Eu îi înţeleg pe ruşi că le vine greu să recunoască furtul aurului românesc din 1918, dar minciuna flagrantă îmi este foarte greu s-o pricep. Am urmărit părerile unor istorici ruşi în prima parte a documentarului “Tezaurul României de la Moscova. Inventarul unei istorii de 100 de ani“ realizat de Marian Voicu. Care păreri m-au scos din sărite.
Viktor Iscenko (secretarul Comisiei mixte româno-ruse pentru probleme istorice) spune cu o seninătate dezarmantă că există câteva „dovezi colaterale” că o parte din banii româneşti depuşi la Moscova ar fi fost folosiţi pentru finanţarea unei revoluţii bolşevice în România. Dar este vorba de dovezi colaterale, dovezi directe nu există. Acum, una din două: ori Viktor Iscenko nu prea este la curent cu ce se publică în Rusia despre relaţiile istorice româno-ruse (şi atunci nu prea are ce căuta în Comisia mixtă), ori minte cu neruşinare. Să vă explic.
În anul 2006 a apărut la Moscova volumul Protokolî zasedanii Soveta Norodnîh Kommisarov RSFSR, noiabr 1917-mart 1918 (Protocoalele şedinţelor Consiliului Comisarilor Poporului, noiembrie 1917-martie 1918) care cuprinde documente selectate de istorici ruşi din arhive ruseşti. În această carte regretatul istoric Florin Constantiniu a identificat în Protocolul şedinţei din 15 ianuarie 1918 a Consiliului Comisarilor Poporului o anexă, intitulată „Către Consiliul Comisarilor Poporului. Raportul Comisiei pentru lichidarea contrarevoluţiei române”. În care anexă se spune aşa, printre altele:
Să se aloce Colegiului Superior – pentru necesităţile enumerate mai sus, din fondurile Consiliului Comisarilor Poporului – cinci milioane de ruble.
Acelaşi document poartă rezoluţia personală a lui Lenin:
Să se ia cele cinci milioane din banii româneşti confiscaţi la Moscova. Preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului, V. Ulianov (Lenin)
La pagina 218 a volumului de documente amintit mai sus apare o altă anexă:
Către Departamentul Trezoreriei de Stat, lui Dimitrie Petrovici Bogolepov. Stimate tovarăşe, Consiliul Comisarilor Poporului a hotărât, în şedinţa sa din 15 ianuarie, să aloce cinci milioane de ruble din fondurile Trezoreriei de Stat pentru Colegiul Superior Român în problemele româneşti şi basarabene. Comunicându-vă această hotărâre a Consiliului, vă rugăm să luaţi măsuri urgente pentru realizarea, cât mai rapidă, a acestei alocări, ţinând seama [de faptul] că un milion este de dorit să fie dat în bancnote româneşti.
Vorba lui Viktor Iscenko: nu există dovezi directe că bolşevicii au cheltuit banii României! Doar dovezi colaterale! Aproape că mă umflă râsul: îmi amintesc de seninătatea cu care Putin le spunea ziariştilor că prin Crimeea umblă nişte ciudaţi înarmaţi cu arme ruseşti şi îmbrăcaţi cu uniforme ruseşti, dar nu sunt soldaţi ruşi, uniforme precum acelea se găsesc la orice magazin.
Joi seară de la orele 21:10 la TVR 1 urmează a doua parte a documentarului despre istoria aurului românesc furat de bolşevici.
Excelente observatii. Sper sa ajunga si la Moscova! :)
Ruşii nu ştiu unde a dispărut tezaurul URSS după 1991, cum atunci ar putea şti unde e tezaurul României din 1917?
