Meniu Închide

Cât de rău a fost Ceaușescu?

Azi se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu. Încerc o evaluare cât mai relaxată a ”domniei” lui Ceaușescu, tot a trecut o generație de la moartea lui.

Nicolae Ceaușescu în 1969

Nicolae Ceaușescu a luat puterea în 1965, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Nu a fost de la bun început șeful absolut al României, a trebuit mai întâi să-i neutralizeze pe ”baronii” lui Dej, unul câte unul, chestie care i-a luat câțiva ani.

Condițiile ”domniei” lui Ceaușescu

Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea unui stat totalitar de tip socialist. Pentru cei care nu cunosc termenii: statul totalitar este modelulul statal în care guvernarea tinde către implicarea în toate aspectele vieții sociale. Socialism? Modelul de organizare în care statul preia și controlează planificat chestiuni de genul producție, distribuție a bunurilor, educație, spațiu locativ etc.

Nu este vinovat direct Nicolae Ceaușescu pentru organizarea totalitar-socialistă a României pe care a preluat-o, aceasta a fost impusă de Uniunea Sovietică după al Doilea Război Mondial. O chestiune simplă: România intra în spațiul de securitate al sovieticilor, iar Stalin a dorit ca acest spațiu de securitate să fie populat cu state organizate conform modelului totalitar-socialist. Nicolae Ceaușescu a făcut parte din a doua generație de conducători creați conform acestui model.

Putea Ceaușescu să reformeze România comunistă?

Nicolae Ceaușescu a trăit direct două răspunsuri la această întrebare: Ungaria în 1956 și Cehoslovacia în 1968. Orice încercare de reformare fundamentală a sistemului totalitar-socialist impus de sovietici în țările est-europene a fost zdrobit rapid de intervenția militară a sovieticilor. Cei care au încercat reformarea sistemului au fost executați. Fără o graniță directă cu statele occidentale și fără nici un fel de speranță de intervenție, Ceaușescu nu avea nici un fel de șansă de scăpare în cazul în care ar fi încercat o reformă profundă a sistemului. Răspunsul ar fi venit imediat cu o delegație de militari sovietici, câteva sute de mii.

Și-ar fi dorit Nicolae Ceaușescu o astfel de reformă? Greu de crezut, experiența lui personală și educația politică primită de-a lungul anilor nu lasă loc pentru o astfel de evoluție. Nivelul teoriei politice era precar la Ceaușescu și cercul din imediata lui apropiere, mai mult – respingea orice fel de inovații și idei noi. Ceaușescu trăia sub sabia lui Damocles, permanent se simțea amenințat din interior și exterior, reformele erau privite cu teamă.

Condițiile economice ale epocii Ceaușescu

Epoca Ceaușescu este condamnată pentru efortul intens de industrializare a țării. Mulți vor fi surprinși dacă voi spune că direcțiile de dezvoltare a României urmate de Ceaușescu au fost de fapt stabilite înainte de al Doilea Război Mondial. Nicolae Malaxa planifica construirea unui combinat siderurgic la Brăila sau Galați și săparea unui canal Dunăre – Marea Neagră, alături de canalul București – Dunăre. Asta prin anii 1930. Planul de dezvoltare a României semnat de Mitiță Constantinescu în 1939 (îl voi publica cât de curând pe larg cu explicații) a fost urmat la literă de Nicolae Ceaușescu.

Problema e alta: sistemul totalitar-socialist al lui Nicolae Ceaușescu i-a permis să urmeze planul de dezvoltare a României stabilit în perioada interbelică fără să țină seama de nevoile populației. Ceaușescu s-a comportat în anii 1980 precum un tiran asiatic medieval. Românii au fost ”generații de sacrificiu” una după cealaltă, fără pauză. Până au obosit.

Teroarea ceaușistă

Cu spuneam mai sus, Ceaușescu a fost conducătorul unui stat totalitar. Autoritățile erau îndrituite prin lege să se implice în viața privată a cetățenilor. Poliția politică și controlul opiniilor erau legale. Natural, toate acestea intră în conflict cu drepturile și libertățile universale ale omului. Doar că pentru Ceaușescu și sistemul reprezentat de el asta nu avea nici un fel de importanță.

