La 31 martie 1556 un incendiu pornit din trei locuri a distrus orașul Sibiu, au ars aproape 600 de case. A doua zi, centumvirii și cetățenii s-au adunat printre ruinele fumegânde și s-au dus la casa judelui regal Johann Roth pe care l-au alintat cu vorbele „câine ungur” și „turc nemernic”.
(Centumvirii erau un fel de parlament al orașelor săsești din Transilvania, 100 de bărbați aleși pe viață care la rândul lor alegeau Sfatul/ Senatul orașului. La evenimentele din Sibiu au participat de partea răsculaților o parte dintre centumviri, ceilalți au preferat să stea de o parte – și au devenit victime la rândul lor).
Judele regal a fost plimbat prin tot orașul să vadă distrugerile incendiului. Sibienii erau convinși că incendiul a fost pus intenționat în urma unor negocieri ale judelui Johann Roth care intenționa să se împace cu principele Transilvaniei în ciuda opoziției majorității orășenilor. Cu doar câteva zile mai înainte o delegație a principelui Transilvaniei fusese alungată din oraș în huiduielile mulțimii și bănuiala generală era că incendiul fusese provocat pentru a supune orașul.
Johann Roth a fost adus în fața casei sale după această preumblare și ucis cu o lovitură de topor în cap, cadavrul lui a fost îngropat mai apoi fără slujbă în locul destinat sinucigașilor și celor executați. Mulțimea a pornit apoi să-i vâneze prin tot orașul pe centumvirii care susțineau împăcarea cu principele.
Disciplina socială a sașilor nu este ceva înnăscut – este urmarea unui proces istoric în care conducătorii riscau să fie pedepsiți. Bineînțeles, răscoala a fost domolită și cei responsabili de uciderea lui Johann Roth au fost executați, însă amintirea evenimentului a rămas. Au fost foarte multe răscoale de acest gen în orașele transilvane, iar disciplinarea socială a conducătorilor prin violență a avut ca efect măsuri de disciplinare socială a populației: în orașele săsești existau legi inclusiv pentru hainele ce trebuiau purtate, când și cum se puteau organiza petreceri etc.
