În toamna anului 1938 Mişcarea Legionară aproape dispăruse din viaţa politică a României, spaţiul public era asaltat de propaganda pro-regele Carol al II-lea, Corneliu Zelea Codreanu era în închisoare, ca şi cea mai mare parte a şefilor legionari. Şi totuşi Corneliu Zelea Codreanu a fost ucis sub pretextul fugii de sub escortă în noaptea de 29 noiembrie 1938.
Faptele
Documentele păstrate ne spun foarte puţine despre împrejurările în care s-a produs acest eveniment. O reconstituire a faptelor din timpul guvernării legionare arată că uciderea lui Codreanu a fost pregătită în detaliu. Şeful Mişcării Legionare, împreună cu „Nicadorii” şi „Decemvirii” (două grupuri de legionari condamnaţi la închisoare pentru asasinarea premierului I.G. Duca şi a disidentului Mihail Stelescu) au fost suiţi în două maşini; deţinuţii erau legaţi de mâini şi de picioare şi în spatele fiecăruia se găsea câte un jandarm. Maşinile au fost oprite în dreptul satului Tâncăbeşti, unde prizonierii trebuiau executaţi prin ştrangulare, doar că jandarmii din maşina în care se găsea Codreanu nu au respectat consemnul. A fost nevoie de îndemnul unui maior care a ordonat cu pistolul în mână „Executarea!” Cadavrele au fost apoi scoase din maşini şi au fost trase în ele mai multe gloanţe pentru a simula împuşcarea în timpul unei presupuse evadări. De la Tâncăbeşti cadavrele au fost duse la închisoarea Jilava, unde au fost stropite cu acid sulfuric (cel mai probabil pentru a nu mai putea fi recunoscute), iar asupra gropii comune a fost turnată o placă de beton. Întreaga operaţiune ar fi fost pusă la cale de generalul Gavrilă Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei. Nimeni din România nu a crezut scenariul „fugii de sub escortă”, iar Constantin Argetoianu se întreba în memoriile sale de ce a fost nevoie de tot acest scenariu complicat. Îmi scapă sensul ştrangulării în maşină – nu îi puteau împuşca direct? Sau ca să nu umple maşinile cu sânge: îi scoteau în câmp şi îi împuşcau acolo. De ce ştrangularea?
Pregătirea
Singura menţiune documentară care face legătura dintre acest asasinat şi regele Carol al II-lea se găseşte în însemnările zilnice ale lui Armand Călinescu, pe atunci ministru de Interne şi om de încredere al regelui (ulterior, prim ministru care va fi asasinat de legionari în toamna anului 1939). La 13 noiembrie 1939 Călinescu scria în agenda sa: „Urdăreanu: Codreanu şi Maniu. Eu nu la Maniu”. Însemnarea merită câteva explicaţii: Ernest Urdăreanu era în acel moment mareşalul Casei Regale, mâna dreaptă a regelui Carol al II-lea care se ocupa de toate treburile murdare ale stăpânului. Codreanu şi Mişcarea Legionară se aflau de câţiva ani într-o tendinţă electorală ascendentă şi într-un conflict deschis cu regele Carol al II-lea. La un moment dat suveranul i-ar fi sugerat lui Codreanu ca aceasta să-i cedeze conducerea Mişcării Legionare, idee respinsă. Iuliu Maniu era şi el în conflict deschis cu regele din cauza amantei Elena Lupescu (şeful ţărăniştilor cerea insistent plecarea ei). Armand Călinescu provenea din rândurile Partidului Naţional Ţărănesc şi nu şi-a uitat originile politice – astfel că l-a protejat pe Maniu.
Situaţia internaţională a României
Tot 13 noiembrie este ziua în care regele Carol al II-lea a plecat însoţit de Ernest Urdăreanu într-un turneu european pe traseul Londra-Paris-Berlin. În toamna anului 1938 România se găsea într-o situaţie dezastruoasă: Franţa şi Marea Britanie fuseseră de acord cu dezmembrarea Cehoslovaciei în beneficiul Germaniei lui Hitler – ceea ce ridica în mod natural chestiunea graniţelor României, graniţe contestate de Ungaria, Bulgaria şi Rusia sovietică. În plus, armata română ducea lipsă de armament şi nu existau nici fabrici pentru producerea muniţiei. Carol al II-lea a mers în principalele capitale europene cu două întrebări: cine garantează frontierele României şi cine ne oferă armament?
La Londra şi la Paris Carol al II-lea a primit ridicări din umeri. Am găsit în arhivele britanice stenograma discuţiei dintre Carol al II-lea şi ministrul britanic de Externe Halifax. O discuţie dură, care nu lăsa nici o speranţă de ajutor pentru România – ba mai mult, Halifax îl îndemna pe Carol al II-lea să se înţeleagă cu Germania. Oricât am căutat, nu am reuşit să găsesc stenograma discuţiei lui Carol al II-lea cu oficialii francezi. Însă dintr-o discuţie a lui Carol al II-lea cu Constantin Argetoianu rezultă că şi francezii l-au trimis pe regele României să se înţeleagă cu Hitler.
