Arhive Istorice - Pagina 36 din 129

mai 23, 2014 by George Damian 14 Comments

Puţină ipocrizie franceză. Parisul înfloritor sub ocupaţia germană

În 2008 presa franceză se inflama împotriva unei expoziţii fotografice care prezenta viaţa veselă din Parisul aflat sub ocupaţie germană. Sute de fotografii color făcute de Andre Zucca ne pun în faţa ochilor un Paris înfloritor, cu oameni care nu par foarte afectaţi de cizma grea a naziştilor. Mai mult, soldaţii germani se plimbă fără teamă printre milioanele de francezi care îi privesc ca parte a peisajului. Ideea principală a fost că fotografiile au fost realizate pentru o revistă de propagandă germană, astfel că fotograful a căutat să arate partea frumoasă a lucrurilor din Parisul ocupat. Sigur, fotograful este vinovat. Îmi vine greu să cred că toate imaginile de aici au fost regizate. Cea mai grăitoare mi se pare imaginea pe care am preluat-o aici, cu soldatul german singur care îndrăzneşte să coboare la metrou.

Acest scandal mai vechi mi-a fost reamintit de cartea lui Sonke Neitzel, „Soldaten. On fighting, killing and dying”. Istoricul german se foloseşte de mii de pagini de transcrieri ale convorbirilor dintre prizonierii germani înregistrate în secret de serviciile de informaţii britanice. La un moment dat, unul din prizonierii germani spune ceva de genul: după ce vom ocupa Londra sigur nu ne va fi la fel de uşor ca în Paris, aici englezii sunt în stare să ne omoare. Această mărturie a unui soldat care încă credea sincer în victoria finală a lui Hitler vine să-mi confirme fotografiile care i-au scos din sărite pe francezi.

mai 14, 2014 by George Damian 14 Comments

De unde a apărut ideea cu tăbliţele de la Tărtăria şi prima scriere din lume

Îi voi dezamăgi pe mulţi când spun că o unguroaică a avut prima dată ideea să susţină că tăbliţele de lut inscripţionate cu diverse simboluri din Transilvania reprezintă o formă de scriere. Este vorba de baroneasa Zsofia Torma din Transilvania care a studiat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea situl arheologic de la Turdaş. Acolo a descoperit sute de tăbliţe de lut de tipul celor de la Tărtăria (iar Tărtăria este la o aruncătură de băţ de Turdaş).

În contextul exploziei de descoperiri arheologice şi descifrări ale unor alfabete uitate din epoca sa, Zsofia von Torma a lansat ideea că tăbliţele descoperite de ea la Turdaş ar purta şi ele o formă de scriere. Ipoteza a fost respinsă de arheologi vestiţi ai epocii, a urmat o dezbatere intensă, până la urmă nu s-a ajuns la o concluzie clară. (Detaliile dezbaterii şi ale istoriei sitului arheologic de la Turdaş le găsiţi aici, iar aici puteţi vedea imagini cu schiţe ale multor tăbliţe de lut inscripţionate de la Turdaş descoperite de Zsofia Torma).

Tăbliţe cu inscripţii de la Turdaş, descoperite de Zsofia Torma

Tăbliţele de la Tărtăria au fost descoperite în 1961 şi de atunci s-a construit o întreagă poveste în jurul lor, fiind oarecum ignorată Zsofia Torma, cea care a lansat prima dată ideea că tăbliţele neolitice din Transilvania ar purta o formă de scriere. Discursul din jurul tăbliţelor de la Tărtăria a fost inclus în teoria continuităţii poporului român (inutil din punctul meu de vedere). În primul rând nu prea poate fi vorba de o scriere, mai degrabă ar fi vorba de amulete cu simboluri magice. Şi chiar dacă ar fi vorba de o formă de scriere este imposibil să fie descifrată câtă vreme nu ştim ce limbă vorbeau fabricanţii tăbliţelor de acum 7.000 de ani (şi îmi vine greu să cred că va fi recuperată vreodată acea limbă). Apoi, foarte puţin promotori din România ai tăbliţelor de la Tărtăria ţin seama de faptul că tăbliţe asemănătoare au fost descoperite şi la sudul Dunării – în realitate avem de-a face cu o civilizaţie care a acoperit bazinul balcani al Dunării. Care civilizaţie a fost ştearsă din istorie de invaziile ariene (ale indo-europenilor) – aşa că e foarte greu de vorbit de o continuitate. Cu siguranţă a fost vorba de o civilizaţie neolitică avansată, cu legături comerciale extinse în bazinul mediteranean, cu o cultură şi o religie bine articulate, doar că această civilizaţie nu le-a putut ţine piept invadatorilor arieni înarmaţi cu topoare de bronz.

Revenind: promotorii tăbliţelor de la Tărtăria ca primă formă de scriere din România nu sunt singuri pe lume. Au colegi foarte dedicaţi în Ungaria. De exemplu, Friedrich Klara şi Szakacs Gabor susţin că scrierea de pe tăbliţele de la Tărtăria şi Turdaş seamănă foarte mult cu alfabetul secuiesc. Mai pe scurt: ungurii au venit în Transilvania înaintea ungurilor (detalii aici). Altă pierdere de vreme din punctul meu de vedere: Simon de Keza spune clar că alfabetul secuilor este în realitate alfabetul românilor.

mai 13, 2014 by George Damian 1 Comment

Cearta popilor români din Braşov de la 1615

În urmă cu 400 de ani a izbucnit un scandal între popa Constantin şi popa Stan de la biserica Sfântul Nicolae din Braşov. N-a fost o ceartă oarecare între doi popi: a fost implicat mitropolitul Teoctist al românilor din Transilvania, Senatul Braşovului, s-a ajuns până la Dieta Transilvaniei şi principele Gabriel Bethlen – iar în momentul culminant al scandalului s-a produs şi o mică răzmeriţă a românilor din Şcheii Braşovului, care se temeau că vor rămâne fără biserică.

Cronica lui Radu Tempea a consemnat conflictul în câteva rânduri:

[blockquote]„După aceea au rămas în locul părintelui Mihail fiu-său popa Constantin, iar măcar că era şi tânăr, tot îi fu a purta grija bisericii. Atunci n-au fost şi alt preot la sfânta biserică şi au luat lângă sine pe popa Stan. Şi puţină vreme au trăit amândoi în pace şi apoi s-a sculat popa Stan să fie mai mare şi întru aceia s-au amestecat lucrurile. Deci văzând cinstitul sfat (Senatul Braşovului) atâta val şi gâlceavă, socotit-au şi au scos pe popa Stan de la biserică şi s-au dus la Făgăraş, de au fost preot la un sat şi moartea lui i-au fost că l-au trăsnit într-o şură, de au ars împreună cu un fiu al lui anume Vasile şi aşa s-au săvârşit ticăloşeşte în anul 1632”.[/blockquote]

Din fericire cronicile saşilor oferă mult mai multe detalii asupra evenimentelor din vara anului 1615 de la Braşov. În realitate, în spatele conflictului se găsea un boier român din Făgăraş, Petru de Recea, fratele lui Ştefan de Recea (mai bine cunoscut drept Fogarasi Istvan, autorul mai multor traduceri religioase din maghiară în română). Miza conflictului: atragerea bisericii româneşti din Şcheii Braşovului în programul de trecere a românilor la confesiunea calvină, un proiect favorit al principelui Gabriel Bethlen. Am pregătit pentru Magazin istoric un articol cu toate detaliile scandalului, va apărea în luna iulie.