Solul arab Ahmad Ibn Fadlan nu prea îi laudă pe ruşii pe care i-a cunoscut pe Volga prin anul 922. Ba chiar dimpotrivă. Descrierea ruşilor făcută de Ahmad Ibn Fadlan este destul de puţin cunoscută, aşa că am încercat o traducere, după o variantă în limba engleză:
„I-am văzut pe ruşi când au sosit să facă negoţ şi au debarcat pe râul Volga. Nu am mai văzut chipuri perfecte ca ale lor, sunt precum palmierii, bălai şi nu poartă caftane. Bărbaţii poartă pelerine care le acoperă trupul pe jumătate şi le lasă unul din braţe descoperite. Fiecare dintre ei poartă un topor, o sabie şi un pumnal, de care nu se despart niciodată. Săbiile lor sunt de soiul frâncesc, cu lama lată. Fiecare bărbat este acoperit cu linii de culoare verde închis, din vârful degetelor până la gât, alcătuind desene şi altele asemenea. (…)
Sunt cele mai murdare creaturi ale lui Allah: nu se spală după ce merg la umblătoare şi nici după ce se împreunează cu femeile, nici măcar nu îşi spală mâinile după ce mânăncă. Într-adevăr sunt precum măgarii sălbatici.
Vin din ţara lor şi îşi leagă vasele pe Volga, pe malurile căruia îşi construiesc mari case de lemn. Se adună în aceste case câte zece sau douăzeci, uneori mai mulţi, alteori mai puţini. Fiecare are un pat pe care stă. Sunt însoţiţi de sclave frumoase care sunt de vânzare. Câte unul se împreunează cu sclava sa în vreme ce tovarăşii săi se uită la el. Uneori fac treaba asta în grup, fiecare în faţa celuilalt. Într-adevăr uneori se întâmplă ca un negustor să vină să cumpere o sclavă de la unul din ei, iar acesta tocmai să se împreuneze cu ea, iar rusul nu o va lăsa pe sclavă până ce nu îşi va fi potolit nevoia. De bună seamă că nu pot să nu-şi spele feţele în fiecare zi, dar fac asta în cel mai mizerabil fel cu putinţă. Să vă spun. În fiecare zi, o sclavă vine dimineaţa cu un lighean cu apă pe care îl dă stăpânului său. El îşi spală mâinile, faţa şi părul în apă, îşi udă pieptenul şi se piaptănă, îşi suflă nasul şi scuipă în lighean. Nu e nici o murdărie pe care să nu o facă în această apă. Când nu mai are nevoie, sclava duce ligheanul celui de lângă el, iar acesta face toate cele făcute de tovarăşul său. Sclava duce ligheanul de la unul la celălalt până când trece pe la toţi cei din casă, şi fiecare dintre ei îşi suflă nasul şi scuipă în apa cu care se spală pe faţă şi pe păr.
Când bărcile lor ajung la schelă toţi coboară ducând pâine, carne, ceapă, lapte şi băutură şi merg la un trunchi de lemn înfipt în pământ. Acest trunchi are cioplită o faţă de om şi are în spate alte trunchiuri înfipte în pământ. Când ajung în faţa trunchiului cel mare i se închină şi spun „Stăpâne, am venit de departe cu atâtea sclave preţuite atât şi atât şi cu atâtea blănuri, preţuite atât şi atât”. Continuă tot aşa până spune toate mărfurile pe care le-a adus, apoi spune „Ţi-am adus ofranda asta” şi lasă ce a adus în faţa trunchiului de lemn zicând „Aş vrea să-mi trimiţi un negustor care să aibă mulţi dinari şi care să cumpere de la mine tot ce vreau să vând fără să se târguiască la preţ”. Apoi pleacă. (…) Sunt dependenţi de alcool, pe care îl beau zi şi noapte. Câte unul dintre ei moare cu cupa în mână. (…)”
În istoriografia rusă este o dezbatere veche asupra originii primilor ruşi şi a amestecului dintre slavi şi vikingii coborâţi de la Marea Baltică. Cine a văzut filmul „Al treisprezecelea războinic” cu Antonio Banderas va recunoaşte în textul de mai sus sursa de inspiraţie a scenaristului. Textul lui Ahmad Ibn Fadlan conţine şi o descriere detaliată a înmormântării unei căpetenii a ruşilor de pe Volga. Traducerea de mai sus am făcut-o după varianta în engleză apărută în „Journal of Arabic and Islamic Studies”, Cambridge, Volume III, 2000 (varianta completă o găsiţi aici). Ideea traducerii mi-a venit după ce am citit textul de aici al lui Dan Alexe.
Sunt deja abonat de mai bine de un an, dar pentru acele fot, ma reabonez de cate ori e nevoie…
@George Damian
Sunteti sigur ca se refera la rusi? In ce am putut gasi pe net, Rūs sau Rūsiyyah se refera la vikingi, nu la rusi.
