Meniu Închide

Care este cea mai bună carte de istorie a României?

Răspund direct la întrebare: ”Povestiri istorice” de Dumitru Almaș, primele două volume, al treilea nu are rost să-l citiți.

Primesc des întrebarea din titlu și am zis să scriu un răspuns pe larg, pe viitor să dau doar linkul la articolul de față. Acum că v-am spus care este cea mai bună carte de istorie a României să vă explic și de ce cred asta.

Gelu își smulge bărbătește săgeata din piept.

Dumitru Almaș a scris ”Povestiri istorice” pentru ”copii și școlari, șoimi ai patriei și pionieri” în 1982, ceea ce explică foarte multe. Cartea a apărut la Editura Didactică și Pedagogică și în ziua de azi ar fi considerată un manual auxiliar. Conținutul cărții respectă publicul țintă: scurte povești despre personaje sau întâmplări istorice românești, pe înțelesul oricui (copii și școlari!), povești care reflectă structura ideologică a modului în care era redată istoria în anii 1980. Ideea este de eroism, luptele românilor cu diverși dușmani de-a lungul timpului, ne-a fost greu – dar ne-am descurcat.

Lucrurile sunt simple și clare: romanii i-au cucerit pe daci, s-au amestecat și au format poporul român (e și o imagine frumoasă cu niște soldați romani care fugăre o tinerică) și apoi au început să vină tot felul de oameni să le ia pământurile românilor – unguri, tătari, turci (foarte mulți turci!) Cum spuneam, cartea este conformă ideologiei anilor 1980: dacii și romanii, etnogeneza, lupta împotriva invadatorilor medievali, unirea lui Mihai Viteazul, tragedia lui Brâncoveanu, epoca fanariotă, Revoluția lui Tudor Vladimirescu, Revoluția de la 1848, Unirea lui Alexandru Ioan Cuza, Războiul de Independență de la 1877, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, comuniștii niște oameni buni care au luptat împotriva naziștilor, comuniștii construiesc o Românie prosperă sub îndrumarea tovarășului Nicolae Ceaușescu.

Autorul n-a avut ce face, până pe la Primul Război Mondial a mai fost cum a mai fost, dar de acolo a trebuit să meargă pe linia oficială a istoriei stabilită de Partidul Comunist, de-asta v-am zis că trebuie ignorat volumul al III-lea. Dar în general Dumitru Almaș a reușit să sintetizeze pe înțelesul tuturor istoria românilor până pe la 1918. Majoritatea istorioarelor nu-i aparțin, multe sunt luate din vulgata interbelică, altele din cea dinainte de 1918, meritul lui Dumitru Almaș este că le-a pus într-o formă coerentă și pe înțelesul tuturor.

Să nu uit imaginile! Cartea este ilustrată de pictorul Valentin Tănase, care a făcut o treabă excelentă pentru nivelul anilor 1980.

Iar acum contemporanii ar trebui să-mi sară în cap: că e o carte comunistă care ignoră rolul regalității în crearea României moderne, că este naționalistă, că este patriarhală, că scoate în evidență conflictele, că Transilvania nu a fost o țară românească în evul mediu, că etc. De acord cu majoritatea reproșurilor, am zis clar că e o carte scrisă și publicată în timpul regimului comunist, normal că are toate aceste defecte. Însă din 1989 încoace nimeni nu a reușit să dea o sinteză a istoriei românilor pe înțelesul tuturor așa că ”Povestiri istorice” rămâne cea mai bună carte de istorie a românilor.

Găsiți o reeditare într-un singur volum aici.

3 comentarii

  1. Tod

    Pentru mine ramane cartea de istorie a copilariei. Alaturi de legendele olimpului. E naspa sa ai 40 de ani :)))
    Speram macar sa recomanzi din volumul 3 povestea muncitorului care opreste inundatia impingand stavilarul cu umarul, pana scapa tot satul, sau ceva de genul. Pare buna de aplicat in ziua de azi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.