Gânduri despre diferite cărţi care mi-au trecut prin mâini.

Tocmai ce a ieşit din tipar numărul pe luna ianuarie al revistei Magazin Istoric, în curând şi la chioşcuri. Două articole mi-au atras atenţia: primul este o polemică între Ion Ţurcanu şi Neagu Djuvara, al doilea este povestea banditului Kotovski, care a devenit tovarăşul Kotovski.

Pe scurt: Ion Ţurcanu a publicat o carte „În căutarea originii numelui Basarabia”, volum lăudat de fostul istoric Florin Constantiniu la sfârşitul anului 2011. Laudele lui Florin Constantiniu i-au atras atenţia lui Neagu Djuvara care a sărit să desfiinţeze volumul lui Ion Ţurcanu în articolul „O ciudată teorie despre numele Basarabiei”. Răspunsul autorului criticat îl puteţi citi în Magazin Istoric din luna ianuarie.

Dezbaterea este destul de specializată şi intră în detalii, dar voi încerca să o rezum: până acum majoritatea istoricilor spuneau că numele de Basarabia vine de la dinastia Basarabilor care ar fi stăpânit „părţile tătăreşti”, respectiv Bugeacul. Fiind vorba de epoca lui Mircea cel Bătrân, documentele sunt puţine şi confuze. Ion Ţurcanu a aruncat în discuţie câteva cronici poloneze contemporane care identifică în regiunea dintre Prut şi Nistru o populaţie numită bersabeis/ bersabenis/ bessarebenis. Această populaţie este denumită cumani în alte izvoare – de aici concluzia că Basarabia şi basarabenii ar fi de fapt cumani. Principalul reproş faţă de Neagu Djuvara este că venerabilul nu s-a ostenit să citească volumul pe care s-a repezit să îl hăcuiască, rezumându-se la a-l critica pe Florin Constantiniu pentru recenzia favorabilă.

În sfârşit, numărul actual al Magazin Istoric mai cuprinde două materiale despre istoria Basarabiei, o reţetă de bitter suedez din vremea lui Alexandru Ioan Cuza şi altele, pe care vă las să le descoperiţi singuri.

„Istorii regăsite” este titlul blogului întreţinut de profesorul de istorie din Buzău (Râmnicu Sărat) Oprea Dumitru Horia (o descriere aici). Absolvent al Facultăţii de Istorie din Iaşi, Oprea Dumitru Horia ţine un blog pe wordpress.com cu mai bine de 3.000 de postări din ce îmi dau seama. Publică zilnic cel puţin un articol, în marea lor majoritate scurte relatări de evenimente din trecut, portrete de personalităţi istorice, anecdote. Un fel de mică enciclopedie.

Tot pe blogul „Istorii regăsite” puteţi descărca patru cărţi ale lui Oprea Dumitru Horia:

„Ancdote cu oameni iluştri” – titlul spune limpede despre ce este vorba, perioada acoperită merge din vremea lui Diogene până la Nicolae Ceauşescu.

„Portrete subiective” – o selecţie de portrete ale diverselor personalităţi româneşti interbelice, culese din memoriile lui Constantin Argetoianu şi I.G. Duca.

„Personalităţi. Istorii regăsite” – o serie de portrete ale unor personalităţi istorice, începând de la Vlad Ţepeş.

„Aproape de origini” – o istorie a celor mai importante descoperiri şi invenţii.

Maestrul Mahai spune că dacă un text nu poate fi sintetizat într-o frază nu e bun de nimic. Sinteza unui guest-post de-al meu pentru Zoso: ţiganii le-au scăpat printre degete europenilor în ultimii 700 de ani, europenii au rămas blocaţi în două idei fixe – asimilare sau exterminare. Cam asta este concluzia mea după mai mulţi ani de lecturi despre istoria ţiganilor, pe blog am scris mai multe articole despre ţiganii din România.

(UPDATE. Votul pentru Roblogfest 2012 s-a încheiat, oferta nu mai este valabilă) În toamna anului 2000 am început să traduc din germană jurnalul braşoveanului Andreas Hegyes din anul 1613. Vreau să vă dau această traducere celor care mă veţi vota în concursul Roblogfest. Cei care m-au votat în primul tur au primit deja un volumaş cu povestiri vesele din istoria românilor (pe care îl vor primi şi cei care votează doar în runda a doua!).

Cei care m-au votat în prima rundă au deja un cont şi ştiu cum să voteze. Am pus aici câteva explicaţii despre cum să votaţi cei care nu aţi mai făcut-o. Ca să primiţi cele două volume vă rog să îmi trimiteţi un e-mail la adresa contact (at) george-damian.ro. Acelaşi lucru trebuie să îl facă şi cei care vor jurnalul lui Andreas Hegyes.

Mai am două recomandări de vot pentru Roblogfest.

La categoria „Blog de travel” vă rog să le votaţi pe fetele de la TravelGirls (aici pagina de vot)

La categoria „Blog de sport” vă rog să votaţi 7sport.ro (aici pagina de vot)

A! şi dacă vă place ce fac şi ce recomand daţi vă rog un like pe Facebook la pagina aceasta şi pagina cu explicaţiile votului!

