Articole despre orasul Chisinau,orasul Chisinau,ce se mai intampla prin Chisinau,politica de la Chisinau

Articole

New York Public Library a lansat în domeniul public peste 200.000 de imagini, printre care se numără și vreo trei albume de fotografii din Basarabia țaristă. Imaginile gratuite sunt la 700 px, dar există posibilitatea să fie cumpărate la dimensiuni mai mari, găsiți detalii aici. Citește mai mult

Platforma de propagandă a Moscovei, Sputnik, a demarat o operațiune de refacere a ”legăturilor frățești între poporul rus și cel moldovenesc”. Fiecare material ar merita un comentariu, deocamdată să-l vedem pe cel care îl ridică în slăvi pe țarul roșu Leonid Brejnev. Citește mai mult

La Moscova a murit ultimul conducător sovietic al Republicii Moldova: Ivan Bodiul. Ca orice bolşevic adevărat omul nu a avut nici un fel de regrete, ba chiar a avut tupeul în ultimul interviu să vorbească despre „libertatea cuvântului” (detalii aici). O istorie concisă a perioadei în care Ivan Bodiul a fost ţar la Chişinău a fost făcută de analistul Petru Bogatu:

  • A transformat RSS Moldovenească într-un cap de pod al KGB-ului în războiul subversiv purtat de URSS împotriva României;
  • A eliminat în totalitate “limba moldovenească” din spaţiul public încă la începutul anilor ’60, când în Ucraina, de exemplu, Piotr Selest a luat măsuri pentru a aduce măcar parţial ucraineana în instituţiile statului;
  • A încurajat căsătoriile tinerilor nomenclaturişti cu rusoaice, acest fapt fiind un bilet de intrare în saloanele puterii sovietice;
  • În 1968 a interzis literatura românească şi ziarele de peste Prut, acestea fiind tăinuite în fondurile speciale ale bibliotecilor.
Ivan Bodiul faţă în faţă cu Nicolae Ceauşescu la Chişinău, Fototeca online a comunismului românesc, cota 340/1976

Ivan Bodiul faţă în faţă cu Nicolae Ceauşescu la Chişinău, Fototeca online a comunismului românesc, cota 340/1976

Socialistul fost comunist moldovenizator Igor Dodon vrea o stradă cu numele lui Ivan Bodiul în Chişinău. Dragoş Galbur zicea că vrea şi el o stradă „Mareşal Ion Antonescu” la Bălţi.

Eu mă tem de circul care va izbucni la moartea lui Ion Iliescu.

În presa de la Chişinău şi Bucureşti s-a strecurat ştirea că 73 % dintre cetăţenii Republicii Moldova nu sunt de acord cu introducerea cursului de istorie a românilor şi doresc să studieze istoria Moldovei.

Aşa o fi, dar ca de obicei trebuie să ne întrebăm cine a făcut acest sondaj de opinie, şi mai ales cum l-a făcut. Pe Privesc.eu am aflat că sondajul a fost făcut de „Garda Tânără”, organizaţia de tineret a Partidului Socialiştilor de la Chişinău (condus de fostul comunist Igor Dodon).

Aşa zisul sondaj a cuprins 1700 de persoane din raioanele Chişinău, Orhei, Călăraşi, Bălţi, Edineţ, Drochia, Comrat, Cahul şi Vulcăneşti. (Pentru cei care cunosc situaţia politică din Republica Moldova nu este greu să vadă că „sondajul” a fost făcut majoritar în fiefurile electorale ale comuniştilor). Am mari îndoieli că „sondajul” făcut de Garda Tânără respectă nişte minime standarde sociologice (gen reprezentativitate, grupuri de vârstă, nivel de studii etc.) Cel mai probabil membrii din „Garda Tânără” şi-au întrebat prietenii ce părere au de istoria românilor – normal că a ieşit că 73% doresc „istoria Moldovei”.

P.S. Garda Tânără – Molodaya Gvardia a fost o organizaţie de partizani a tineretului comunist din Uniunea Sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Îmi place atenţia pentru simboluri: oamenii lui Dodon se consideră nişte partizani care luptă împotriva ocupaţiei naziste.

 

Istoricul Ion Varta publică în ziarul Timpul un amplu articol în care dezvăluie modalitatea în care politicianul comunist Victor Stepaniuc şi-a păstrat titlul de doctor în istorie. Pe scurt: în anul 2006 comunistul Victor Stepaniuc a vrut să-şi susţină teza de doctorat în istorie cu titlul “Statalitatea poporului moldovenesc” – o lucrare în mare parte plagiată după volumul anterior al moldovenistului Vasile Stati, “Istoria Moldovei”. În 2006 am cumpărat şi eu cartea lui Stepaniuc de la Chişinău şi citind-o am fost uimit să constat că era aproape identică cu cea a lui Stati. Nu doar eu am observat acest lucru, ci şi Ion Varta care a publicat în FLUX un amplu material în care a demonstrat plagiatul.

