Cum începea un pogrom anti-evreiesc la Chișinău în 1881

Relațiile interetnice din Basarabia țaristă sunt mult prea idealizate, iar exportul de antisemitism din Rusia spre spațiul românesc nu este îndeajuns de profund studiat. Recent m-am întâlnit cu un document fabulos: o relatare scenografică a bătăilor dintre rușii și evreii din Chișinău de la 20 aprilie 1881.

Piața Centrală de la Chișinău la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sursa foto: Oldchisinau.com

Procurorul Cerniavski ne-a lăsat un raport extrem de minuțios care ilustrează modul în care începea un pogrom în spațiul rus. Contextul este unul tensionat în întreaga Rusie: la 1 martie 1881 fusese asasinat țarul Alexandru al II-lea, iar implicarea unei evreice în complot a dus la declanșarea unui val de violențe antisemite în întreaga Rusie, în jur de 300 de cazuri. Dar să vedem ce s-a întâmplat la Chișinău.

Pe 19 aprilie 1881 doi țărani moldoveni s-au întâlnit la Piața Nouă (actuala Piață Centrală din Chișinău) cu un al treilea care vindea miei. Era a șaptea zi după Paște, țăranii s-au sărutat de trei ori în numele lui Hristos. Martor la această scenă, evreul Duvid Gildner remarcă în gura mare: ”Mai bine m-ați pupa pe mine în cur decât să vă sărutați în numele lui Hristos!”

(Aici se încheie rolul moldovenilor în dezordinile ce au urmat. La fel dispare din scenă și Duvid Gildner.)

Aflat de față, Gheorghi Nikolaevici Botezat (aparent după nume un evreu trecut la creștinism) îl apostrofează pe Gildner, martor la această scenă fiind Gejnih Mordkov Șvaim. Botezat răspândește în toate părțile povestea cu Gildner și moldovenii, iar a doua zi pe 20 aprilie la 10 dimineața, tot la Piața Nouă, reia istoria în fața polițistului Timofeev și a altor ruși. Mulți ruși se înfierbântă și încep să arunce reproșuri evreilor de față, se aud strigăte de genul ”Când au fost sărbătorile voastre noi nu v-am atins!”

Nu departe de locul acestor discuții apare rusul Serghei Vikuvin, beat și cu paltonul rupt (la 10 dimineața). Băuse la cârciuma lui Mordka Librant, după care a mers la brutăria lui Jankel Bronștein, acolo a încercat să ridice o pâine căzută pe jos, însă conform mai multor martori era atât de beat că nu a reușit. Brutăreasa Ghitlia Bronștein îl repede: ”Ascultă bețivane, dacă vrei să cumperi pâine atunci cumpără, dacă nu îți dau în cap cu creutatea asta!” Cearta se încinge, apare și brutarul Bronștein, iar Vikuvin începe să strige: ”Unde-i evreul care mi-a rupt paltonul?!?”

Cearta de la brutărie se împletește cu conflictul mocnit din jurul polițistului Timofeev întreținut de istorisirea lui Botezat: Vikuvin se apropie și cere sprijinul autorității pentru paltonul său rupt. Botezat pornește spre brutăria lui Bronștein împreună cu Vikuvin și Dovinin (un personaj nou) strigând către ruși ”Bateți-i!” (cu referire la evrei). Centrul acțiunii se mută la brutăria lui Bronștein (împreună cu mulțimea de gură-cască): Botezat cere despăgubiri pentru paltonul rupt al lui Vikuvin, în discuție se amestecă un anume Rabinovici care îl face bețiv pe Vikuvin, Botezat îl înjură și-l pocnește pe Rabinovici – după care se face nevăzut.

Însă conflictul nu se stinge: polițistul Timofeev se apropie de brutăria lui Bronștein unde constată că situația devenise explozivă și îl trimite pe unul din subordonații săi să aducă forțe de ordine suplimentare.

În paralel cu tot acest scandal, în apropiere începuse un alt focar de conflict. Semion Tiporenko aude la brutăria lui Bronștein despre ce spusese Duvid Gildner cu o zi mai înainte, părăsește locul și se oprește la dugheana lui Piotr Kozlov unde retransmite istoria; evreul Nahman Kisilevici aprobă cele spuse de Gildner – Semion Tiporenko îl pocnește, Kisilevici o rupe la fugă urmărit de mai mulți ruși și se ascunde în cârciuma lui Șkolnik. (Gură-cască adunați la dugheana lui Kozlov se încing și ei și strigă ”Da, trebuie să le dăm, să iasă praf din ei!”)

Tiporenko îl găsește pe Kiselevici și-l scoate în pumni din cârciumă – polițistul Timofeev părăsește brutăria lui Bronștein și încearcă să-l salveze pe Kisilevici (care acum încasa și de la Dovinin, vezi mai sus). Dovinin răcnește: ”Eu înadins am venit de la Elisavetograd să-i bat pe jidani, și în ziare scrie să-i batem pe jidani!”

La brutăria lui Bronștein polițistul Rakovici venit proaspăt încearcă să-l rețină pe Vikuvin (cel cu paltonul rupt), însă mulțimea se opune. Focarele de violență se extind iar polițiștii prezenți nu pot decât să constate că situația scapă de sub control: evreii de la Piața Nouă își închid dughenele și se adună strigând: ”Răscoală! Îi bat pe ai noștri!” Un vizitiu rămas anonim se amestecă în încăierarea ceare tinde să se generalizeze și este bătut, rușii răcnesc ”Jidanii au sărit cu bâtele, îi bat pe ai noștri!”

Bătaia generală se scurge de la Piața Nouă pe strada Gostinaia (în prezent Mitropolit Varlaam) înspre Catedrală, polițiștii nu reușesc să stăpânească mulțimea înarmată cu bâte, furci, hârlețe și topoare. Aici sunt bătuți trecători fără nici un fel de legătură cu conflictul declanșat în piață, sunt menționate mai multe cazuri de acest gen. Atenția procurorului a fost atrasă și de Șenelia Berkov Zilberberg care în timpul bătăilor de pe strada Gostinaia îi agasa pe ruși arătându-le ”mano figo precum și organele sale genitale”. (Mano figo, gest cunoscut la români drept ”ciu-ciu”, mâna strânsă pumn cu degetul mare între arătător și mijlociu, aparent în Chișinăul anului 1881 un gest extrem de ofensator.)

În mod ciudat mulțimea este oprită de doar trei ofițeri ai regimentului Minsk aflați în trecere care operează și câteva rețineri ale celor mai violenți participanți (probabil autoritatea uniformei militare țariste era una extrem de mare de vreme ce o gloată pusă pe bătaie și distrugeri a fost oprită de doar trei militari).

Cam acesta este filmul dezordinilor de la Chișinău din 20 aprilie 1881. Câteva observații. Instigatorii la violențe au un talent să dispară; conflictul se răspândește rapid și tinde să scape de sub controlul polițiștilor prezenți, violențele izbucnesc din nimic – iar asta atestă existența unor tensiuni inter-etnice anterioare.

Sursa informații: Alexandru Roitman. “Violențele (anti)evreiești din Basarabia în anii 1881-1882“. Archiva Moldaviae 8:51-68.

3 comentarii


  1. Demn de retinut este ca un evreu printr-o remarca jignitoare genereaza “efectul de domino” Astfel, intelegem ca la originea pogromurilor poat sta si astfel de cuvinte aruncate nechibzuit sau “fara foc nu iese fum”.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.