Mici, cocoșați de muncă și măcinați de boli, trăiau puțin, iar pâinea zilnică reprezenta o mare problemă pentru locuitorii unui sat basarabean din jurul anului 1400. Copii erau secerați de boli, metalele erau o raritate – însă existau ”servicii medicale” extrem de avansate în această comunitate.
Oasele dintr-un cimitir de sat care a avut o viață foarte scurtă ne prezintă imaginea țăranului basarabean de acum 600 de ani. În anul 2007 între satele Lozova și Vorniceni din Republica Moldova lucrările agricole au scos la iveală un mormânt creștin medieval – săpăturile sistematice dintre anii 2010-2015 au dus la inventarierea a 106 morminte. Osemintele păstrate au fost analizate din punct de vedere antropologic la Iași de Angela Simalcsik.
Arheologii care au cercetat acest cimitir cred că a aparținut satului Săcăreni, sat care ar fi avut o viață scurtă, fiind menționat într-un singur document din 25 aprilie 1420 al voievodului Alexandru cel Bun ca aparținând lui Oană vornicul. Săcăreni este trecut între satele Vorniceni și Lozova care încă există, însă în documentele ulterioare de proprietate ale lui Oană vornicul și moștenitorilor săi nu mai apare – cel mai probabil risipindu-se chiar în timpul vieții acestui boier.
Boierul
Oană vornicul apare ca membru al sfatului domnesc al Moldovei între anii 1397 – 1425, o carieră publică îndelungată pentru acea vreme. De loc era din Tulova, Bucovina – cel mai probabil familia sa făcea parte din primele clanuri boierești ale Moldovei, apropiate de centrul puterii voievodale. În hrisovul din 1420 Alexandru cel Bun zice că Oană vornic ”a slujit mai înainte sfântrăposaților noștri înaintași cu dreaptă și credincioasă slujbă, iar astăzi ne slujește nouă cu dreaptă și credincioasă slujbă”.
Era un boier bogat, stăpânitor peste 47 de sate, majoritatea în zona Bucovinei, în stânga Prutului a deținut doar 10 sate, dar și dreptul de a înființa câte sate ar dori în hotarele moșiilor sale – ceea ce poate explica apariția și dispariția din documente a satului Săcăreni. Asta nu era ceva ieșit din comun, în timpul vieții lui Oană vornicul pe moșiile sale din Bucovina apar și dispar în documente 13 sate. Nu se știu prea multe despre Oană vornicul, doar că el a fost ctitorul mănăstirii Humor în anul 1415 și că cei trei fii ai săi Lazăr, Stanciu și Costea au fost la rândul lor membri ai sfatului domnesc, nepoții săi au făcut parte din boierii de încredere ai lui Ștefan cel Mare, murind prin bătălii sau fiind pârcălabi de cetăți. După 1500 linia masculină a lui Oană vornicul se stinge, dar linia feminină este continuată în alte neamuri boierești.
Copii secerați de boli
Oasemintele din Săcăreni șochează prin amploarea mortalității infantile: din 109 de morți 41 sunt copii sub 15 ani – aproape jumătate. Bărbații sunt în număr de 37, femeile sunt 31. Cel mai probabil satul a existat vreme de 2-3 generații și era alcătuit din 15-20 de familii.
CONTINUAREA ACESTUI ARTICOL POATE FI CITITĂ AICI