Cred ca in situatia de fata „colaterale” nu este chiar cel mai potrivit cuvint. Cred ca „circumstantiale” este mult mai nimerit. Iar circumstantele in care au disparut banii din tezaurul romanesc, asa cum reiese din documentele citate de dumneavoastra, sunt cit se poate de clare…
Pingback:George Damian: Cum minte rusul nu mai minte nimeni. Despre Tezaurul României de la Moscova | Ziaristi Online
Orice revolutie se vrea o ruptura de trecut, iar noua clasa politica se vrea detasata de cea veche. În consecinta, „noii” încearca sa se desculpabilizeze de cei „vechi” – ma gândesc ca nu s-a uitat expresia celebra „greaua mostenire”.
În cazul tezaurului de la Moscova, eu sunt sigur ca o parte din el s-a cheltuit, alta parte s-a furat (preluat fara acte, asa ca insula serpilor sau „nationalizarile” si „colectivizarile” celebre), alta s-a returnat. Presupun ca s-a returnat tot ceea ce poate fi identificat (gen tablouri, timbre, acte, actiuni etc.) pe când aurul a „disparut” ca nare miros. Si ar mai fi o explicatie privind aurul (adica cum a disparut si de ce n-o sa-l vedem niciodata), dar o las pe mai târziu.
Acuma, poate ca ar trebui sa ne uitam si în propria ograda. În 1939 aurul bancii centrale a Poloniei a fost transportat („trenul de aur”) la noi, iar parte din el a fost confiscat ca sa acopere datoriile Poloniei catre România. Aceasta a dus la un proces la New York cu consecinta ca sanctiunile economice aplicate de SUA României au fost mult mai drastice, decât în cazul altor sateliti ai Germaniei, gen Bulgaria.
Greşiţi: aurul Poloniei depus în România în 1939 a fost returnat până la ultimul gram în cutiile în care a fost adus.
Pingback:Cum minte rusul nu mai minte nimeni. Despre Tezaurul României de la Moscova | OROLES
Probabil ca pâna la urma a fost returnat, dar nu din prima.
Extras din documentele CPR: „Our total resources with these additions amounted to about
$6,000,000, including $3,060,704 in Polish gold deposited in the National Bank of Rumania. We sent Dorsey Stephens to
Bucharest to bring out the gold. The Bank of Rumania refused to hand it over. After all patience had been exhausted in
negotiating with it, we attached its balances in New York and won our case on July 15, 1941, in the lower courts.”
Davai ceas…. :))
Uniformele ca uniformele, dar ce te faci cu echipamentul ala militar care e de gasit doar in dotarea armatei rusesti? nu se vinde la export in conformatia respectiva, nu poate fi procurat in mod legal de pe piata. Sa zicem ca un „valoros” isi face rost de o pusca sau de un vehicul din ala, dar sigur nu poate face rost de zeci de asemenea echipamente.
În 1941 nu era clar cine guvernează Polonia, după încheierea păcii de la Paris statul polonez a primit aurul din România.
Nu am spus ca România ar fi furat aurul sau nu l-ar fi înapoiat, am spus numai ca o parte din aur a fost confiscat ca sa acopere datoria (adevarata sau inventata) a Poloniei catre România. Adica ar fi fost vorba de o deturnare legitima a unui tezaur.
Comparatia schioapata desigur, pentru ca rusii n-au facut nimic legitim, singura scuza gasita pe moment fiind recompensarea Rusiei pentru pierderea Basarabiei. Ok, acum o au. Puteam avea aurul înapoi, multumim frumos?
dar CINE A CEDAT DE BUNAVOIE tezaurul rusilor? cine a fost atat de orb dpdv istoric si ‘geopolitic’? Ionel Bratianu, Consiliul de Ministri si guvernatorul BNR din epoca..dar noi romanii suntem un popor de ‘alesi’, de sfinti, intotdeauna ‘altii’ (rusii de preferinta..) sunt vinovati. niciodata NOI care suntem un ‘popor ales’. a carui genealogie sfanta se trage direct din homo nearderthalensis…
@cristi:
poate ca ar fi trebuit sa te gândesti unde ar fi putut fi trimis tezaurul atunci când România nu avea decât o singura frontiera „prietena” iar 2/3 din teritoriu pierdut. Desi Anglia a fost prima propunere, Rusia fiind alaturi si având o armata imensa, cu tzarii prieteni ba chiar la fel de înruditi (numai ce facusera o vizita de familie în România – unul dintre filmuletele prezentate mai peste tot când vine vorba de Romanovi si de Anastasia si conspiratii etc a fost turnat în România), era solutia practic ideala. Nimeni n-a putut banui atunci cât de instabila era Rusia. De altfel, „revolutia” a durat destul de mult (abia prin 1925 s-a putut impune definitiv) si a avut sprijin financiar important fara de care ar fi pierit în fasa, un lucru imposibil de imaginat în 1917, ca outsider.
