Galerii de imagini istorice,fotografii de personalitati,imagini din istoria Romaniei,imagini cu Gheorghe Gheorghiu Dej,imagini cu Elena Lupescu,imagini cu regele Carol al II lea,imagini cu regele Mihai in tinerete,imagini din Bucurestiul de altadata,imagini cu tiganii din Romania,imagini cu tigani

Articole

british-pathe

Un filmuleţ difuzat la Londra în 1944 prezintă un caz clasic de propagandă. În acei ani lipsiţi de televiziune ştirile filmate erau difuzate în cinematografe, iar British Pathe a vârât în minţile englezilor propaganda sovietică. Filmuleţul de mai jos l-am găsit în arhiva British Pathe de pe youtube.com

De la bun început ni se spune limpede că râul Prut este graniţa dintre Rusia şi România. Apoi că imaginile au fost furnizate de Moscova – cel mai probabil şi textul citit de crainicul britanic tot în laboratoarele de la Moscova a fost scris. Dacă graniţa dintre Rusia şi România este pe râul Prut dispare orice fel de discuţie referitoare la Basarabia. Ieşirea României din alianţa cu Germania nazistă este redată în câteva vorbe, după care vedem imagini din oraşele Siret şi Botoşani – localităţi părăsite de civili. Iar mai apoi crainicul britanic ne mai spune că românii au început să se întoarcă la casele lor după ce au aflat că ruşii nu vor să le răpească pământurile. Doar că furăciunea fusese deja făcută!

Mesaje simple: graniţa dintre România şi Rusia pe râul Prut, armata sovietică este una puternică şi modernă, România a părăsit alianţa cu Germania, Uniunea Sovietică nu are intenţia să ocupe părţi din România. Şi publicul britanic s-a liniştit.

Revin cu o nouă galerie de imagini din Ţara Românească realizate de francezul Auguste Lancelot la 1860, de data aceasta cu oameni şi locuri. Cel mai mult m-a impresionat imaginea bordeiului din Câmpia Dunării, care nu era totuşi o simplă gaură în pământ, arăta a gospodărie cât de cât.

Nu trebuie lăsate deoparte nici părerile lui Auguste Lancelot despre Bucureşti, mai ales despre hanul lui Manuc:

Oamenii cu nervii delicaţi, cu pielea subţire, vor face bine să nu intre în acest han, dar curioşii, doritorii de a cunoaşte trecutul vor avea ce să vadă. S-a păstrat neatinsa prima sa fizionomie, întunecată din nenorocire de necurăţenie.

Francezul Auguste Lancelot a călătorit prin Ţara Românească în anul 1860 şi ne-a lăsat mai multe gravuri cu diverse locuri, oameni şi clădiri care i-au trecut prin faţa ochilor. Am adunat aici câteva imagini cu biserici şi mănăstiri din Ţara Românească la 1860 redate de peniţa lui Auguste Lancelot.

La 1840 ţările române cu siguranţă le apăreau occidentalilor ca un spaţiu exotic. Puneţi-vă în fracul unui francez (sau german, britanic, spaniol) şi imaginaţi-vă printre ţărani români cu iţari, cuşme şi cojoace fabricate manual. Din multe texte ale călătorilor străini pe meleagurile noastre se simte că unii ne vedeau ca pe nişte „sălbatici” (unii ca pe nişte „barbari”, alţii ca pe nişte „sălbatici nobili”, în funcţie de nivelul de simpatie).

În sensul grecesc al cuvântului asta şi erau românii pentru occidentali: barbari, străini de spaţiul lor de civilizaţie. Dar asta nu înseamnă în mod necesar că eram inferiori – eram un alt spaţiu, eram altceva. Iar la nivel de costumaţie, cuşmele, ilicele, fotele şi cojoacele românilor puţin schimbate în sute de ani erau diferite de ceea ce începea la sudul Dunării în Imperiul Otoman. Exista un spaţiu de civilizaţie românească, barbară sau sălbatică – dar proprie. În mai puţin de 100 de ani această diferenţiere a dispărut.

