Italia a încercat crearea unei industrii proprii de armament și a experimentat inclusiv cu modele originale de pistoale semiautomate, fără mare succes însă înainte de Primul Război Mondial.

Pistolul italian Glisenti model 1910. Sursa
foto

Arma adoptată de armata italiană – pistolul Glisenti model 1910 – a fost o combinație de Mauser C96 de la care a fost preluat sistemul de înzăvorâre cu Luger 08 care a inspirat forma generală. Rezultatul a fost unul îndoielnic.

Ciclul de operare al pistolului Glisenti model 1910 are următorii pași: țeava armei și închizătorul sunt ținute laolaltă de un bloc dințat amplasat în zona mânerului și care blochează încărcătorul; după ce glonțul părăsește țeava, aceasta sub forța reculului se mișcă spre înapoi împreună cu închizătorul; blocul dințat se rotește în jos și eliberează închizătorul, țeava se oprește în vreme ce închizătorul își continuă cursa spre înapoi, extrage tubul tras; sub presiunea arcului recuperator închizătorul revine, culege un nou cartuș pe care îl introduce în camera cartușului, blocul dințat se ridică și blochează închizătorul. Puteți vedea acest ciclu de operare în clipul de mai jos.

Sistemul acesta de înzăvorâre s-a dovedit a fi extrem de slab. Inițial a fost proiectat pentru cartușe de calibrul 7,65 mm, însă armata italiană își dorea un pistol de calibru 9 mm. Mecanismul armei s-a dovedit prea slab pentru cartușele de 9 mm Parabellum și soluția de compromis a fost adoptarea unui cartuș de 9 mm cu o încărcătură mai slabă – și performanțe scăzute. La aceasta s-au adăugat și problemele create de faptul că mecanismul armei era ținut de șuruburi care aveau tendința să se slăbească.

 


Alte articole din seria ”Istoria armelor de foc”


0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.