Vorba ceea – „Dumnezeu nu bate cu băţul”. Oare nu România a fost cea care a acordat azil tuturor mişcărilor antiţariste de esenţă anarhistă şi bolşevică la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX? „Cel ce sapă groapa altuia, căde în ea”
Rusia ţaristă era unica care putea proteja în acel moment tezaurul românesc de ocupaţia germană. Au românii ce reproşa ţarului, care nu a reuşit să încalce legământul dat faţă de guvernul român?
Pingback:Mesajul istoricilor ruşi: nu primiţi Tezaurul!
cand ii aud pe unii ca trebuie ”sa ne dam cu rusia ”,imi vine s-o iau pe coclauri.ca e ”ortodoxa” si ca nu-i suporta pe gay.asa si?faptul ca avem aceeasi religie nu i-a impiedicat sa ne faca cel putin la fel de mult rau ca otomanii,desi aia n-au cerut invatamant in turca,islamizare,doar au exploatat fara mila,pe cand rusii au dus totul la un alt nivel,fie ca vorbim de rusia tarista sau sovietica,interzicand pana si limba.nu vad ca doar 40 %din rusi sunt ortodocsi,restul atei,liber cugetatori,alte confesiuni,sau musulmani.bineinteles ca teoria celei de-a treia rome cade in conditiile astea.
Asta este educatia pe care o primesc, rusii se cred stapani si restul slugile lor. Minciuna si dezinformarea este ceva natural pentru ei.
Dar sunt si rusi cinsiti si onesti, chiar am citit de un istoric de a l lor care a publicat un articol la un ziar din Rusia.
Suntem niste HOTI, am furat tezaurul Romanilor
Pingback:Mesajul istoricilor ruşi: nu primiţi Tezaurul! | Lupul Dacic
tezaurul romanesc nu a fost furat. fost trimis în Rusia în timpul primului război mondial . Şi dupia Romania a devinit un stat marioneta al americanilor. Şi normal ca ruşi sa-l nu îl dea napoi… Voi vobiţi de tezaurul. Iar ignorati Cel mai mare jaf de pe Terra! 6.300 de miliarde de euro valoarea reală a zăcămintelor de la Roșia Montană! Furate de SUA si Unguri şi vestul europei. tezaurul romanesc nu valoreaza 2% din ce a forat vestul. Nu mai vorbim, cum firma American Shevron n-au furat resursele noastre naturale… Si ne văd resusele cu preţuri exagerate. Bai pute ţara asta de prosti si papagali ca voi. Romania e in cacat din cauza voastră!
As merge pe ideea istoricului Adrian Cioroianu. Domnia sa susține, după toate probabilitățile, dacă nu chiar toate posibilitățile. risipirea, vinderea tezaurului României.
https://www.youtube.com/watch?v=f7D1rSrSbco
Banii confiscati la MOSCOVA sunt altceva decat tezaurul. Romania cumparase o tipografie la Moscova, pe numele unui inginer roman, unde tiparea banii necesari, tara fiind ocupata partial, mai putin Moldova. Rusii bolsevici au confiscat tipografia si banii gata tipariti, folosindu-i fara rusine. Din fericire niste patrioti adevarati au reusit sa distruga matritele, asa ca rusii nu au putut sa tipareasca ei lei, asa cum ar fi vrut.