Meniu Închide

Regionalismul de la Iași bazat pe false argumente istorice

A apărut recent o mișcare regionalistă la Iași cu un manifest din categoria ardelenistă ”Bucureștiul ne ia banii și nu ne dă nimic”. Ideea de bază e legitimă: regiunea Moldovei a avut cel mai mult de suferit în ultimii 30 de ani și are nevoie rapid de intervenții zdravene.

Problema mea cu manifestul de mai sus este că încearcă transmiterea unei dimensiuni istorice a unei presupuse ignorări conștiente a regiunii Moldovei. În primul rând este falsă o astfel de istorie, în al doilea rând este rău intenționată – mai ales când se susține ideea unei poziții conștiente de la București pentru menținerea în sub-dezvoltare a unei întregi regiuni. Dar să luăm pe rând ideile principale.

Unirea din 1859 a fost achitată de Moldova, înainte de unire Moldova era mult mai dezvoltată decât Țara Românească și și-a sacrificat dezvoltarea pentru această unire.

O afirmație falsă. Moldova și Țara Românească au avut între 1500-1800 o dezvoltare asemănătoare, cam din toate punctele de vedere. Pun aici un tabel cu indicii de dezvoltare ai principatelor medievale, comparativ cu Danemarca. (Bogdan Murgescu, România și Europa. Acumularea decalajelor economice, p. 90 -96)

1501-1600 1601-1700 1701-1800
Transilvania 0,25 0,36 0,67
Țara Românească 0,39 0,51 0,49
Moldova 0,12 0,04 0,81
Danemarca 0,30 0,80  0,41

 Startul din secolul al XIX-lea pentru Moldova și Țara Românească a fost același. După anexarea Basarabiei de Rusia, Moldova are performanțe economice la jumătate față de Țara Românească în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Să luăm principalul indicator pentru cele două țări agricole – producția de cereale. Moldova în anul 1850 – 300.000 de tone; Țara Românească în 1850 – 800.000 tone; Moldova în 1860 – 450.000 tone, Țara Românească – 1.000.000 tone, (Murgescu, p. 121). Nici vorbă de vreo superioritate economică sau administrativă a Moldovei față de Țara Românească, ba chiar dimpotrivă

România a adoptat față de Moldova modelul centralismului francez iacobin, ceea ce a distrus regiunea.

Aici e vorba de o subtilitate istorică. Centralismul francez iacobin a inclus nimicirea identităților regionale în favoarea unității naționale franceze. Să compari printr-o insinuare Moldova cu Vendeea sau Bretagne este cel puțin o exagerare. Dar ideea este de susținere a unei cauzalități istorice a problemelor actuale – merge orice.

De la unirea din 1918 încoace Moldova este o regiune marginalizată.

Altă exagerare care nu ține seama de faptele istorice. În secolul al XIX-lea nu au prea existat diferențe de dezvoltare între Țara Românească și Moldova, cel puțin nu din punctul de vedere al politicilor economice guvernamentale conștiente. Rețeaua de căi ferate a fost creată concomitent în ambele provincii, școlarizarea a fost instituită și dezvoltată la fel. Industrializarea nu a fost începută discriminatoriu, este adevărat că în Țara Românească nivelul de industrializare a fost mai ridicat – dar a fost vorba de șansă – rezervele de petrol se găseau pe Valea Prahovei.

La fel a fost și în perioada interbelică. Industrializarea accentuată din Transilvania nu s-a datorat exclusiv regimului austro-ungar, ci și faptului că regiunea deținea materiile prime necesare siderurgiei. (Dacă Transilvania ar fi fost o câmpie nu cred că se înghesuiau austro-ungarii să construiască fabrici și uzine).

Doar un exemplu: în perioada interbelică Malaxa avea în vedere construirea unui combinat siderurgic la Galați – chiar și în lipsa rezervelor de materii prime în apropiere, acestea urmau să fie aduse pe mare și apoi pe Dunăre. Combinatul de la Galați a fost construit de comuniști până la urmă – la fel ca întreaga industrializare comunistă a Moldovei.

Încercarea de a da un sens istoric problemei subdezvoltării Moldovei este falsă și nu este de natură să contribuie la rezolvare.

 

[av_sidebar widget_area=’PB’ av_uid=’av-25e3qp’]

1 comentariu

  1. Marian

    Da si nu.
    Transferul institutiilor centrale de la Iasi la Bucuresti COMBINATA cu un centralism napoleonian a facut ca într-adevar Moldova sa fie marginalizata.
    Promisiune ce li s-a facut iesenilor la Unirea Mica a fost ca Bucurestiul va acapara viata politica (pe atunci destul de neinteresanta) dar Iasului îi va ramâne viata artistica. Asa si a fost pentru o perioada.

    As mai putea adauga si dezinteresul clasei politice pentru Moldova în timpul “alegerii” din 1914 si apoi 1916: cu centralii pentru a recupera Moldova sau cu verii latini pentru a recupera Transilvania. Am facut si aceasta alegere, ce poate fi interpretata si în aceasta cheie.

    La fel poate fi vazuta si alegerea din 1940, unde am ales sa cedam Moldova, desi la orizont se întrevedea si renuntarea la Transilvania, dar niciodata la Muntenia.

    Alegerea s-a vazut si în 1944: nu s-a miscat nimic 5 luni de când rusii au intrat în Moldova Mare, dar cum s-a ivit situatia ca sa intre si în Muntenia, hopa, imediat s-a dat lovitura de stat…
    Iar în continuare, a contat mai mult Transilvania decât Moldva, la toate nivelurile…
    Pâna si la “repatrierea” fortata din 1944-1945 am preferat mai degraba sa aparam nemtii din Transilvania decât moldovenii refugiati din calea fostilor dusmani, actualii “aliati”.

    Dar Moldova s-a razbunat crunt pe Tara Româneasca; l-a exportat pe ÎPS Ciubotea de la Iasi la Bucuresti :-)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.