În 1992 Francis Fukuyama anunța sfârșitul istoriei, după câțiva ani s-a răzgândit. La un sfert de secol de la acest anunț ne-am lămurit cu toții că democrația liberală și economia de piață nu sunt singurele soluții la problemele omenirii. De altfel ar fi al naibii de trist să existe un singur set de soluții care să anuleze viitorul și să ne plaseze într-o plictiseală perpetuă. Dar să revenim la chestiunea din titlu, să privim rețeaua lui George Soros așa cum ar face-o un istoric relaxat peste 200 de ani.

George Soros

Un miliardar american provenit din Europa de Est, mai precis un evreu scăpat din Holocaustul desfășurat în Ungaria. S-a îmbogățit fabulos din speculații bursiere, nu este foarte clar cum, n-am găsit nici o istorie bursieră recentă pe înțelesul meu. Probabil vom afla mai multe peste 50-100 de ani.

Deocamdată nu sunt decât la nivel de zvonuri sau legende propagandistice implicările lui Soros în Europa de Est înainte de căderea comunismului. Cert este că după 1990 Soros a început să cheltuiască foarte mulți bani în regiune. Scopul: democratizarea fostelor state comuniste. În ultima perioadă George Soros a fost transformat într-un dușman al anumitor guverne – o țintă falsă. George Soros se află la sfârșitul vieții, persoana lui nu mai reprezintă o miză. Întrebarea este dacă și cum îi va supraviețui rețeaua creată în decursul ultimei generații.

Sorosismul și sorosiștii

De fapt avem de-a face cu o apariție obligatorie. Evoluțiile tehnologice și politice recente (viteza de circulație a ideilor, viteza și libertatea de circulație a persoanelor) nu puteau avea ca efect decât o coalizare transnațională de tipul celei reușite de așa numiții ”sorosiști”. Avantajul ”sorosiștilor” este că au beneficiat de un finanțator capabil să susțină crearea unei astfel de rețele globale.

Avem un Mecena care întreține o rețea globală – nimic nou sau ilegal, de exemplu cam același lucru l-a făcut Emanoil Gojdu în secolul al XIX-lea pentru românii din Austro-Ungaria. Activitatea rețelei lui Soros este una fundamental politică – și aici încep să apară problemele. Rețeaua transnațională despre care vorbim nu își asumă nici una din pozițiile clasice din spectrul politic: se implică în politică – dar nu participă, sau invers. Și aici încep să apară probleme: ”sorosiștii” și rețeaua din spatele lor nu poartă nici un fel de responsabilitate pentru acțiunile lor, calitatea de actor politic asimetric îi plasează în afara sistemului de sancțiuni politice (cum ar fi demiterea sau pierderea alegerilor). ”Sorosiștii” sunt ca pisicile, cad întotdeauna în picioare.

Caracterul transnațional și global, participarea asimetrică la activitatea politică reprezintă elementele cu adevărat noi aduse de ”sorosiști”. Restul tacticilor și strategiilor ”soroșiste” sunt relativ vechi, concentrarea și viteza de desfășurare sunt elementele de noutate. Mai există și confuzia permanentă dacă ”sorosiștii” sunt activi în politica internă sau externă – de fapt ei sunt transnaționali.

Ciocnirea cu ”sorosiștii”

Actorii politici tradiționali încă sunt năuciți de noutățile aduse în politică de ”sorosiști”. Planurile de desfășurare a acțiunilor politice erau în mod tradițional rigide, cu paliere de acțiune bine delimitate. Viteza de acțiune a rețelei lui Soros, caracterul ei fluid și transnațional îi cam zăpăcesc pe politicienii din întreaga lume. Adversarul lasă impresia unei lupte de gherilă, este peste tot și nicăieri, se infiltrează în structurile tale, lovește din interior și exterior în același timp, procesul legislativ este amestecat cu diplomația, justiția se prelinge în domeniul libertății de exprimare și tot așa.

Nimic nu mai este cum a fost. Toți politicienii care se reped să-l acuze pe George Soros de conspirații comit o eroare grosolană – George Soros nu este un adversar politic clasic, nimic din arsenalul confruntării politice nu funcționează împotriva lui. Domeniul politic încă trebuie să se adapteze la confruntarea cu structuri de tipul celei create de George Soros – pentru că modelul va fi imitat și replicat cât de curând. Poate chiar la o scară mai mare, poate la un nivel de agresivitate mai crescut, rămâne să vedem.