Susţinerea tezei de doctorat a lui Stepaniuc a fost amânată până la sfârşitul anului 2007, când acesta a fost cadorisit cu titlul de doctor. Plagiatul fiind mult prea evident, până la urmă a fost constituită o comisie care să analizeze dacă este sau nu cazul să-i fie retras titlul de doctor în istorie lui Victor Stepaniuc. Şi comisia şi-a prezentat concluziile în luna aprilie 2011. Iar pe 7 aprilie 2011 Consiliului Naţional pentru Atestare şi Autorizare de la Chişinău a dat un VOT SECRET asupra tezei lui Victor Stepaniuc: şapte voturi – pentru retragerea titlului de doctor în istorie al lui Victor  Stepaniuc; şase – împotriva acestei decizii şi trei abţineri. Era nevoie de nouă voturi pentru ca să îi fie retras titlul de doctor lui Victor Stepaniuc. Nu a fost să fie.

Mulţi ar spune: şi ce dacă Stepaniuc a rămas cu titlul de doctor în istorie? Nu e chiar aşa simplu. Titlul de doctor în istorie conferă autoritate ştiinţifică. Dacă Victor Stepaniuc ar vrea titlul doar de dragul titlului chiar nu ar fi nici o problemă. Însă de azi înainte autoritatea ştiinţifică – în realitate nulă – a lui Victor Stepaniuc va putea fi invocată pe toate canalele moldovenizatoare. Vezi noua creaţie din care se inspiră comunistul Igor Dodon (dar care nu este a lui Dodon), pagina electronică www.moldovenii.md Acolo sunt răsucite şi repetate la infinit ideile din cărţile lui Vasile Stati şi Victor Stepaniuc. Copy-paste şi gata propaganda. Mai apar unele idei revoluţionare, gen “dacă nu ştii ruseşte, nu eşti moldovean” – după cum remarca aici Constantin Tănase.

Dar cel mai grav lucru este că toate ideile lui Vasile Stati, Victor Stepaniuc şi ciracilor lor moldovenizatori sunt copiate integral din lucrarea lui Artiom Lazarev din anul 1974 “Statalitatea sovietică moldovenească şi problema basarabeană”. Artiom Lazarev nu era istoric, ci politruc. Născut la Tiraspol  în 1914, aproape întreaga sa viaţă Artiom Lazarev a ocupat poziţii de conducere în aparatul ideologic şi de propagandă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost instructor pentru prizonierii români din URSS care au fost înrolaţi în divizia comunistă Tudor Vladimirescu. Între anii 1947 – 1963 Artiom Lazarev a fost pe rând ministru al educaţiei şi apoi al culturii la Chişinău. După 1963 a căzut din funcţiile înalte şi a aterizat cercetător la secţia de istorie sovietică a Institutului de Istorie de pe lângă Academia de Ştiinţe de la Chişinău.

Până în acest punct Artiom Lazarev a avut o carieră interesantă: a supravieţuit epurărilor staliniste, Războiului Mondial, a atins un vârf al carierei în timpul lui Stalin şi Hruşciov. Însă în perioada de sfârşit a epocii Hruşciov a căzut. Deceniul 1960 avea să fie obscur pentru Artiom Lazarev – dar avea să revină în anii ’70. În această perioadă a ajuns rector al Universităţii din Chişinău, membru al Academiei de Ştiinţe şi a dat opera cea mai durabilă a vieţii sale: o sinteză a argumentelor “moldoveniste” promovate începând din anii ’20 de sovietici în încercarea de a sparge unitatea etnică a românilor. Lucrarea “Statalitatea sovietică moldovenească şi problema basarabeană” din anul 1974 – apărută în contextul “reactivării” chestiunii basarabene de către istoricii de la Bucureşti. Punerea în cadre sovietice a învăţământului şi culturii de la Chişinău nu reprezintă cea mai importantă operă a lui Artiom Lazarev – ci promovarea teoriei moldoveniste. Artiom Lazarev a murit în anul 1999.

Vasile Stati şi Victor Stepaniuc sunt copii de suflet ai lui Artiom Lazarev. Operele lor plagiază masiv cartea lui. www.moldovenii.md şi Igor Dodon îşi trag seva de la Artiom Lazarev. Teoriile sovietice au încă mulţi continuatori la Chişinău. Influenţa lui Artiom Lazarev şi a operei sale toxice sunt departe de a se fi epuizat.

Fotografa americană Margaret Bourke White a călătorit şi prin Basarabia (alte imagini din România realizate de Bourke White aici şi aici) unde a făcut o serie de fotografii care ne-au păstrat chipuri de români dintre Prut şi Nistru din luna februarie a anului 1940. Am adunat aici mai multe imagini şi aş avea nevoie de sprijinul unor chişinăueni pentru a identifica soarta unora din clădirile de mai jos.

Citește mai mult