Carol al II-lea s-a întâlnit cu Hitler pe 24 noiembrie 1938, iar dialogul nu a adus nici un fel de clarificări în sensul dorit de regele României. Hitler a preferat să poarte discuţia în termeni generali şi nu a oferit nici un fel de garanţii pentru graniţele româneşti. (După discuţia cu Carol al II-lea, Hitler i-a spus ministrului său de Externe von Ribbentrop că Ungaria şi România trebuie menţinute ca două fiare încinse pentru a fi modelate după interesul Germaniei – ceea ce s-a şi întâmplat). Pe 26 noiembrie 1938 Carol al II-lea s-a întâlnit cu Göring; această discuţie a fost orientată în principal spre aspectele economice. Regele României a fost de acord cu aplicarea unui plan economic comun româno-german pe 5 sau 10 ani – ceea ce avea să se întâmple şi să ducă la dominarea economiei româneşti de interesele germane. Pe 28 noiembrie Carol al II-lea ajungea în România, în noaptea 29-30 noiembrie era asasinat Corneliu Zelea Codreanu.
Explicaţia
În urma turnelui Londra-Paris-Berlin Carol al II-lea a înţeles un lucru: Germania urma să devină puterea dominantă în România (şi în întregul spaţiu sud-est european), iar Franţa şi Marea Britanie nu doreau şi nici nu puteau face mare lucru pentru a schimba această situaţie. Hitler şi cu Göring nu au oferit nimic României – nici garanţii teritoriale, nici armament – în schimb au cerut tot din punct de vedere economic şi Carol al II-lea a fost de acord. Orice s-ar putea spune despre Carol al II-lea, dar nu că îi lipsea inteligenţa: a înţeles că după ce România avea să intre în sfera de influenţă economică a Reich-ului lui Hitler, acesta nu avea să ezite în a-şi exercita influenţa politică. Şi chiar dacă Hitler şi diplomaţia nazistă (cu excepţia unor facţiuni mistice din SS şi SA) nu iubeau foarte tare Mişcarea Legionară, totuşi cel mai logic partener al Germaniei în România urma să fie Corneliu Zelea Codreanu – ceea ce ar fi însemnat în cel mai bun caz pentru Carol al II-lea să ajungă pe planul secundar al politicii româneşti (ceea ce nu a suportat niciodată) sau chiar să fie detronat şi exilat. Carol al II-lea a încercat să împiedice această evoluţie prin uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Doar că nu a reuşit să fugă de soarta sa, scenariul expus mai sus a fost doar amânat: s-a produs în 1940 cu generalul Ion Antonescu partener al Germaniei naziste (după pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ardealului de Nord şi a Cadrilaterului).
Codreanu avea mai multi dusmani care-l voiau „disparut”. Exceptand hahalerele infiltrate in Miscare,oamenii care aderasera la ea erau elitele tuturor categoriilor sociale din Romania. Singuri politicienii nu o simpatizau fiindca Miscarea urmarea educarea si instruirea maselor ceea ce le facea independente si greu de manipulat. Principalul dusman al Miscarii si al lui Codreanu au fost Comunistii. Carol al II-lea le-a facut jocul si in acest „joc” nu a fost singur.
Principalul dusman, inca de la inceputurile miscarii a fost Titulescu. El a fost categoric pentru scoaterea miscarii in afara legii. A savarsit un abuz de putere dand cu piciorul principiilor democratice (Miscarea Legionara a pornit ca si un proiect politic perfect legal urmand toti pasii normali infiintarii unui partid). Interese meschine, caractere mici, incompetenta… Romania a intrat in declin in 1933 (datorita lui Titulescu in primul rand, acest Ponta interbelic…) si nu cred ca o sa isi revina prea curand din pacate.
In arhivele nemtesti nu s-au gasit inregistrari care sa ateste legaturi intre fascisti si legionari (Legionarii nu au primit fonduri sau alte forme de sprijin de la Germania nazista), defapt punerea semnului ‘=’ intre fascism si miscarea legionara este total gresit ideologic si conceptual. Miscarea Legionara era profund nationalista, o constructie pur romaneasca (sustinuta de intelectuali de elita) si asta a deranjat enorm atat in vest cat si in est, dar mai ales pe evrei. Defapt de aici a si venit paralela intre fascisti si legionari – antisemitismul.
In prezent orice declaratie nationalista care se ridica pentru sustinerea drepturilor si valorilor romanesti se afla foarte aproape de o eticheta infama atat de draga comunistilor… legionarism!
cât de puţine ştim despre mişcarea legionară. enzo câtă dreptate ai. după 45 de ani de comunism majoritatea văd în legionari nişte fanatici şi n-a fost aşa. ca orice mişcare poate a avut câţiva fanatici dar marea majoritate erau oameni ce credeau în idea de românism şi ortodoxie.
