Cine și când l-a inventat pe Negru-vodă ca întemeietor al Țării Românești

Negru-vodă a ajuns să fie considerat personaj istoric real, când de fapt el începe să apară în izvoarele scrise la mai bine de 250 de ani de la presupusa lui existență. De la Nicolae Bălcescu încoace zeci de istorici au pus sub semnul întrebării existența lui Negru-vodă, doar că această linie istoriografică (cu o critică foarte bine articulată a documentelor!) a fost trecută pe linie moartă în ultima vreme.

Negru-vodă și doamna sa, așa cum și-i imagina pictorul Gh. Tattarescu la 1860.

În rândurile următoare voi încerca să recapitulez argumentația care neagă existența lui Negru-vodă ca personaj istoric, urmărind cronologic semnalarea acestui nume în documentele Țării Românești. Înainte de toate trebuie spus că documentele din preajma secolului al XVII-lea (moment în care încep să apară primele cronici) aveau prea puține legături cu ceea ce înțelegem prin ”istorie”. Puținii cunoscători de carte, raritatea și prețul ridicat al pergamentului și instrumentelor de scris făceau ca documentele să aibă o valoare majoritar practică – oamenii scria rar și pentru a-și dovedi proprietățile. În documentele voievodale referințele la originea țării încep să apară foarte târziu, pur și simplu chestiunea nu-i interesa pe românii din evul mediu. Dar să vedem ce spun cele mai vechi documente românești despre originea țării.

1517 iulie 10 – Neagoe Basarab întărește o proprietate ”de moștenire de la întemeierea țării”

1533 noiembrie 3 – Vlad Vintilă întărește mănăstirii Govora un sat aflat în proprietate ”încă din zilele de demult, de când este Țara Românească”

1547 iunie 1 – Mircea Ciobanul întărește mănăstirii Tismana o proprietate deținută ”încă de la întemeierea Țării Românești”

1547 iunie 6 – Mircea Ciobanul afirmă ”am citit domnia mea cărțile celor dintâi și bătrânilor sfinți răposați părinți și strămoși ai domniei mele, domni ai Țării Românești și am aflat domnia mea că sunt vechi și drepte ocine și averi ale sfintei mănăstiri și dedine de la întemeierea Țării Românești”

1551 aprilie 1 – Mircea Ciobanul scrie ”aceste mai sus numite sate au fost ale sfintei mănăstiri de la începuturile Țării noastre Românești”

1569 ianuarie 8 – Alexandru al II-lea Mircea despre o proprietate care ”i-a fost veche și dreaptă ocină încă de la întemeierea Țării Românești, întâi de la Negrul voievod (în orig.) și apoi de la toți domnii care au fost mai înainte”

1574 februarie 18 – Alexandru al II-lea Mircea despre ”jumătate din acest sat, de moștenire din moși strămoși, de când era Țara Românească”

1582 – Mihnea al II-lea Turcitul despre o proprietate ”de când s-au așezat Țara Românească”

1590 iulie 12 – Mihnea al II-lea Turcitul despre o proprietate ”încă de la întemeierea Țării Românești, din zilele răposatului Mircea voievod cel Bătrân”

1602 iunie 16 – Simion Movilă despre o proprietate ”de când s-au așezat toată Țara Românească”

1614 octombrie 24 – Radu Mihnea despre proprietăți ”din zilele altor domni bătrâni de demult, de la facerea lumii”

1620 iunie 20 – Gavriil Movilă despre proprietăți ”de la întemeierea țării, din zilele răposatului Negru voievod”; Gavriil Movilă afirma că a văzut ”cartea lui (Negru voievod) veche și ruptă”

1630 august 26 – Leon vodă despre ”ocină care este de la întemeierea țării”

1636 aprilie 12 – Matei Basarab afirmă: ”am văzut domnia mea multe hrisoave bătrâne și vechi, făcute toate pentru așezământul orașului (Câmpulung): întâi hrisovul strămoșului domniei mele, prealuminatul și de Hristos iubitorul răposatului Io Radu Negru voievod leat 6800”; ”am văzut domnia mea biserica strămoșului domniei mele Io Radu Negru voievod stricată și dărăpănată”

1640 noiembrie 27 – Matei Basarab spune că mănăstirea Câmpulung a fost fondată la ”descălecata țării”

