Am pus cap la cap cifrele din registrele meșterilor breslei aurarilor brașoveni și a ieșit infograficul de mai jos. O unduire de cifre care arată mărirea și decăderea aurarilor de la Brașov în 300 de ani.

5 raspunsuri
  1. Perkele says:

    o intrebare oarecum tangenta: de ce in tarile romane, meseria de mestesugar (mai ales din ultmii 200 de ani) e mai mult in apanajul tiganilor (ok, satele mai aveau cate un fierar/potcovar care e posibil sa nu fie tigan) si nu s-a format o clasa de oameni care sa lase viata agrara si sa traiasca din mestesug?

    Răspunde
  2. Marian says:

    Din cel putin doua motive:
    1. breslele erau societati închise, locul de mostenea din tata în fiu, eventual calfa prelua afacerea maestrului.
    2. taranii nu erau lasati sa plece, pentru ca atunci cine mai muncea pentru cinstitele fete boieresti si bisericesti?
    Esentialmente, acest lucru a dus la invaziile de evrei galitieni începând cu prima partitie a Poloniei ce au ocupat, printre altele, si aceste locuri vacante.

    De ce nu s-a apucat vreun taran sa lase ogorul si sa se apuce de potcovit? Pai, ma rog, cazul valetului de parcare italian ce practica chirurgie plastica prin Bucuresti ar fi putut servi ca exemplu daca s-ar fi petrecut acum 500 de ani….
    Însa, în realitate, taranul trebuia sa-si procure (pe bani) sculele, sa piarda timpul învatând tehnologia (time = money), sa reziste atacurilor (întemeiate) ale breslelor în raza carora se afla si care aveau patente domnesti, sa plateasca acele dari speciale aplicate negustorilor si breslelor…
    hai sa va vad, câti dintre voi reusesc asta? Dati-va demisia din multinationale, fara a avea purcoiul de bani ala de la urma, si apucati-va de o afacere locala unde finul primarului are interese “legitime”.

    Răspunde
    • Perkele says:

      In Transilvania inteleg, dar intreb doar de curiozitate si necunoastere, in Moldova si Tara Romaneasca cine i-a oprit? doar boierii si biserica?

  3. Marian says:

    Ar mai fi si ideea înradacinata în capul taranului ca cine are pamânt are dupa ce sa traiasca – mai o mamaliga, mai o fasole, mai un cartof, mai un pui… dar ca mestesugar depindeai de ceilalti.
    Nimeni n-a cerut: Vrem ciocane! toti au cerut Vrem pamânt!

    Răspunde
  4. George Damian says:

    Sunt atestate bresle în orașele românești medievale, doar că mici și orientate către producția unor bunuri cu prețuri reduse. De exemplu Târgul de Floci era specializat în producerea nasturilor de os.
    Când vine vorba de breslele medievale sunt mai mulți factori de luat în considerare: accesul la materia primă, cunoștințele tehnice necesare, piața de desfacere, stabilitatea legislativă. O sabie sau o armură medievală pot fi lejer echivalate ca nivel al cunoașterii necesare cu un tanc sau un elicopter din ziua de azi. Compoziția metalului, tehnicile de prelucrare fizică și chimică, uneltele etc. toate erau chestii secrete care se transmiteau doar în interiorul breslei. Sașii aveau prevederi exprese în statutele de breaslă prin care interziceau acceptarea românilor sau ungurilor. Fondarea unei bresle se producea prin creștere locală (existența materiilor prime și a cunoștințelor tehnice locale) sau prin import (meșterii învățau în altă parte meșteșugul și se stabileau într-un alt oraș).
    Mai pe scurt, în Țara Românească și Moldova au lipsit condițiile enumerate mai sus pentru apariția și menținerea unor bresle serioase (fierari, aurari, lăcătuși etc.) Au existat chestii mici: năsturari, cojocari, țesători – dar fără efecte majore asupra economiei.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.