Gânduri despre diferite cărţi care mi-au trecut prin mâini.

Nu ştiu prin ce ironie totală, pe euscreen.eu a apărut un interviu cu Ion Iliescu de când era ministrul Tineretului, în perioada în care suferea sub cizma grea a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu. Am făcut eforturi să ascult până la capăt cele trei minute de discurs ale lui Ion Iliescu. Nici în ziua de azi nu şi-a schimbat amicul Ilici vocabularul. Mă rog, unele cuvinte i-au ieşit din uz, însă în principiu frazarea a rămas aceeaşi. Chiar vă recomand să vă rupeţi trei minute din viaţă şi să îl ascultaţi pe Ion Iliescu cel din 1969. Apoi să-mi spuneţi sincer dacă chiar credeţi că tovarăşul Ion Iliescu s-a schimbat. Din păcate clipul nu poate fi văzut decât pe euscreen.eu, aşa că vă recomand călduros să urmaţi legătura de mai jos.

Ion Iliescu, ministrul Tineretului in anul 1969

Ion Iliescu 1969

P.S. Clipul vi-l arată pe Ion Iliescu cel din 1969. Aici puteţi să vedeţi ceva păreri despre Ion Iliescu cel de azi.

Am scris pentru revista Historia un articol despre războiul dintre industriaşii Nicolae Malaxa şi Max Auschnitt, purtat între anii 1939-1940. Nu pot posta aici întregul articol, dar vă pot spune că am folosit foarte multe surse de arhivă inedite pentru a încerca să lămuresc această poveste nebuloasă petrecută cu puţină vreme înainte de dezastrul din anul 1940. A fost un adevărat război al titanilor, în care au fost reprezentate interese geopolitice gigantice. Vă recomand să mergeţi la chioşcuri şi să cumpăraţi revista :) Am mai scris cu un an în urmă despre războiul Malaxa-Auschnitt pentru Ziua Veche, doar că în acel moment documentarea din arhive era mai redusă.

Cine îşi mai aminteşte de trupa Manau al cărei single “La Tribu de Dana” rula non-stop pe MTV prin 1998? Refrenul era unul lipicios, dar nu ştiu câţi au prins şi mesajul. Numele “Manau” pe care şi-l asumaseră raperii francezi este de fapt vechea denumire celtică a Isle of Man din Marea Irlandei, în prezent sub stăpânire britanică.

Melodia este de-a dreptul protocronistă, asta pentru cei care cunosc limba franceză şi îşi dau osteneala să asculte sau să citească versurile. Băieţii de la Manau narează o bătălie dusă de un trib celtic, în versuri apar druizii, hidromelul, săbiile şi topoarele, sângele curge valuri. “Rap celtic”, cam aşa şi-au denumit stilul cei de la Manau. Primul album a avut succes, după care au cam dispărut. Pe youtube se pot citi versurile de care vorbeam. Ideea este că bretonii din Franţa mai au răbufniri de identitate celtă, cultura franceză nu este chiar atât de unitară pe cât vor unii să o prezinte.

Manau – La Tribu de Dana

Istoricii de la Chişinău s-au reunit în “Grupul de iniţiativă 1812”. Obiectivul: de a marca anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus. În luna mai 2012 se vor împlini 200 de ani de la anexarea Basarabiei. Pe 25 iunie 2011 la orele 10:00, la Uniunea Scriitorilor din Chişinău va avea loc adunarea generală a “Grupului de iniţiativă 1812”.

Săptămânile trecute mă uitam mirat la titlul revistei Historia din chioşcuri: “Avram Iancu, erou sau criminal?”. Apoi am citit articolul care se străduiau să justifice titlul de pe copertă. După ce l-a demitizat pe Vlad Ţepeş, Marius Diaconescu l-a luat la demitizare şi pe Avram Iancu (aici). Îi termină pe rând. Însă de data aceasta a primit un răspuns interesant, care aduce corecţiile necesare. Aici. Nu e chiar aşa cum zice Marius Diaconescu.

Ce mă miră este perpetuarea mitului că Avram Iancu a murit nebun, sărac şi alcoolic. Cu siguranţă nebun şi sărac nu a murit, sunt o mulţime de dovezi documentare în acest sens. Cât şi dacă i-a plăcut să bea, este altă poveste. Teza nebuniei şi sărăciei a fost lansată de presa de la Budapesta pentru a-i distruge imaginea, iar această teză umblă voioasă în continuare prin minţile românilor. Am pus aici un articol care arată că Avram Iancu nu a murit nebun şi sărac.

Personajele noastre istorice nu umblau încheiate la toţi nasturii, erau oameni cu plusuri şi minusuri. Dar nici să ne punem cu ciocanul pe ei şi să preluăm tezele altora despre istoria noastră. Demitizăm la noi, dar hai să demitizăm şi pe la alţii!

P.S. Pe Csibi Barna, care a spânzurat efigia lui Avram Iancu, mai că îl pot înţelege. Omul are nişte convingeri, mai extreme, şi le manifestă cum crede el de cuviinţă. Dar ca un român să-l facă criminal pe Avram Iancu îmi vine foarte greu să înţeleg…

“Soldaţii noştri au fost cuprinşi de o teamă incredibilă de regimentele româneşti la care se uitau mai devreme cu o condescendenţă vecină cu mulţumirea; pentru că trupele române, iritate de comportamentul incalificabil al camarazilor ruşi i-au pedepsit deseori fără milă. O ură adâncă, amestecată cu teamă se răspândeşte printre trupele ruseşti care, pentru prima oară de la revoluţie, au întâlnit un obstacol în calea propriilor excese”.

