Să ne imaginăm: Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Elena Udrea, Adrian Severin și alții sunt scoși la miezul nopții din celule, încătușați și cu lanțuri la picioare. Duba neagră gonește pe șosea, în apropierea unei păduri stinge farurile și se strecoară pe un drum forestier verificat în ziua anterioară, spre o poieniță de unde primește semnale cu o lanternă.
Groapa comună este deja săpată, civilii care i-au preluat pe pușcăriași au experiență în astfel de acțiuni și se mișcă repede. Îi aliniază în tăcere la marginea gropii, le potrivesc țevile armelor la baza craniului și frunzișul înnăbușă zgomotul împușcăturilor. Șeful operațiunii se asigură că treaba e bine făcută cu o lanternă și le mai trage câte un glonț în cap, după care își aprinde o țigară în timp ce restul echipei au deja lopețile în mâini. Totul a durat mai puțin de 45 de minute, cu tot cu împrăștierea unor frunze uscate peste groapa comună. Nici peste 70 de ani nu are să fie descoperit acest mormânt.
Așa arăta o operațiune de lichidare în România anilor 1949-1950, oameni condamnați la închisoare de judecători, scoși din celule și împușcați la ordinul ministrului de Interne. Rapid și fără multe comentarii. De câte ori văd comparația dintre politicienii condamnați pentru corupție în zilele noastre și epurarea societății românești din perioada comunistă îmi vine în minte scena ipotetică descrisă mai sus.
Comisarul Eugen Alimănescu a coordonat acțiuni de lichidare de genul acesta în urma cărora au fost împușcați 94 de oameni din iulie 1949 până în martie 1950, în mai puțin de un an. Povestea acestui asasin o găsiți aici, scrisă de Dumitru Lăcătușu. Mărturia lui Eugen Alimănescu despre cum a executat 94 de oameni în afara oricăror legi a fost transcrisă integral de Centrul de Consultanță Istorică (partea I, partea II, partea III).
Povestea asta cu asemănarea dintre represiunile politice ale comuniștilor din anii `50 face ravagii, sunt mulți care o iau de bună – deși nu are nici o legătură cu realitatea dacă ne uităm la documentele din arhive. Comuniștii îi împușcau pur și simplu pe cei care considerau că au primit pedepse prea ușoare, conform zicalei lui Stalin – ”nu e omul, nu e nici problema”.
Alimănescule, partidul îți încredințează o misiune foarte importantă. Uite despre ce este vorba: avem o serie de bandiți foarte periculoși care de justiție nu au putut fi condamnați la moarte, iar ei și acum fiind arestați tot nu se potolesc și la închisoare duc acțiuni periculoase împotriva partidului. De aceea s-a luat hotărârea ca o parte din aceștia care meritau să fie condamnați la moarte și justiția nu a făcut-o să-i executăm noi.
Marin Jianu, ministru adjunct, Ministerul Afacerilor Interne
Și mai grotescă este situația dacă ne gândim că Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Adrian Severin etc. sunt de fapt urmașii comuniștilor care gândeau precum tovarășul Jianu citat mai sus, a treia generație de comuniști care conduc România și pregătesc transferul spre a patra generație. Execuțiile sumare din anii `50 sunt considerate acum istorie. De fapt nu este istorie, asta este ”tradiția” Ministerului de Interne și forțelor de ordine, tradiția despre care nu vrea nimeni să vorbească. Cumva asasinatele astea de acum 70 de ani nu au nici o legătură cu instituțiile din ziua de azi. Știm și aflăm bucățele din faptele de arme ale comuniștilor împotriva poporului român, prea puțin și fără nici un efect real.
„Rightous Kill” mioritic :-)