1645 august 23 – Matei Basarab ”veche și dreaptă moșie, din zilele altor bătrâni domni de demult, de la începutul țării”

Documentele păstrate ne arată cât de vagi erau cunoștințele voievozilor despre propria istorie. Până în 1517 – 200 și ceva de ani de la Basarab voievod – nu a existat vreo preocupare pentru afirmarea/ justificarea apariției țării. De obicei vechimea este arătat scurt ”de când este țara” sau ”de la așezarea/ întemeierea țării”. Nimeni nu pare interesat de modul sau momentul când s-a petrecut asta. Lipsa de precizie își atinge apogeul când se afirmă că voievozii ar fi existat de la întemeierea lumii.

Negru-vodă este amintit prima dată într-un document abia în 1569 – la aproape 300 de ani de la presupusa sa existență, fără nici un fel de detalii suplimentare. Abia în vremea voievodului Matei Basarab (1632-1654) apar referințe mai extinse despre Negru-vodă și faptul că acesta ar fi ”descălecat” Țara Românească. Mai înainte doar în 1620 Gavriil Movilă afirmase că a văzut un document de la Negru-vodă – însă acesta era venit din Moldova, iar viclenii boieri munteni s-ar fi pretat la o mică înșelătorie în care să-i arate acestuia un închipuit hrisov vechi de peste 300 de ani.

Cert este că în vremea lui Matei Basarab este fixată în scris varianta întemeierii Țării Românești: un anume Negru-vodă venit din Transilvania care a ”descălecat țara”. De la Matei Basarab încoace povestea capătă o răspândire din ce în ce mai mare: relatarea coerentă despre venirea lui Negru vodă din Transilvania și descălecarea Țării Românești apare după 1650 în Letopisețul Cantacuzinesc.

Din jurul anului 1300 până în preajma anului 1650, adică 3 secole și jumătate, voievozii Țării Românești nu au fost foarte interesați de începuturile propriei țări, de momentul fondării sale și de personalitatea întemeietorului. Pur și simplu știau doar că țara a fost ”întemeiată” cândva în vechime.

Brusc, la jumătatea secolului al XVII-lea apare relatarea despre un Negru-vodă, venit din Transilvania. Să fi fost vorba de influența cronicilor moldovenești (unde apare o relatare a ”descălecării”), nevoia de legitimare a lui Matei Basarab (voievod cu foooarte vagi legături de sânge cu familia domnitoare)? Nu există dovezi directe asupra motivațiilor, cronologia documentelor păstrate ne spunea doar că în jurul anului 1650 apare și se cristalizează relatarea despre Negru-vodă. (Las deoparte confuzia Radu Negru-vodă, este altă discuție.)

Un experiment interesant ar fi să fie întrebați câțiva români contemporani: cine a fost conducătorul Țării Românești în urmă cu 350 de ani? Răspunsurile ar fi surprinzătoare în condițiile în care există educație obligatorie de 100 și ceva de ani. Este cel puțin o exagerare să credem că în 1650 exista o idee foarte clară printre români despre conducătorul țării din anul 1300. ”Negru-vodă” pare să vină mai mult din mediul oralității populare, contemporan cu Verde Împărat și Roșu Împărat – de unde a fost preluat de cancelaria domnească și introdus în tardiva cronică a țării.

Astfel de articole vor fi disponibile pe viitor doar abonaților Patreon. Mai multe detalii aici.