Există și varianta în care acest nou mod de a face politică să anihileze vechile structuri politice – doar că în acest caz ”sorosiștii” vor trebui să-și asume implicarea în guvernare și să sufere sancțiunile politice inevitabile.

Și care e problema?

Nimic din ce am scris mai sus nu este ilegal. Pur și simplu se întâmplă. Un om cu foarte mulți bani a creat un actor politic transnațional asimetric profitând de evoluțiile tehnologice și politice. Nu era el – avea să fie un altul. Vor mai apărea astfel de structuri, cam acesta pare să fie viitorul politicii. Dacă intri în troacă te mănâncă porcii, dacă intri în politică se lasă cu contuzii.

Alta mi se pare problema cea mai gravă a ”sorosiștilor”. Anume faptul că sunt milenariști, ingineri sociali care funcționează în baza algoritmului ”dacă facem a, b și c atunci va veni raiul pe pământ”. Au impresia că istoria se termină cu ei, gata, de aici încolo nu mai există evoluție, nu mai există schimbare – ei știu ce și cum trebuie făcut. Atitudinea asta mă face să zâmbesc, au mai fost zeci de astfel de secte în istorie. Invariabil au trebuit să se adapteze sau să dispară, atitudinea milenaristă este doar o excitație, istoria nu are sfârșit.

5 raspunsuri
  1. Ioan Mitiu
    Ioan Mitiu says:

    E bună perspectiva dar nu înțeleg de ce nu se axează mai mult pe evenimentele din anii ’90 mai precis pe modul în care rețeaua moșită de Soros și-a împletit activitatea cu serviciile secrete ale unor țări din zonă pentru a escalada dezastrul din fosta Yugoslavie.

    Aici e un caz de manual a modului în care o instituție ( teoretic doar ) de învățământ – Universitatea Central Europeană ( inițial planificată să ființeze la Praga dar mutată la Budapesta deoarece guvernul lui Vaclav Klaus nu avea chef de complicații politico-diplomatice ) – elabora rapoarte și studii din ce în ce mai alarmiste despre “teroarea din spațiul yugoslav”: încălcări ale drepturilor minorităților, ale drepturilor omului, corupție ș.a.m.d. Firește, ținta favorită erau aproape inevitabil sârbii pe ici pe colo mai strecurându-se câte o aluzie reconciliatorie de genul “toți beligeranții din conflict au comis crime de război”.
    Nivelul de informare era pe alocuri impresionat deși foarte unilateral: de exemplu nu se sufla nici un cuvințel despre traficul masiv cu armament către Croația din bazele militare sovietice închise în regim de hei-rup. Deși la vremea respectivă aspectul fusese semnalat inclusiv în Consiliul Europei, probabil asemenea “detalii” nu erau considerate a fi de domeniul științelor sociale. Sau, și mai probabil, sursele de informații din “serviciile” menționate anterior doreau fix ocultarea acestui aspect.

    În sine asemenea rapoarte unilaterale nu ar fi fost un capăt de țară dar ele au ajuns ( cel mai probabil din indolență și prostie nu neapărat din vreo conspirație la cel mai înalt nivel ) să fie practic ghidul intervențiilor militare ale SUA în spațiul fost yugoslav.

    Cu rezultatele care se știu. :(

    Pentru mine unul acesta e unul din motivele de bază pentru care îl detest pe Soros și rețeaua lui ( care în rest, când a avut oponenți hotărâți, s-a dovedit destul de impotentă – precum în cazul ultimelor alegeri din State ). Și, colateral, să am o părere bună despre GW Bush – care măcar a mutat războiul de lângă granița României undeva în Orientul Mijlociu. Știu că sună cinic dar asta e.

