Asupra Spaniei a căzut o adevărată ploaie de aur și argint în secolele XVI-XVII. Metalele prețioase jefuite din America de Sud au traversat oceanul și au îmbogățit degeaba Spania – pur și simplu aurul s-a scurs în toate direcțiile fără să folosească cu adevărat nimănui.

Mareșalul Mackensen vizitează sondele de pe Valea Prahovei în vara anului 1917.

În secolul al XIX-lea Spania devenise irelevantă în politica mare europeană, o putere de rang secund, incomparabilă cu Marea Britanie sau Franța. Și totuși a avut sute de tone de aur la îndemână, ar fi trebuit să fie cea mai puternică țară europeană. Doar că forța reală stă în alte părți, nu doar în deținerea și exploatarea resurselor naturale. Franța a investit în schimbare socială și a devenit influentă prin exportul de revoluții. Marea Britanie a investit în industrie și a devenit influentă la nivel global printr-o rețea de interdependențe economice. Spania și-a investit aurul în castele și armate inutile care au dus războaie fără obiective clar definite, fără o strategie.

Nu știu în ce măsură resursele naturale ale României sunt aducătoare de prosperitate. Petrolul i-a atras aici pe germani în cele două războaie mondiale. În perioada interbelică redevențele din petrol au fost investite în mare parte într-o cantitate de armament care s-a dovedit insuficientă și inutilă în momentele cheie. Acum gazele din Marea Neagră au pus pe jar pe toată lumea.

Există mai multe modele de administrare a resurselor naturale la nivel strategic. Rusia deține arma nucleară și asta o face stăpâna absolută a propriilor resurse – le exploatează și fructifică așa cum vrea. Statele arabe sunt legate de SUA pentru protecție. În America de Sud bogăția resurselor naturale provoacă sărăcie extremă. Iar în secolul XXI România și-a cumpărat intrarea în clubul select al Uniunii Europene prin cedarea controlului asupra resurselor. Acum povestea pare să se repete.

O inutilă ploaie de aur.

7 raspunsuri
  1. Marian
    Marian says:

    Mare parte a aurului spaniol a fost “accizata” de englezi iar o buna parte este abia secolul acesta recuperata de pe fundul marilor.
    Cât a ajuns în Spania însa a fost suficient pentru a o face în acea perioada o tara puternica, abonata la furnizarea de împarati romano-germani.

    Un exemplu trist este însa Portugalia – care a decazut si mai mult decât Spania, desi avea si controlul Indiilor de Est, si al Chinei si Indiei maritime – era atât de puternica încât a obtinut de la papa ceea ce azi se numeste Brazilia fara a trimite vreo forta expeditionara costisitoare. Iar Portugalia a fost ultima tara din Europa care mai avea colonii (alea ale Angliei se numesc dominioane, nu mai sunt colonii).

    Soarta altora nu ne încânta si nu ne ajuta cu nimic, daca nu învatam nimic si o repetam periodic, asa, precum crizele financiare. A bon entendeur, salut!

    Răspunde
  2. Cosmin M.
    Cosmin M. says:

    Nu am avut si nu avem o companie nationala capabila sa exploateze resursele si sa le distibuie.Deci nu s-a inchis lantul economic-exploatare-transport-vanzare.

    Răspunde
  3. cristian
    cristian says:

    Nu avem strategie/doctrină națională în primul rând. Bașca apoi oameni= români care să ne conducă în sensul doctrinei naționale- care de bună seamă implică și resursele naturale, și ceea ce se investește cu veniturile respective.
    Pe vremea lui Ceaușescu am avut o doctrină națională în mare parte bună, dar în ultimii ani exagerările au fost mari. Nici conducerea n-a mai fost în sensul doctrinei, nici oamenii n-au mai achiesat la calea aleasă, deoarece deviase practic.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.