Mai jos puteţi vedea cele 12 litografii ale pictorului francez Michel Bouquet care a călătorit în Ţara Românească în 1840, litografii cuprinse în l’Album valaque. Vues et costumes pittoresques de la Valachie: oraşul Câmpulung, costume din Valahia, piciorul podului lui Traian, hanul lui Manuc, din nou costume din Valahia, bordeie din Bărăgan, oraşul şi mănăstirea Curtea de Argeş, iar costume din Valahia, oraşul Bucureşti, curtea mănăstirii din Câmpulung, ruinele curţii domneşti de la Târgovişte. (via Biblioteca Naţională)

În 1863 la Londra era inaugurată prima linie de metrou din lume. Câţiva ani mai târziu, în 1869, pictorul Amedeo Preziosi surprindea în acuarelele sale un Bucureşti rural.

 

Am selectat aici mai multe imagini care ilustrează evoluţia uniformelor purtate de militarii români de la începutul secolului al XIX-lea până la jumătatea perioadei interbelice. De la panaşele şi coifurile lăncierilor până la uniforma funcţională a infanteristului român din Primul Război Mondial şi trecerea la culoarea kaki specifică uniformei româneşti din Al Doilea Război Mondial. (sursa: albumul “Uniformele armatei române 1830-1930” apărut în 1930)

Situl rus waralbum.ru prezintă o colecţie impresionantă de imagini din Al Doilea Război Mondial, majoritatea lor reprezentând punctul de vedere sovietic asupra conflictului. Din această colecţie fac parte şi foarte multe imagini cu soldaţi români, cele mai multe provenind din surse sovietice. Le-am ordonat cronologic mai jos, cele mai impresionante pentru mine au fost cele din anul 1940, de la momentul anexării Basarabiei la Uniunea Sovietică.

Bineînţeles, sovieticii nu-l puteau lăsa deoparte pe regele Mihai, atât alături de mareşalul Ion Antonescu, cât şi alături de un mareşal sovietic cu ordinul Pobeda în piept.

M-am gândit să completez cu mai multe imagini amintirile unui rus care a trăit în Odesa din timpul ocupaţiei române, amintiri publicate de ziarul Timpul de la Chişinău. Iată aici un fragment din memoriile lui Evgheni Tverskoi:

Treptat, viaţa în Odesa s-a normalizat. Staliniştii au lăsat însă multe distrugeri. Întreprinderile din Odesa au fost aruncate în aer. Depozitele cu produse alimentare, la fel, au fost nimicite, iar intrarea în port a fost blocată de vase scufundate.

Românii au reconstruit, în primul rând, bisericile. Ulterior, au demarat lucrările de refacere a fondului locativ-comunal. Muncitorii şi ţăranii s-au implicat activ. Pentru opt ore de muncă ei primeau 4-7 mărci. Administraţia orăşenească i-a asigurat cu raţii, care depăşea până şi normele din Germania. Precizez că un singur muncitor primea în fiecare lună – 0,5 kg de unt, un litru de ulei de floarea-soarelui, 2 kg de zahăr, 5-6 kg de cereale, făină şi macaroane, 2 kg de carne, o jumătate de litru de vodcă, 300 de ţigări şi un kilogram de pâine pe zi.

(…)

Oamenii erau asiguraţi nu doar cu o bucată de pâine. Au apărut şi locuri de distracţie. Românii au renovat Opera orăşenească din Odesa. Binecunoscutul tenor Seliavin a fost numit directorul acesteia (în timpul regimului stalinist el primea o pensie mizeră). Românii şi germanii veneau la Odesa ca să ascultele operele „Boris Godunov”, „Evgheni Oneghin” sau baletele „Lacul lebedelor”, „Frumoasa adormită” etc. De asemenea, a fost reconstruit Conservatorul din Odesa condus de celebra interpretă Lidia Lipkovskaia.

Şi acum imaginile, provenite din arhiva fotografului german Willy Pragher.

Bund Deutscher Mädel – Liga Fetelor Germane a fost organizaţia care s-a ocupat de educaţia nazistă a fetelor din Germania. Tabere, instrucţie, marşuri, gimnastică, îndoctrinare. Am adunat aici câteva imagini de la activităţile BDM din anii ’30 – ’40.

Câteva imagini cu ştrandurile bucureştene Floreasca şi Bragadiru în vara anului 1941, din colecţia fotografului german Willy Prager.