Câteva cuvinte despre Andreas Hegyes

Pe 21 martie 1613 braşoveanul Andreas Hegyes începea să ţină un jurnal, în care avea să noteze cel puţin o propoziţie în fiecare zi până pe 14 mai 1617. Într-un caiet legat cu fir roşu, cel mai probabil alcătuit chiar de mâna lui, Andreas Hegyes a adunat o sumă de proverbe săseşti („Harnaşamentul calului, femeia şi cărţile trebuie verificate zilnic”), câteva texte religioase şi jurnalul propriu a cărui traducere o puteţi primi dacă mă votaţi în runda a doua la Roblogfest. Caietul lui Hegyes conţine şi însemnări sporadice anterioare lui 21 martie 1613, însă acestea sunt puţine şi lipsite de continuitate.

Andreas Hegyes s-a născut la 30 noiembrie 1578 ca fiu al lui Johann Hegyes şi Anna, fiica lui Petrus Armbruster. Johann Hegyes şi-a petrecut tinereţea la Viena unde a făcut parte din garda personală a împăraţilor Ferdinand I şi Maximilian II, fiind înnobilat în anul 1567. Deşi era sighişorean de fel, Johann Hegyes a preferat să se stabilească la Braşov după ce s-a întors de la Viena.Tatăl şi-a deprins fiul cu meseria armelor, astfel că la vârsta de 35 de ani, în anul 1613 Andreas Hegyes intră în serviciul public al Braşovului cu funcţia de căpitan al trabanţilor oraşului.

Andreas Hegyes a avut o carieră de succes în Braşovul anilor 1600: pe lângă funcţia de căpitan al trabanţilor a fost şi perceptor de impozite, în 1614 avea să devină unul dintre cei 12 senatori care conduceau oraşul (păstrându-şi această funcţie până la moarte), iar în anul 1625 a fost ales villicus, a doua funcţie ca importanţă după aceea de jude.Andreas Hegyes a murit pe 27 august 1627, în vârstă de 49 de ani.

În jurnalul lui Andreas Hegyes puteţi vedea cum trăiau braşovenii în urmă cu 400 de ani, ce simţeau înainte să meargă la război, cum negociau libertatea oraşului prinşi între imperiile Habsburgic şi Otoman, între interesele voievozilor de peste munţi şi cele ale principilor de la Alba Iulia. Puteţi vedea ce bârfe şi zvonuri circulau prin Braşov în 1613, cum se distrau braşovenii, ce preţuri erau la piaţă, cum se înţelegeau ungurii cu saşii şi românii.

Va spuneam ca va fi lansata o carte despre Romanii din Serbia. Cea mai recenta aparitie despre romanii din Serbia se numeste “Comunitatea romaneasca din estul Serbiei. Studiu geografic” si poate fi descarcata gratuit aici.

Voi scrie mai tarziu ce cred despre aceasta carte. Pana atunci va incurajez sa o cititi, sa avem o tema comuna de discutie.

Din luna ianuarie 2012 la Arhivele Naţionale pot fi cercetate documentele fondului Francmasoneria română. Puteţi citi aici rezumatele dosarelor din acest fond.

Din păcate inventarul de pe internet al fondului Francmasoneria română nu prea respectă tipicul inventarelor arhivistice, mai precis îi lipseşte introducerea. De obicei introducerea unui inventar vorbeşte despre originea documentelor, se referă la istoria creatorului lor, aminteşte modul în care aceste documente au intrat în patrimoniul Arhivelor Naţionale, descrie modul iniţial de organizare a evidenţei documentelor, dacă şi cum a fost modificat acesta etc. De obicei chestiuni folositoare celor care vor să înţeleagă mai multe despre respectiva arhivă.

Cum au ajuns documentele Masoneriei la Arhivele Naţionale

În lipsa unei introduceri a inventarului arhivistic îmi voi permite nişte presupuneri cu privire la originea acestor documente. Prin octombrie sau noiembrie 1940 (nu-mi amintesc data exactă şi nici nu am la îndemână cărţile necesare) Mişcarea Legionară a organizat mai multe raiduri la sediile lojelor masonice. Atunci au fost confiscate toate documentele masonice, care ulterior au fost prezentate publicului într-o mare expoziţie la Bucureşti. Legionarii au editat cu această ocazie şi un volum de documente masonice, volum care în ziua de azi este o raritate (eu nu am reuşit încă să găsesc vreun exemplar şi nici nu ştiu dacă a fost re-editat după 1989).

Prin anii ’90 am auzit ceva zvonuri că documentele confiscate de legionari de la masoni ar fi ajuns la Arhivele Naţionale, însă nu se ştia nimic precis. Este posibil ca acest fond abia dat în cercetare să fie alcătuit din documentele confiscate de legionari. Oricum, după ce am citit inventarul fondului nu am fost foarte tentat să merg să citesc dosarele, cel mult m-ar interesa cele cu listele de membrii ai diverselor loje masonice din România. Mult mai interesante mi se par dosarele referitoare la francmasoneria din România aflate în arhiva CNSAS.