„Principalul dusman al Miscarii si al lui Codreanu au fost Comunistii. Carol al II-lea le-a facut jocul si in acest “joc” nu a fost singur.” care comunişti? în 38 partidul comunist era inexistent.
@liliana – inexistent da… in legalitate, dar destul de bine infipt in camarila regala prin concursul unor ‘ilustri’ oameni politici sponsorizati de banci/afaceristi cu capital evreiesc, culmea… promotorii comunismului, egalitatii si societatii muncitoresti!
enzo eu ştiam gluma aia cu 900 de membri în 44, 300 de ruşi, 300 de evrei şi restul de 300 nu mai ştiu ce erau dar nu români sau, hai să zicem români aduşi cu Tudor Vladimirescu.
Care sunt comunistii care urau Legiunea? Aceia care i-au primit in randurile lor „dupa”? :)
„Camarade nu fi trist,
Garda merge inainte, prin Partidul Comunist!
Comunisnul a fost o doctrina de esenta internationalista:
-„Proletari din toate tarile uniti-va”
Pe rubla sovietica era desenat globul pamintesc. Ea urma sa aiba o valoare universala si sa circule in toata lumea . Asta urma sa se infaptuiasca prin extinderea lagarului socialist si exportul de revolutie. N-a fost sa fie!!
Comunismul a fost desfiintat tocmai pentru ca avea un mare defect:
Doctrina comunista putea fi folosita in interes national:
Vezi Koreea de nord si Cuba de astazi,
Ungaria 1956
Cehoslovacia 1968
Romania de dupa 1965 pina in 1989cind la noi in tara s-a manifestat un nationalism cu precadere in domeniul ecomonic,care a avut ca rezultat constructia a peste 1500 de unitati industriale
Aceasta forta industriala facea din Romania o tara mai putin dependenta de tarile fratesti socialiste si devenea un concurent pe terte piete pentru unele mari tari capitaliste.De aceea Ceauscscu a fost catalogat ca fiind „megaloman”
Acest fenomen nu s-ar fi putut petrece in Romania daca printre comunisti nu ar fi fos unii care inainte de a fi comunisti erau si se considerau Romani.
Alogenii din partid au vrut sa-i excluda pe acesti comunisti romani din partid „demascindu-i ” ca fiind legionari,pastrind astfel directia internationalista a politicii partidului.
Reflexul acesta nu a incetat nici astazi fiindca oricene se manifesta in spatiul public cu fapte sau discurs nationalist e catalofat imediat drept fascist sau legionar( ceea ce e o prostie pentru ca sint doua doctrine total diferite)
Dealtfel globalistii de astazi sint urmasii legitimi ai comunistilor internationalisti de ieri.
Nationalismul dauneaza grav globalizarii !
De ce l-a omorat? Si pt. ca s-a lasat Codreanu omorat. Carol al II-lea a vrut, iar Codreanu s-a lasat. Razvan Codrescu a publicat pe bloglu dansului un mic fragment din memoriile lui Vladimir Dumitrescu, unul dintre putinii conducatori legionari negredinciosi (mai degraba revoltati pe Dumnezeu). Pare ca surprinde foarte bine realitatea. Codreanu a ratat momentul, a gresit politic, s-a lasat jertfit. Bineinteles, e foarte usor de judecat dupa atata vreme, fiindu-ti servite informatiile. Si pana la urma nu putem fi siguri ca a gresit. Deocamdata pare ca a gresit, dar perspectiva vesniciei doar Dumnezeu o are.
Lăsând la o parte că a fost păcat să mai urmezi si un curs de jurnalistică, dacă nici măcar o simpla formulare standard (să nu zic de acordul gramatical) nu o stăpâneşi, este de râsul curcilor cum după ce scrii că „Documentele păstrate ne spun foarte puţine” vii cu reconstrucţie foarte exactă a evenimentelor.
Se pare că ai un glob de cristal foarte bun.
Pingback:De ce l-a omorât Carol al II-lea pe Corneliu Zelea Codreanu
Dle. George Damian, simbolistica strangulării este extrem de dezvoltată în istoria ritualurilor religioase, după cum, desigur, ştiţi şi intuiţi. Un exemplu interesant îl putem găsi aici:
The following [are executed] by strangulation: one who strikes a parent, (..) an insubordinate sage a false prophet, an idolatrous prophet, one who fornicates with a married woman, those who have perjured themselves in order to incriminate a priest’s daughter, and one who fornicates [with a priest’s daughter].
sursa:RABIN MISHNAH STUDY GROUP
Study of halakhah in the religious climate of Masorti (Conservative) Judaism
by Rabbi Simchah Roth
bmv.org.il