7 comentarii


  1. Nu-mi plac doctorii, inginerii,preotii, chiar militarii deveniti istorici peste noapte si carora le lipsesc notiunile elementare de cultura generala cu privie la istorie. George Damian nu face parte din aceasta categorie, dar articolul este dezamagitor si daca nu ar fi aparut aici sub semnatura lui as fi crezut ca este rodul muncii “academice” a unui ingineras. Citindu-l am ajuns sa-i dau dreptate inginerului, devenit istoric, Corneliu Birsan, despre care nu am o parere grozava. Birsan comenta argumentat “efortul” istoricilor nostril, incepand cu Iorga,de trimitere in mitologie a lui Radu Negru Voievod. Noroc ca nu toti istoricii nostril gandesc ca Iorga (ala care a aruncat pe piata teoria Cumana a lui Basarab) si Damian care nu-i convine teoria,dar il imbratiseaza pe Iorga cu miticul si inexistentul Radu Negru Voda.
    As vrea sa-l intreb pe George Damian daca are idee de bunicii strabunicilor? Daca nu sunt trecuti pe un pomelnic habar nu ai de numele lor, nu mai vorbim de cine erau,ce au facut. Cam asta e treaba cu mentalul colectiv. In filmul Troia e o discutie interesanta intre Ahile cu mama lui
    https://www.youtube.com/watch?v=NPezYaC_viE
    Merita urmarit dialogul pentru a intelege cat duce memoria in timp, asta ca sa-i raspund ca ” exista educatie obligatorie de 100 de ani ”
    Este interesant ca atunci cand vorbim de Iisus nu ne deranjeaza decalajul de timp intre aparitia evanghelilor, inclusiv cele apocrife, a mentiunilor istorice. Dar, cand e vorba de Radu Negru Voda e o problema mare, insurmontabila pentru George Damian si atunci il trimite si ne trimite la povesti, la Verde Imparat. Uita Damian ca plecand de la legende, povesti au fost descoperite Troia, Ninive, Asur ori amfiteatrul roman (considerat o figura de stil pe Columna lui Traian) de langa Dunare?
    Cronicarii nostrii se aseamana cu evanghelistii in sensul ca au compilat traditii orale, documente bisericesti (pisanii, pomelnice- pe baza unui astfel de document Hasdeu i-a dat cu tifla in cap lui Iorga si a stabilit corect datarea bataliei de la Rovine) si alte cronici mai vechi romanesti .
    Asa cum in Moldova il avem pe Dragos Voda Descalecator si Bogdan Voda Intemeietor, tot asa avem si in Tara Romaneasca pe Radu Negru Voda Descalecator si pe Basarab Intemeietor. Descalecator in limba veche inseamna colonizator iar Intemeietor este cel care rupe vasalitatea, adica este suveran si nu vasal. Radu Negru Voda era hertog (de aici si denumirea Hertegovina- tara ducelui , principelui) de Almas si Fagaras. Avem cronici straine apropiate de evenimete care ne vorbesc de Negru Voda: Chronicon Osterhoviense si Ottokars Osterreichische Reimchronik care prezinta arestarea Regelui Ungariei Otto de Bavaria de Ladislau Kan, voievodul Transilvaniei si detentia acestuia la “raul” Negru Voda (s-a ocupat Emil Lazarescu de ele). Mai avem cronica lui Nicolo Luccari cu “Negro Voeuoda di natione Ungaro”, apoi cronici bizantine,bulgare, sarbesti pe care Damian si alti istorici nu s-au ostenit sa le studieze. Nu au citit cum trebuie cronicile romanesti si pisaniile bisericilor si manastirilor. Astfel vedem cum Letopisetul Cantacuzinesc nu greseste cand stabileste inceputul domniei lui Radu Negru Voda la 1290 si ca a durat 24 de ani care e confirmat de pisania bisericii.Apoi m-ai aflam si Laurencius Longo Campo numit comite al orasului devenit Campulung si prima capitala a Tarii Romanesti. Vedem ca Letopisetul Cantacuzinesc nu face o confuzie intre Descalecator si Intemeietor, fiecare cu treaba lui, Radu Negru Voievod nefiind ruda cu Basarab.
