De multe ori în istoria recentă România a părut o țară neguvernată, eu unul m-am întrebat de câteva ori cine guvernează România de fapt. Clar că există o strategie generală de a scoate la iveală toate tâmpeniile spuse de miniștrii Vioricăi Dăncilă – dar și băieții ăștia se înghesuie să scoată cât mai multe perle. Cea mai recentă aici.
În istoria României poate doar guvernul Chivu Stoica să se compare cu guvernul Viorica Dăncilă. Chivu Stoica, despre care însuși șeful lui Gheorghiu Dej spunea că ”este un bou de un anumit soi”, a fost un soldat credincios Partidului Comunist și atât. Nu s-a făcut remarcat prin inteligență sau orice fel de calități intelectuale. A fost un bou pus să tragă la jug de stăpânul lui. În perioada comunistă presa nu putea să publice tâmpeniile debitate de premier sau miniștri – însă anecdotele despre prostia lor au rămas în memorialistică și au fost recuperate.
Ideea este alta: când guvernarea este alcătuită din proști înseamnă că puterea reală este în altă parte, altcineva ia deciziile. Modul acesta de guvernare cu marionete este foarte comod, responsabilitatea cade în spinarea celor aflați în prima linie, păpușarul din spate nu riscă nimic. Dincolo de lipsa de responsabilitate în guvernare mai apare și posibilitatea ca marionetele să aibă o scânteiere de conștiință – să își dea seama că la un moment dat s-ar putea să dea socoteală pentru faptele lor. Și atunci nu mai fac nimic. Oricum, guvernarea cu păpușari și marionete nu este una de viitor.
Mai poate însemna că deciziile au fost deja luate, că sistemul funcționează cu regulile puse dinainte. De fapt, cam așa ar și trebui să se întâmple; de fiecare dată când avem prostii de genul „bugetul nu a fost votat”, o regulă automatizată ar trebui să vină să pună un buget ‘standardizat’ (de exemplu cel de anul anterior).
În fine, România neguvernată funcționează ceva mai bine decât România guvernată, fie și din cauză că nu se apucă ăștia să schimbă regimuri de taxe.