La Braşov se face plajă şi grătare pe oase medievale

Deluşorul din faţa spitalului judeţean din Braşov era (este?) unul din locurile preferate de plajă, grătare şi lupte de câini. Doar că în perioada medievală acolo a funcţionat şi principalul loc de execuţie al oraşului, iar executaţii nu erau îngropaţi în cimitire, ci la locul de execuţie. Dacă îmi amintesc bine expresia exactă dintr-un document spunea că executatul să fie înmormântat „in der Mist bey dem Galgenberg” – „în gunoiul de pe Dealul Furcilor”.

Pe vremea când cercetam la Arhivele Naţionale din Braşov chestiuni legate de ţigani (din rândurile cărora erau aleşi călăii) aveam o mare problemă în identificarea locului numit în documente Galgenberg – Dealul Furcilor sau Dealul Spânzurătorilor. Cei care scriau pe la 1600-1700 despre execuţii credeau că toată lumea ştie unde e dealul ăsta. Rezolvarea a venit într-o bună zi când Bogdan Popovici (un arhivist de forţă, are blog aici) mi-a arătat registrul cu loturile de casă de la 1780. Registru care avea şi o hartă, hartă pe care scria mare şi clar „Galgenberg”, iar pentru a îndepărta orice urmă de îndoială era desenată şi o ţeapă cu roată şi un cap înfipt în ea. Pe vremea aceea nu aveam aparat de fotografiat digital şi copiile de pe documente se obţineau destul de greu, aşa că nu am să vă arăt imaginea. Din nou, dacă îmi amintesc bine, lângă ţeapa cu cap era desenată şi o căsuţă – casa călăului, considerat persoană impură care nu putea să trăiască în interiorul comunităţii.

Bogdan Popovici a prezentat la un moment dat în presa locală din Braşov povestea braşovenilor care fac plajă şi grătare pe dealul din faţa spitalului judeţean, iar sub ei se găsesc oasele decapitaţilor, traşilor pe roată, spânzuraţilor şi traşilor în ţeapă în perioada medievală.

În Braşovul medieval existau mai multe locuri de execuţie. Crimele importante erau pedepsite în piaţa centrală sau la porţile oraşului. Tot în faţa porţilor oraşului erau arse pe rug vrăjitoarele. Dealul Furcilor era folosit pentru criminalii obişnuiţi. Prin 1780 spânzurătoarea din lemn de aici a fost înlocuită cu o spânzurătoare de piatră – iar primul client a fost chiar meşterul zidar care a ridicat-o, cel puţin aşa zice legenda. Spânzurătoarea de piatră a fost dărâmtă în jurul anului 1850 (datele le dau din memorie, nu sunt foarte precise) când s-a renunţat la pedepsele medievale şi condamnaţii la moarte au început să fie executaţi prin împuşcare.

Pe locul unde se găseşte acum hotelul Aro a existat un Zwinger (zid dublu) în spaţiul căruia erau înmormântaţi executaţii de rang înalt (locului i se spunea Kopfgartel – „grădiniţa capetelor”). Nu ştiu ce s-a întâmplat când au fost turnate fundaţiile hotelului Aro şi au fost descoperite osemintele (ar fi o idee să fie cercetată presa contemporană), însă sper ca autorităţile locale braşovene să nu se mire prea tare dacă vor da de oase când se vor apuca de lucrări pe dealul din faţa spitalului judeţean.