Cam aşa spunea şeful Armatei a IV a ruse staţionată în România. Erau vremuri tulburi, aliaţii ruşi staţionaţi în România se bolşevizaseră peste noapte şi făceau parte dintr-un plan care urmărea ştergerea României de pe hartă. Reacţia armatei române a fost rapidă: din noiembrie 1917 până în ianuarie 1918 au fost dezarmaţi şi trimişi acasă peste 1.200.000 de soldaţi bolşevizaţi. Prezenţa militară sovietică la nord de Balcani a fost anulată în doar două luni. De aici o furie iraţională a sovieticilor faţă de România.

Acest episod face parte din primul capitol al volumului lui Larry Watts Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România, capitol care tratează trecutul relaţiilor româno-ruse. Volumul lui Larry Watts lansat joi la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti este un adevărat tom: 800 de pagini, 2.300 şi ceva note de subsol plus o bibliografie de peste 800 de titluri. După cum a spus-o la lansare, Larry Watts s-a ferit să citeze surse româneşti pentru a nu fi acuzat de părtinire, astfel că lucrarea sa se bazează pe surse din arhivele SUA, Marii Britanii, URSS, Bulgariei, Ungariei, Republicii Democrate Germane (arhive diplomatice şi mai ales ale serviciilor secrete!).

Teza volumului lui Larry Watts poate fi rezumată cam aşa: după dispariţia lui Stalin comuniştii de la Bucureşti au încercat treptat să iasă de sub dominaţia sovietică şi au avut o escaladare a iniţiativelor independente de politică externă, efectul fiind un adevărat război subteran dus de Uniunea Sovietică împotriva României (mai ales prin interpuşi – Ungaria înrolându-se în prima linie). Multe din dezinformările defăimătoare la adresa României îşi au originile în această perioadă.

Ce ar mai fi de spus? În luna mai TVR va difuza un documentar realizat de Monica Ghiurco despre cartea lui Larry Watts. La lansare au participat cei mai importanţi istorici din Bucureşti: Dinu C. Giurescu, Florin Constantiniu, Ion Chiper, Dan Berindei, Ion Scurtu. Cartea a părut la editura RAO, există deja în librării şi costă 66 RON. Îşi merită banii. Pe măsură ce citesc volumul vă ţin la curent cu chestiunile cele mai importante. Cartea lui Larry Watts răstoarnă o bună parte din tezele intrate deja ca nemodificabile în domeniul public pe care le voi sublinia pe rând.

BONUS

 

Istoricul american Larry Watts spune că spionii români au furat din SUA tehnologia fabricării parbrizului de Dacia. Nu ne spune care: parbrizul de Dacia 1100? sau de Dacia 1300? Oricum, Daciile erau de fapt Renault. Maşini bune de altfel şi românii aproape că au devenit fraţi cu ele: zilele trecute am văzut un vecin meşterind la motorul unei Dacii 1300 antice şi de demult – meşterind în sensul că luase chiulasa şi trăgea de pistoane.

Pe lângă această dezvăluire, Larry Watts mai spune şi un nimic pentru ziarul Bursa: generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa a fost de fapt agent sovietic. Legenda merge că Pacepa trăieşte încă în SUA, deşi când a fugit din România socialistă avea 50 de ani şi era bolnav de diabet iar acum ar trebui să aibă cam 83 de ani. Larry Watts are în această după masă lansarea volumului său With Friends Like These … The Soviet Bloc´s Clandestine War Against Romania (volumul I cu varianta de titlu Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!…). Lansare care începe la orele 16:00 la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti. Să sperăm că va vorbi şi de Pacepa.

Istoricul american Larry Watts îşi lansează joia viitoare la Bucureşti volumul With Friends Like These … The Soviet Bloc´s Clandestine War Against Romania (volumul I cu varianta de titlu Fereşte-mă, Doamne, de prieteni!…). Deci joi 12 mai orele 16:00 îl veţi putea vedea şi auzi pe Larry Watts la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti, după cum anunţă Ziarişti Online. Tot pe pagina de mai înainte am citit o prezentare făcută de Larry Watts cu privire la istoria României în Pactul de la Varşovia şi opoziţia faţă de dominaţia sovietică. E acolo o frază care m-a făcut să zâmbesc: As Gomulka pronounced during one heated debate, “it was not the six parties that were trying to put pressure on the Romanians, it was they who were putting pressure on the six parties.”

Teza istoricului Larry Watts poate fi rezumată cam aşa: după dispariţia lui Stalin comuniştii de la Bucureşti au încercat treptat să iasă de sub dominaţia sovietică şi au avut o escaladare a iniţiativelor independente de politică externă, efectul fiind un adevărat război subteran dus de Uniunea Sovietică împotriva României (mai ales prin interpuşi – Ungaria înrolându-se în prima linie). Multe din dezinformările defăimătoare la adresa României îşi au originile în această perioadă. Larry Watts îşi demonstrează teza urmărind evoluţiile României în cadrul Pactului de la Varşovia în principal, dar şi evoluţiile relaţiilor româno-sovietice ca şi iniţiativele de politică externă ale României realizate împotriva recomandărilor de la Moscova.

După ce am citit mai multe fragmente din volumul lui Larry Watts (pe pagina de aici se găsesc mai multe legături către aceste fragmente) nu m-am putut abţine să mă întreb care este diferenţa dintre NATO şi Pactul de la Varşovia? Nu cea evidentă, mă refer la chestiunile subtile pe care le vom afla peste 50 de ani, aşa cum aflăm acum ce se întâmpla cu adevărat în Pactul de la Varşovia…

Am început publicarea jurnalului unui braşovean care a trăit în urmă cu 400 de ani, Andreas Hegyes. Prima parte, în exclusivitate la Cultura prin Braşov.