Sistemul totalitar-socialist din România a fost lipsit de legitimitate – iar conducătorii acestui sistem erau conștienți de asta. Represiunea oricăror idei contrare era o necesitate pentru supraviețuirea sistemului. Asta nu este o scuză, pur și simplu o explicație. Sistemul totalitar-socialist nu putea supraviețui fără represiune și control social. Naționalismul socialist extrem al lui Nicolae Ceaușescu a fost forțat de teama față de Uniunea Sovietică și a speculat resentimentul românilor față de lipsa de legitimitate a sistemului impus din exterior.

Concluzia

Nicolae Ceaușescu a fost omul epocii sale. Nu a fost un dement, un bolnav care și-a impus viziunea. Pur și simplu s-a adaptat la condițiile existente. Marja lui de manevră a fost minimă. Orice fel de reformă profundă ar fi fost sancționată de sovietici – sistemul trebuia menținut. Reformele interne au fost limitate de condițiile sistemului totalitar-socialist – orice deschidere reală ar fi expus lipsa de legitimitate a sistemului și ar fi dus rapid la prăbușirea lui rapidă, ceea ce a fost extrem de evident în decembrie 1989. La scara mare a istoriei Nicolae Ceaușescu a fost un dictator al unui sistem totalitar socialist, condiționat de sistemul în care a funcționat, de mediul economic și de geopolitică. Orice încercare de reformă reală ar fi fost sancționată rapid – din afară sau interior. Asta nu-l absolvă cu nimic, este la fel de responsabil pentru faptele sale. Eu doar am încercat să schițez condițiile generale în care s-a mișcat Nicolae Ceaușescu.

Cu ceva ani în urmă am adunat o galerie de imagini cu Nicolae Ceaușescu, din adolescență până la bătrânețe. Le reiau aici.


Alătură-te celorlalți 242 de abonați.

Articole similare

12 comentarii

  1. Doxatul Dex

    Ce reforma ai fi vazut necesara in perioada respectiva? Nu trollez. Chiar sunt curios ce parere ai, ca mie mi se pare ca daca aveau ce manca, si nu pica URSS-ul, romanii ar fi fost multumiti cu sistemul comunist.

    • George Damian

      Orice fel de reformă, de la organizarea producției la organizarea comerțului; orice fel de schimbare profundă ar fi fost de natură să dea peste cap tot sistemul.

  2. CID

    Daca in 1985 cand Gorbaciov a inceput sa faca reformele in URSS Ceausescu se pensiona,lovitura de stat din 1989 n-ar mai fi avut loc,am fi avut probabil o revolutie de catifea ca in Cehoslovacia. Si ghici ce : la primele alegeri libere Ceausescu ar fi castigat cu o mare majoritate.
    Dar Ceausescu nu putea sa faca asta,mai bine ar fi murit, el chiar credea in comunism nu era doar un profitor al tuturor sistemelor ca Iliescu. Desigur daca ar fi apucat primele alegeri libere,pentru ca,conform memoriilor lui Stefan Andrei,NC mai avea de trait un an,maxim doi,era foarte bolnav.

  3. Perkele

    Nu cred ca ai subliniat suficient ca „sistemul totalitar-socialist al lui Nicolae Ceaușescu i-a permis să urmeze planul de dezvoltare a României stabilit în perioada interbelică fără să țină seama de nevoile populație”. Intr-adevar, Ceausescu nu a avut spatiu mare de manevra si probabil a fost bine intentionat, dar slaba pregatire l-a facut sa mizeze pe industriile gresite (ca sa il citez pe tata, erau peste tot fabrici de suruburi si de rulmenti, dar bunuri de larg consum nu se gaseau aproape deloc, mai ales in anii ’80), apoi tot incepand cu ’80 s-a izolat complet fata de vest si n-a mai actualizat tehnologiile folosite, astfel ca dupa 1989 am ajuns sa producem putin si scump si cu tehnlogie de ’60-’70, nemaiavand vreo sansa pe piata libera. Astfel, am ajuns cu o intreaga patura sociala (muncitorii din fabrici), care erau bine pregatiti si s-ar fi putut adapta noilor tehnologii, dar care au trebuit sa se reorienteze spre comert, job-uri de mana a treia in vest, ajutoare sociale si PSD.

