Continuându-mi aventura de explorare a blogurilor româneşti cu şi despre istorie am ajuns la un blog bogat în imagini istorice. Este vorba de pagina întreţinută de Nelu Crăciun care are cel puţin două secţiuni extrem de interesante.
Prima secţiune este un album istoric (aici) de unde am aflat că există o rasă de oi „valahe”. Din păcate este vorba de o rasă pe cale de dispariţie, mai există doar vreo 200 de exemplare nemetisate. Ar fi fost cumva ciudat ca după sute de ani în care păstoritul a fost una din principalele ocupaţii ale românilor să nu fi existat şi o oaie românească. Din păcate nu am auzit de vreo istorie a raselor de oi crescute de români, cum au început să fie crescute alte rase, când au fost ele introduse etc. Mai jos o imagine cu „oaia valahă”, mai multe imagini pe blogul lui Nelu Crăciun aici.
A doua secţiune interesantă este cea care cuprinde o serie de fotografii cu ţărani bănăţeni de la începutul secolului al XX-lea (aici). Mă uit la aceste imagini şi încerc să înţeleg cum de a dispărut în mai puţin de 100 de ani civilizaţia hainelor româneşti tradiţionale, după ce a supravieţuit sute de ani.
„Din păcate nu am auzit de vreo istorie a raselor de oi crescute de români, cum au început să fie crescute alte rase, când au fost ele introduse etc.”
FABULOASA POVESTE A OILOR ROMANESTI
http://www.formula-as.ro/2009/865/mica-enciclopedie-as-27/fabuloasa-poveste-a-oilor-romanesti-11015
behe… behe… behe…
are d. Crăciun pe blog și niște hărți vechi, demne de toată atenția…
Eu cred ca a disparut „civilizaţia hainelor româneşti tradiţionale” pentru ca dureaza foarte mult producerea lor.
Trebuie sa cultivi canepa / in / flos, sa le topchesti, sa le melinti, sa le tragi prin chepteni, sa faci caier, sa torci, sa tesi. Pentru realizarea unui itar trebuie sa muncesti cateva zile. Si nu renteaza.