Scheletul unei femei din secolul al XI-lea de la Dalheim (Germania) i-a trădat meseria: miniaturistă de manuscrise. În tartrul format pe dinții femeii au fost descoperite urme de lapis-lazuli.
Conform analizei scheletului și distribuției urmelor de lapis-lazuli femeia se pare că avea obiceiul să lingă vârful pensulei cu care colora miniaturile din manuscrise – obicei care a inclus în tartru pigmentul folosit. Ultramarinul fabricat cu lapis-lazuli era una dintre cele mai scumpe culori din evul mediu, cam pe aceeași poziție cu foița de aur.
Mănăstirea din Dalheim se pare că a fost fondată în secolul al X-lea, a fost atestată documentar în 1244, în secolul XIV a fost distrusă de un incendiu. Miniaturista al cărei schelet a fost analizat de cercetătorii Institutului Max Planck a murit în jurul vârstei de 45-60 de ani, însă oasele păstrate nu au permis identificarea unei cauze a decesului.
Sunt cunoscute relativ puține cazuri de femei care s-au ocupat cu desenarea miniaturilor din manuscrisele medievale. Cazul de față este unul special: pentru ca să folosească o substanță scumpă precum lapis-lazuli femeia trebuie să fi fost recunoscută ca o foarte bună miniaturistă.