    Voievodul descalecator Radu este numit Negru pentru ca vine din Nord, dupa cum stie si George Damian, denumirea de Negru data Nordului este larg intalnita la fostele popoare ale stepei, majoritatea turcice. Radu Negru a venit, dupa cum spune letopisetul, cu multime de oameni si posibil si cu bissenorum-pecenegi, adica “de tot féliul de oameni”. Lucru foarte probabil daca avem in vedere ca Almasul si Fagarasul sunt chiar in zona mentionata in cronicile maghiare drept “silva blacorum et bissenorum”. Este stiut ca faptul ca pecenegii (oamenii padurilor) erau inruditi cu cumanii (oamenii campiei kumik -campie cf.Dan Alexe). Asa putem expilca de ce BASARAB CUMANUL SAU PECENEGUL ( a se vedea studiul lui Madgearu publicat aici:
    http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/relatii%20interetnice%20in%20transilvania/6%20madgearu/articol1.htm )
    s-a dus, conform Letopisetului Cantacuzinesc sa depuna juramantul de vasalitate lui Radu Negru Voievod ( nu asa au procedat si tatarii negri din oastea lui Baiazid cand si-au vazut rudele la Timur Lenk ?) Acesta pierde pe la 1291 teritoriile de peste munti in favoarea lui Ugron III, interesant este ca urmasul acestuia Laszlo nu mai dobandeste teritoriile care revin lui Negru Voievod.
    Dupa moartea lui Radu Negru Voda ajunge Basarab la putere, posibil sa fi procedat ca Bogdan I cu urmasii lui Dragos, adica sa-l inlature pe urmasul Negrului. Basarab ramane catolic si vasal al Regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Devine Intemeietor dupa Posada si asta se face cu sprijinul probabil al Hoardei de Aur. Hoarda de Aur si importanta ei la constituirea, aparitia cnezatelor si statelor din regiune ar trebui reanalizata.
    De la Basarab incoace pana la stingerea dinastiei sunt documente care fac referire la apartenenta la dinastia Basaraba, de ex Mircea cel Batran Basarabul,dar numai cand vine vorba despre Radu Negru Voda se mentioneaza fie Descalecator, fie primul voievod fara a se face referire la originea lui dinastica este dovada ca Letopisetul Cantacuzinesc nu greseste. Radu Negru Voda si Basarab sun domnitori diferiti, primul este roman din Almas si Fagaras, al doilea este Basarab, adica turcic la origine (are prea mica importanta daca este peceneg sau cuman, nu este roman).
    In concluzie o fi Letopisetul Cantacuzinesc scris in sec XVII dupa cronici din sec XIV si XV nu se insala, este de bun simt si destul exact istoric.Cronicarii nostri (studiati nu la istorie ci la limba romana, dovada de tampenie educationala) sunt niste oameni de bun simt si responsabili cu istoria. In schimb o parte din istoricii nostri, incepand cu Iorga si terminand cu Damian dau dovada de lipsa de responsabilitate si fac istoria, o rescriu dupa, sa nu zicem partidul ca s-a dus, curentul impus de un istoric vanitos , om politic si caracter zero. Om care si-a meritat cu prisosinta intepaturile lui Arghezi si care a lansat o serie de “curente” istorice care nu au treaba cu adevarul istoric.
    Pentru francezi, in special normanzii, Rollon vkingul (si el e un descalecator), este personaj istoric si pe urma de legenda, in schimb pentru noi Radu Negru Voda a fost redus la personaj de…Verde Imparat. Ramane mormantul de la Curtea de Arges, cu piatra de mormant care reproduce arborele vietii, cruci neortoxe, un inel aproape identic cu al Printului Negru din Anglia. Despre aceste lucruri George Damian nu sufla o vorba. Tacerea e si ea un raspuns, uneori la neputinta.

