen record a căsăpit un sfert din populația țării.

Deci cum vă spuneam: ateii sunt niște tipi deosebiți. Vă explic altădată de ce orice ateu are în el sămânță de ucigaș.

adolf_hitler

 
[av_sidebar widget_area=’PB’ av_uid=’av-25e3qp’]