Vă recomand să nu vă opriţi din căutare, sunt sigur că veţi găsi legătura dintre Rūs sau Rūsiyyah şi ruşii din ziua de azi.
De pe net
A substantial portion of Ibn Fadlan’s account is dedicated to the description of a people he called the Rūs روس or Rūsiyyah. Most scholars identify them with the Rus’ or Varangians, which would make Ibn Fadlan’s account one of the earliest portrayals of Vikings.
Una dintre chestiile mai putin cunoscute privind Ucraina, si de ce a avut un tratament privilegiat dupa dezmembrarea URSS, este si acest lucru, se presupune ca acolo traiesc înca oameni cu gene pure nordice.
o tempora, o mores!
Dar nu trebuie sa stergi praful de pe vechile scrieri. Intrebati batranii de prin satele calcate de rusi in al 2 lea razboi. Vor avea o descriere oarecum similara.
În comportament şi cultură, nu prea există nicio diferenţă între români şi ruşi. Sunt popoare foarte apropiate.
Desigur, cele descrise de Damian, sunt caracteristice vikingilor, nu ruşilor.
Ar trebui să ne amintim că până prin secolul 14, francezii, nemţii şi britanicii nu aveau obicei de a se spăla, privind chiar cu dispreţ pe popoarele care respectau igiena personală.
Chiar şi fundul „europenii civilizaţi” au învăţat să-l șteargă abia prin secolul 18, de la chinezi. În textele chinezeşti din acea perioadă, călătorii europeni sunt descrişi ca nişte fiinţe scârboase, care aveau un iz de mortăciune şi excremente, încât chiar şi prostituatele fugeau din calea lor speriare.
Lipsa igienei la europeni era cauza unor numeroase infecţii pe nave maritime, încât comandanţii au fost nevoiţi să impună marinarii să se şteargă la fund, fapt care a trezit numeroase proteste şi revolte din partea celor „civilizaţi”
Bun articol. Un singur comentariu însă. Spada (sabia este arma cu un singur tăiș)lor este de tip franc, nu frâncesc. Atât. Succes!
„Vin din ţara lor şi îşi leagă vasele pe Volga, pe malurile căruia îşi construiesc mari case de lemn.” – pare o cronica fidela a asezarii vikingilor in zona… :)
La fel si detaliile legate de sclavele femei sau alcool. De altfel, problemele cu alcoolul i-au insotit inclusiv pe cei care formau celebra garda imperiala de la Constantinpol :)
Din materialul Dlui Dan Alexe in care calatorul arab vorbea despre zeul Velesu se pare ca totusi este vorba despre slavi
Mai mult decât părere.
„…sunt sigur că veţi găsi legătura dintre Rūs sau Rūsiyyah şi ruşii din ziua de azi…”. Analogică cu legătura dintre geto-daci şi românii din ziua de azi. Exemplu – Majestatea Sa Mihai I, Rege al României, Mare Voievod de Alba Iulia, Principe al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen. :D
Pingback:Islandezul din mine e bine : Ovidiu Eftimie
1. Se refera la tribul „rosilor”, rosii fiind un trib ai vikingilor, sosit in frunte cu Rurik din Scandinavia. 2. Ei n-au sosit pe Volga, ci in zona orasului Kiev (Kyiv). 3. Ei erau destul de putin numerosi, dar foarte bine organizati si buni luptatori, lucru care le-a permis la inceput subjugarea triburilor locale de slavi si valahi, iar apoi crestinarea si in sfarsit cucerirea unui stat aflat la sud – Kaganatul Khazarilor (intre Kiev, Marea Neagra, Nistru si Kaukaz), un stat condus de turci nomazi iudei, slavi si romani agricultori si armeni comercianti, un conglomerat, care dupa cucerirea de catre rosi au migrat spre Polonia si Germania de azi, formand evreii actuali europeni (evreii ashkenazi, vorbitori de limba idish). Iar cei ramasi au format statul Rusi, cu capitala la Kiev, sau cum i se mai zice Rusia Kieveana, Ucraina de azi. Rossia actuala nu are nici o legatura cu toate aceste procese de etnogeneza. Rusii de azi sunt tatari crestinati, ajunsi din Mongolia de azi pe raul Volga mult mai tarziu, in sec. XIII, impreuna cu hanul Batai, fiul lui Gingiz-han. Acesti tatari au fondat cateva colonii subordonate Hoardei de Aur, formand treptat un stat-colonie numit Moscovia. Acest stat a devenit independent abia in sec XVIII si a inceput sa se dezvolte si sa creasca in dimensiuni gratie lui Petru I, care a redenumit Moscovia in Rossia, adica Rusia de azi, o tara cu populatie de oricine turcica, ramura ugro-finica (tatareasca), slavonizata si crestinata in evul mediu de catre preotii kieveni.