Securitatea şi Masoneria

La CNSAS se găseşte un aşa numit Fond Documentar Bucureşti, colecţia de documente istorice a Securităţii Municipiului Bucureşti considerate de interes, chiar dacă erau destul de vechi. Puteţi citi aici rezumatele dosarelor din acest fond. La fel ca şi în cazul de mai înainte nu pot decât să fac presupuneri cu privire la originea documentelor. Posibil ca documentele de la CNSAS să facă parte din „captura” legionarilor din toamna anului 1940 – iar securiştii şi-au ales cele mai interesante/folositoare documente. Alte dosare par să fi fost create de seriviciile de informaţii din perioada interbelică (SSI, Poliţia de Siguranţă).

Din ce am citit în acest inventar (şi el lipsit de o introducere!) la CNSAS se găsesc mai multe liste cu membri ai Francmasoneriei din România şi chiar fotografii. Din perioada 1937-1943 avem nişte rapoarte alcătuite de „Comisia pentru cercetarea activităţii masonice din România” – acestea mi se par de departe a fi cele mai interesante.

De asemenea există un dosar care prin titlu se anunţă interesant (din păcate nu este datat): „Francmasoni – istoric. Francmasoneria în România. Sarcinile Securităţii în luptă cu Francmasoneria”. Un alt dosar din anul 1984 are titlul „Program de măsuri pentru cunoaşterea şi contracararea acţiunilor oastile ţării noastre preconizate de Francmasonerie”. Doar titlurile acestor dosare spun multe despre relaţia dintre Securitate şi Francmasonerie.

 

 

De azi puteţi citi pe internet studiul meu despre bătălia mogulilor interbelici ai României, Nicolae Malax şi Max Auschnitt. A apărut în ediţia print a revistei Historia din luna ianuarie, de azi este şi online aici.

Şi încă un anunţ: în revista Magazin Istoric pe luna februarie (se găseşte la chioşcuri) mi-a apărut un articol despre serviciul de informaţii al lui Nicolae Malaxa. Era frumos în perioada interbelică, pe lângă serviciile de informaţii oficiale (SSI şi Poliţia de Siguranţă) mai toată lumea avea un serviciu propriu de informaţii: Legiunea Arhanghelului Mihail, Partidul Naţional Ţărănesc, regele Carol al II lea avea informatori proprii, iar amanta sa Elena Lupescu avea şi ea un serviciu de informaţii. Mă întreb câte servicii de informaţii există în România actuală. Deci: dacă vreţi să aflaţi mai multe despre serviciul de informaţii privat al lui Nicolae Malaxa mergeţi şi cumpăraţi de la chioşcuri Magazin Istoric.

Ca să vă încurajez să citiţi articolul meu din revista Historia (aici) vă mai spun că de soarta lui Max Auschnitt se interesa Adolf Eichmann.

 

 

Vă recomand un articol mai amplu scris de mine despre ţiganii braşoveni din perioada medievală. Este un studiu apărut în colecţia Spectrum. Cercetări sociale despre romi, tipărită anul trecut la Cluj. Trebuie să îi mulţumesc Ştefaniei Toma pentru invitaţia de a publica acest studiu.

Pentru că suntem în plină eră electronică: puteţi citi integral acest studiu despre ţiganii braşoveni medievali pe Google Books, aici.

Am găsit pe net o chestie interesantă: Asociaţia pentru Promovarea Istoriei României. Nu îi cunosc pe oamenii care au creat pagina România istorică, însă ştiu că îmi place ceea ce fac ei. După vechimea articolelor par să fi apărut în luna februarie 2012, au doar câteva săptămâni de existenţă.

Mi-a plăcut şi ideea de a da o faţă “nouă” voievozilor Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul, în trend cu eroii jocurilor din ziua de azi. O pagină care merită urmărită.

 

 

Istoricul Ion Bulei va vorbi duminică 12 februarie orele 11:00 la Sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti despre “Elita politică modernă a românilor”. Cei care i-au fost studenţi profesorului Ion Bulei ştiu că este vorba de un eveniment care nu trebuie ratat.
Pentru cei care nu au avut plăcerea să-l asculte pe profesorul Ion Bulei pot să spun că vor avea ocazia să audă răspunsurile istoricului la următoarele întrebări: ‘Ce este o elită politică?’, ‘Istoria e o succesiune de elite sau doar o succesiune de generaţii?’, ‘Care a fost cadrul geopolitic de manifestare a elitei româneşti şi care a fost evoluţia acestei elite de la 1848 încoace?’, ‘Cine sunt oamenii care formează elitele?’ sau ‘În ce măsură afirmaţia lui P.P.Carp din 1918, potrivit căreia ‘România are atâta noroc încât nu are nevoie de oameni de stat’, este şi reală?’