    • George Damian

      Aici este o întreagă dezbatere. Din experiența personală știu că fabrica de hârtie Celuloza Zărnești era dotată în anul 1989 cu o linie de producție adusă din Franța total computerizată, proaspăt adusă. De ce a falimentat după doar câțiva ani o fabrică dotată cu cea mai recentă tehnologie în domeniu? Doar procurorii ar putea răspunde. Și sunt sigur că mai există astfel de cazuri. Nu cred că toată industria românească din 1989 era alcătuită din ”fiare vechi”. Însă industria românească a fost orientată către producție pentru export, prea puțin avea de-a face cu nevoile populației.

  4. Marian

    Canalul a fost de fapt început în perioada regulamentara (neo-fanariota, a domniilor asa-zise pamântene), si a fost regândit dupa „recuperarea” Dobrogei.

    În rest, Ceausescu, of fi fost el prost, dar cel putin în prima parte a avut parte de consilieri beton, care l-au împins sa faca din România o tara „self-sustained”, probabil dupa principiul rusesc, nu a celui suedez – însa ambitia nesanatoasa a primei doamne, stârnita în amorul propriu de realizarile lu’ madam Nixon, a facut în asa fel încât rând pe rând acei consilieri capabili sa fie înlocuiti de yesmani lingai si inculti. Apoi a venit socul petrolier, afacerea Contra, razboiul irakiano-iranian (toate trei punând practic pe butuci industria petroliera si implicit energetica si lasându-l cu „datorii în banca”); apoi, dupa ce a refuzat implicarea SUA în România (vizita la Carter), România a fost asasinata economic. Simtind pericolul, Ceausescu a strâns din cur si a început plata datoriei externe, la mijlocul anului 1989 scapând complet de ea – singurul mod în care România mai putea fi constrânsa dinafara ramânea doar interventia armata – sau, dupa cum s-a si întâmplat, subvsersiunea dinauntru, ca asa suntem noi, campioni mondiali în tradari.

  5. BlogR Ikonoklast

    Despre Canalul Dunăre-Marea Neagră a scris şi Eminescu în Timpul, planul e la fel de vechi ca şi anexarea Dobrogei. Asta nu înseamnă că a fost o idee bună. La fel combinatele siderurgice şi multe altele.
    Ceauşescu a făcut unele reforme timide precum înființarea centralelor industriale pe modelul holdingurilor. Alte țări din lagărul socialist, mai puțin vocale față de ruşi în privința „neamestecului în treburli interne”, au făcut reforme mai curajoase. Bățoşenia lui gratuită în raporturile cu ruşii a costat enorm şi țara, dar pe el l-a costat viața.
    Americanii l-au aruncat la coş, nemaiavând nevoie de dizidența ceauşistă după apariția lui Gorbaciov.

  6. Perkele

    Apropo, pentru ca nu-s aproape deloc in tema, Tito cum de si-a permis mai multe in relatie cu sovieticii? Ce fel de spate avea in afara de granita directa cu state vestice?

    • George Damian

      Tito a beneficiat de statutul Yugoslaviei ca ”țară nealiniată”; practic granița cu Italia și ieșirea la Adriatică îi asigurau contactul direct cu flancul sudic NATO, pentru sovietici era al naibii de greu dpdv militar să ajungă până la Tito în mod eficient. La asta se adaugă colaborarea din război a lui Tito cu forțele speciale americane și britanice, prestigiul eliberării Yugoslaviei prin forțe proprii, fără prezență militară sovietică.

  7. Lucian

    Fara a-l absolvi de pacate, o imensa vina o aveau cei din anturajjul lui , inclusiv securitatea care l-au alimentat cu minciuni si au creat o perdea de fum in jurul lui multumiti ca pot da vina pe un tiran. Disparitia lui Ceausescu le-a creat drum liber la devalizarea tarii. Sigur ca unora le era frica, dar au fost destui care l-au imbalsamat pentru a-si pastra privilegiile.

    • Marian

      Nu securitatea l-a alimentat cu minciuni.
      Politicul, linia a doua, din care facea parte si presedintele care i-a succedat, era cel care se lingusea pe lânga cabinetul 2, shuntându-l de la informatii.

Dă-i un răspuns lui Doxatul DexAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.