    Răspunde
  2. Surena
    Surena says:

    Sorosismul nu este un concept economic si filosofic. Soros este adeptul societatii deschise, un concept filosofic initiat si fundamentat de filosoful Karl Popper, iar din punct de vedere economic, un adept al scolii austriece.
    Idee ca este un curent filosofic si economic sorosist se bazeaza pe o necunoastere a celor doua concepte, unite din perspectiva economica si promovate de Soros.
    Poti sa ii consideri sorosisti pe adeptii scolii austriece ori pe cei ai societatii deschise, dar inseamna sa trimiti in derizoriu atat filosofia lui Popper cat si gandirea scolii austriece.
    Popper a scris Societatea deschisa si dusmanii ei in 1945 in momentul in care devenise evident umbra care se lasa asupra unei parti importante a lumii.
    Soros nu a facut altceva decat sa imbine conceptul filosofic al lui Popper cu ideologia scolii austriece bazata pe un neoliberalism. Nu poti sa intelegi activitatea de “mecenat” a lui Soros daca nu ii intelegi conceptul economic. Soros a fost si a ramas un capitalist dur, ideolog al scolii austriece si care vede in capitalism singurul sistem compatibil cu democratia. Astfel, pentru Soros orice abatere de la democratie constituie un dusman al capitalismului. Soros nu observa, de exemplu, ca in lipsa unei contraponderi (comunismul, socialismul) capitalismul tinde sa se autodevoreze, dimpotriva il considera un model economic viabil al carui fundament este democratia si lipsa iterventiei statului in economie. Faptul ca, Soros este cel mai vocal sustinator, trebuie inteles si din perspectiva “rezultatelor economice” (altii le numesc tunuri) realizate de el care nu ar fi fost posibile (istoria a demonstrat) decat in perioada de inceput a capitalismului global. Pe masura ce speculatiile financiare au degenerat, pe masura ce au aparut crize locale (criza asiatica din anii 90) si globale dpdv economic, terorismul dpdv politic, migrarea dpdv economic,social si politic care au aratat limitele globalismului si societatii deschise si au redeschis problema capitalismului, Soros a devenit tot mai vocal si activ dpdv al sustinerii propriului concept.
    Soros se identifica, pe langa ce am spus mai sus, cu politica americana si in ciuda micilor frecusuri cu politicienii americani, si ramane prin promovarea capitalismului de tip american si global (exista mai multe tipuri de capitalism vz. Michel Albert ) promotorul ideologiei imperiale americane.

    Răspunde
  3. Marian
    Marian says:

    Sa nu-l întrebi cum si-a obtinut primul milion….

    în rest poti afla totul.

    Pe de alta parte, cred ca Surena a cam exagerat cu filozofia la Sörös (nu “a lui S.”). Filozofia lui este simpla, la fel ca a lui Trump (în alt sens, desigur), si poate de aceea de succes. Nu cred ca lui S. îi pasa prea mult de democratie, mai degraba cred ca vrea democratie în tarile alea pentru ca se stie ca “poporul este cel mai prost guvernant” si ca acolo unde satul nu are câini se poate fura în liniste. Ca doar în “imperiul” lui nu domneste democratia si nici vreo “open society”, nu-l vad eu pe sörösistul de 20 de ani cu acnee si iPhone X dându-l la o parte de la butoane pe motiv de alternanta la putere….

    Răspunde
  4. john
    john says:

    Problema e ca multi indivizi care pur si simplu au o conduita morala corespunzatoare si isi doresc doar sa poata trai intr-un mediu concurential, dar egal pentru toti in sanse (dpdv social, politic, economic, etc.) ajung sa fie bagati in galeata de “sorosisti”, “leftisti” sau alte denumiri ce au capatat un sens depreciativ. Exista loc si intre aceste extreme, chiar foarte mult, doar ca lumea trece printr-o perioada de polarizare puternica si devin tot mai vizibile doar extremele. E adevarat ca democratia, capitalismul, ele isi arata limitele din ce in ce mai mult. Cu siguranta e nevoie de o evolutie in domeniul sistemelor de guvernare, dar n-as spune ca socialismul (in sensul comunismului) e contraponderea adecvata democratiei, nici macar a capitalismului. Am ajuns totusi la un moment in istorie in care lucruri precum meritocratia, egalitatea, libertatile fundamentale, ele sunt niste notiuni ce sunt indispensabile oricarui sistem de guvernare vom inventa mai departe. Sa luam cazul Romaniei-PSD. Eu vad un partid care ataca violent aceste valori. Sunt sorosist pentru ca ma opun?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.