    Răspunde

    1. Giacomo Luccari, 1605. Și asta este doar una din erorile flagrante ale comentariului.


  2. Nicolo Luccari era menționat de Birsan drept sol, nu am verificat de unde la luat, o să mă uit Ai dreptate! Giacomo Pietro Luccari e reguzan și a scris la 1605. Istoricul Dan Circiumaru îl menționa cu Pietro Luccari iar Armbruster cu Giacomo, e unul și același. Giacomo apare cumva în Călători români prin Țările Române?

    Răspunde

  3. Referințe, domnilor, citate cu indicarea exactă a sursei. Altfel asistăm doar la o dezbatere searcă între profesioniști, fără folos intelectual pentru cititorul neinițiat. Fac recomandarea aceasta mai ales văzînd iminența activării serviciului Patreon.

    Răspunde

  4. Giacomo di Petro Luccari (Giacomo Luccari, Pietro Luccari sau Jacob Luccari) nu apare în Călători străini… nu a fost tradus în română, istoricii care l-au studiat recunosc că sursa lui de inspirație atât pentru Țara Românească și Moldova sunt cronici mai vechi. Adică Giacomo di Petro folosește aceeași sursă ca și Letopisetul Cantacuzinesc, publică la 1605 în baza unor documente mai vechi. Deci, avem documente mai vechi care au fost surse de inspirație.
    Istoricul Binder Pal face referire la un act emis în 1293 de Regele Ungariei, Andrei al III lea în care se cere și încurajează revenirea românilor la Scisek (Almas), document reînnoit și de succesorul lui Andrei. Letopisetul stabilește data descalecatului la 1290 și spune că Radu Negru a venit cu o mulțime de oameni, tocmai acest exod îl determină pe Regele Andrei să intervină. Istoricul Pal o citează și pe Krista Zach care afirmase că Țara Românească și Moldova au fost create inițial ca banaturi (mărci) de apărare care și-au declarat independența. Lucru perfect explicabil dacă avem în vedere că descalecatorii – (Radu Negru și Dragos) nu sunt văzuți ca întemeietori (Basarab și Bogdan) de cronicari. Istoricul Pal argumentat demonstrează că forma veche a verbului descaleca era de a se stabili, a coloniza, a întemeia o localitate,cand vorbim de o țară care nu mai este vasala vorbim de întemeietor.
    Un alt aspect ignorat de Damian este mormântul de la Curtea de Argeș a cărui pisanie stabilește anul 1315 ca an al morții lui Negru Vodă. Placa de mormânt este, după cum a demonstrat un arheolog amator, izbitor de asemănătoare cu placa mormântului Printului Vahtangian de la Mănăstirea Gandzasa iar inelul găsit seamănă cu cel al Printului Negru al Angliei. În mormânt este un cavaler, nu un Basarab ori urmaș al acestuia. Cronica pictata de la Viena îl prezintă pe Basarab cu căciulă cumana (Cazacu) și foarte asemănător cu Regele Ladislau Cumanul al Ungariei. Pictura murală a lui Basarab ne prezintă un individ cu trăsături turcice asemănătoare cu ale lui Tugai.
    Mergand pe raționamentul lui Damian putem spune că Iisus nu a fost un personaj istoric, ci unul mitologic, rod al imaginației oamenilor. Documentele istorice care sunt târzii și inexacte cu privire la nume, evanghelile (inclusiv apocrife) sunt și ele târzii, pline de de contradicții, de erori, de denaturarea a adevărului istoric (stăpânirea romana în vremea lui Iisus) etc.. Totuși istoricii au stabilit că Iisus este un personaj istoric și că există, în ciuda enumerarilor de mai sus, dovezi care să demonstreze acest lucru.
    P. S Inginerul istoric Birsan îl menționează pe Nicolo Luccari la 1352 nu oferă o trimitere exactă la sursă și textul nu seamănă cu cel din Giovani di Petro Luccari. Mai este un Luccari (Lukarevic) Frano pe la 1592, tot reguzan.
    P.S. S Ai aflat numele bunicilor străbunicului tai? Sunt și ei de pe vremea lui Roșu ‘mparat?

    Răspunde

    1. Nu înțeleg de ce nu vă faceți un blog.


  5. Eu nu tin minte ca în cartile de istorie sa se fi dat vreodata lista cu toti domnitorii din cele 3 regiuni principale. Au fost listati doar cei mai importanti, din diferite puncte de vedere. De exemplu, Ioan voda cel Cumplit a fost indicat numai pentru ca a fost ucis de turci, desi a fost un voda foarte neînsemnat din alte puncte de vedere. Din acest punct de vedere ni s-a mai dat ca exemplu doar Brâncoveanu, desi dupa el au fost înca vreo 3 domnitori (fanarioti) care si-au pierdut capul, la propriu.

    Ca sa revin la subiectul initial, nici englezii nu l-au descoperit pe adevaratul Arthur din legenda si îl amesteca, voit sau nu, cu un oarecare Artus.

    Dar problema se pune altfel: legitimitatea. desi suntem majoritari, avem totusi, pentru linistea sufleteasca, nevoie de înca o legitimare. Sa descoperim ca Negru Voda a existat, a fost român din Traian si Decebal si în plus ortodox, probabil ca ne-ar linisti vreo 20-30 de ani. Apoi vom cauta din nou, o alta legitimitate. Lucrurile astea nu conteaza. Teoria e teorie, practica e practica. Fara forta armelor nimeni nu poate legitima nimic. Fara rezistenta armata, buna rea cum a fost, noi am fi fost ca grecii, sa ni se readuca aminte de catre altii ce viteji am fost noi odata pe vremea lui Hercule. Nu stiu ce argument mai bun ar fi decât acesta.

    Dar deocamdata, ne multumim sa descalecam noi, prin SUA, prin Canada, prin Australia….

    Răspunde

Ai ceva de spus?