Proclamarea „Republicii Populare a Doneţkului” arată că Rusia nu se mulţumeşte cu Crimeea şi că procesul de dezmembrare a Ucrainei va continua. De când au început tulburările din Ucraina am spus că pentru a înţelege ce se întâmplă acolo trebuie să privim la istoria locurilor şi mai ales la războiul civil din timpul revoluţiei bolşevice (aici).
Dar şi evoluţia interbelică a Ucrainei este cât se poate de relevantă pentru evenimentele din ziua de azi. Iar aici vă propun spre lectură un raport despre Ucraina alcătuit de Serviciul Secret de Informaţii de la Bucureşti în ianuarie 1939. Este un fragment dintr-o analiză mai amplă care se referea la intenţiile Germaniei faţă de Europa de Est, iar Ucraina juca un rol extrem de important în ofensiva germană. Aşa că analiştii S.S.I. au făcut o istorie a teritoriilor ucrainene din cele mai vechi timpuri, inclusiv o relatare a războiului civil ucrainean de după Primul Război Mondial. Analiza continuă cu o prezentare a intenţiilor politice ale Poloniei faţă de Ucraina, ca şi cele ale Germaniei în oglindă cu dorinţele naţionaliştilor ucraineni.
Raportul de care vă vorbesc s-a aflat pe biroul regelui Carol al II-lea, dar şi cel al premierului Armand Călinescu. Cel puţin concluziile acestui raport mi se par valabile şi pentru ziua de azi, indiferent dacă numele unor ţări trebuie înlocuite:
În general, faţă de problema ukrainiană, Germania a adoptat un plan amănunţit şi unitar conceput, pentru a cărui realizare sunt prevăzute următoarele etape:
1. Constituirea pe teritoriul Ukrainei Subcarpatice a unor puternice organizaţiuni naţionaliste ukrainiene, prin concentrarea elementelor extremiste din rândurile emigraţiei şi minorităţii ukrainiene de pretutindeni.
2. Provocarea de tulburări şi răscoale printre cei 7 milioane de ukrainieni din Polonia, care să fie îndemnaţi să ceară sprijin din afară pentru obţinerea autonomiei.
3. Somarea guvernului din Varşovia, pe baza principiului autodeterminării popoarelor, să admită creearea unui Stat Ukrainian independent, care să înglobeze teritoriile ukrainiene din Ceho-Slovacia şi Polonia şi
4. Întrebuinţarea aceluiaş sistem pentru deslipirea Ukrainei Sovietice de URSS şi formarea finală a Statului Ukrainei Mari.
Raportul merită citit, fie şi pentru sinteza istoriei Ucrainei.
Raportul Serviciului Secret de Informaţii despre Ucraina, ianuarie 1939
Interesant raportul.
Staim ca Germania tine cu Ucraina, si de faptul ca Ucraina a fost oarecum un aliat al Berlinului cel putin în prima parte a WW2, dar multe lucruri sunt interesante de citit în acest raport.
Mai curand e un studiu din cele pe care le scria vreun colaborator iar Moruzov le invata pe dinafara, nu un raport.
In 1939 Serviciul Secret din Marele Stat Major (asa cred ca se numea inca) nu avea capacitati analitice deosebite.
Se si observa din lectura ca sunt multe generalitati care puteau fi aflate dintr-o carte de istorie sau din presa.
Singurele informatii mai de substanta sunt cele legate de organizatiile nationaliste ucrainene, care fusesera probabil penetrate de SS MStM cu concursul personal al lui Moruzov.
Este o bucată dintr-o analiză mult mai mare în care apar inclusiv date statistice referitoare la economie.
Despre situatia religioasa scrie ceva? Pentru ca rolul destabilizator al Vaticanului (atat cu concursul polonezilor cat si prin greco-catolicii ucraineni, la fel ca la noi) a fost major in Ucraina, in perioada respectiva. La fel ca astazi.
Apar informatii si in „Sfanta Alianta”- Eric Frattini.
@Cristescu
Raportul era destinat unor oameni care nu stiau prea multe. Si nu e vorba numai despre politicienii (si regii) nostri, ci asa este în toata lumea.