Toată lumea ştie că Avram Iancu a murit nebun. Aşa scrie pe Wikipedia, aşa trebuie să fie. Dosarul “nebuniei” lui Avram Iancu aşteaptă încă să fie desluşit. Eu vă propun să citiţi o scrisoare a lui Avram Iancu către prietenul său Ilie Măcelariu, scrisoare din anul 1867, scrisă cu 5 ani înainte de moartea “Crăişorului Munţilor”. Apoi să îmi spuneţi dacă asta este scrisoarea unui nebun.
“Frate Ilie,
Am primit scrisorile tale din 5 şi din 25 februarie şi dacă încă nu ţi-am răspuns nu crede că s-a întâmplat din altă cauză decât numai din simplul motiv că mi-am propus să nu mai corespondez cu nimeni. Sute de scrisori de la prieteni şi colegi de şcoală le-am pus la o parte, fără a fi răspuns acelora, care desigur numai cu bună intenţie au vrut să ştie dacă mai trăiesc sau nu, ceea ce desigur din partea mea este o indiscreţie, dar nu sunt eu de vină dacă din păcate am trăit experienţa tristă că în timpurile de acum omul nu mai ştie cui să se încreadă. Cum mă întrebi tu ce mai sper şi ce cred? Îţi răspund că timpul speranţelor mele a trecut şi că credinţa mea este aceea a şarpelui, care i s-a dat de la natură de a-şi apăra capul, dar nu crede că aceasta o spun fiindcă aş vrea să-mi apăr viaţa nenorocită; nu, pentru aceasta viaţa mi-am riscat-o de mai multe ori în 1848 şi 1849 pentru naţiunea mea iubită şi credinţa pentru împărat, ci înţeleg prin aceasta naţiunea mea iubită care geme sub atâtea greutăţi şi pentru care m-ar durea inima dacă prin dezvăluirea credinţei mele adevărate aş duce-o într-un pericol şi mai mare. Cu altă ocazie, mai multe, rămâi sănătos şi nu uita pe aceea mamă al cărei piept l-ai supt şi pe sincerul tău prieten,
Iancu, m.p., advocat şi prefect, Vidra de Jos, 15 mai 1867″
Azi se împlinesc 140 de ani de la moartea lui Avram Iancu. Să-i fie ţărâna uşoară!
Această fotografie din ultimii ani de viaţă ai lui Avram Iancu nu mi se pare una a unui om nebun. Este imaginea unui om dezamăgit de toţi şi toate, un om cu idealurile spulberate, aşa cum poate fi văzut între rândurile scrisorii de mai sus.
Pingback:“Craisorul Muntilor”, Avram Iancu – 140 de ani de la trecerea la Domnul. Demontarea minciunii ca ar fi murit nebun « Saccsiv's Weblog
O schizofrenie sau un sifilis pot distruge mintea unui om în mai puțin de cinci ani, deci scrisoarea aia nu e o dovadă în sensul arătat de tine.
Pe de altă parte, nu cunosc nici o dovadă valabilă că ar fi murit nebun, în afară de mărturiile unor contemporani ai lui, care puteau indica și un om aflat într-o depresie cruntă, nu un nebun.
Și îți dau dreptate cu demitizările, lumea a luat-o razna. Nu o fi ea chiar literă de lege-istoria comunistă învățată de mine la școală, dar nici să ne facem toată istoria praf și să o înălțăm pe a altora nu mi se pare sănătos.
Pingback:“Craisorul Muntilor”, Avram Iancu – 140 de ani de la trecerea la Domnul. | cristytepes – Cristian The Impaler
Pingback:Avram Iancu nu a murit nebun « Platforma Radar
@Ina – inca e la moda sifilisul ala? nu ajunge cat i-a fost pus in carca lui Eminescu?
Data fiind starea precara a psihiatriei pe la 1870, mi se pare cel putin hazardat sa vorbesti de „nebunie”. Plus ca in Europa vremurilor inca era o practica frecventa camuflarea indezirabililor in haine de nebun. Nu zic ca e neaparat cazul „craisorului”, doar ca astfel de etichetari trebuiesc abordate critic.