Meniu Închide

Desființarea bacalaureatului – procesul istoric al disoluției unui examen

diploma de bacalaureat interbelica
Sursa foto

O asociație de elevi a cerut desființarea bacalaureatului. Momentul este bun: anul viitor se împlinesc 100 de ani de la introducerea examenului de bacalaureat în România, am avut minunea asta vreme de 100 de ani, elevii au ajuns la concluzia că nu le trebuie, asta este, renunțăm la bacalaureat după un secol, în cadru festiv.

Motivele solicitării de mai sus: 1) accentul pus pe memorare în sistemul de învățământ românesc, cantitatea mare de informație care trebuie memorată; 2) materia predată este învechită și nu are relevanță pentru ziua de azi (opere literare de la 1800); 3) examenul este o formalitate care nu testează real cunoștințele elevilor.

Istoric vorbind bacalaureatul a fost un examen greu. Cele mai bune descrieri ale bacalaureatului interbelic le găsim la Jeni Acterian „Jurnalul unei fete greu de mulțumit” și la Mircea Eliade „Romanul adolescentului miop”. Frumusețea în perioada interbelică era că înainte de bacalaureatul propriu zis liceenii dădeau un examen de absolvire din toate materiile predate în liceu, tot conținutul lor, scris și oral. Era o chestie pe viață și pe moarte, la rupere cum s-ar zice – nu treceai de testarea pentru toată materia din liceu, nu intrai în bacalaureat. Bacalaureatul propriu-zis era din 6 materii: română, o limbă străină, istorie, geografie plus materii specifice profilului (uman, real, modern) latină-greacă, filosofie/ matematică, fizică/ biologie, chimie. După bacalaureat urmau examenele de admitere în facultate. În vara anului 1935 Jeni Acterian a susținut 26 de examene ca să treacă de la liceu la facultate. Mircea Eliade și-a amânat bacalaureatul în toamnă pentru că nu se simțea pregătit. Bacalaureatul nu era pentru oricine, de aici și pozele cu „absolvenții bacalaureatului promoția 1932” în care apar 10-12 băieți.

Sunt câteva chestii care merită subliniate și care defineau formatul bacalaureatului interbelic. În primul rând sporul demografic: erau foarte mulți copii înscriși în sistemul de învățământ, ceea ce permitea instalarea unui sistem extrem de dur de selecție – aveai de unde să îi alegi pe cei mai buni dintre cei mai buni. Diploma de bacalaureat îți deschidea două drumuri principale: către o facultate și către o carieră de funcționar public, de aici și insistența pentru trecerea bacalaureatului care devenea astfel un ascensor social, permitea ridicarea către un statut social superior. Sensul bacalaureatului era verificarea și atestarea unui nivel înalt de cultură generală, absolventul trebuia să stăpânească o cantitate cât mai mare de informații care să reflecte cât mai fidel nivelul general al cunoașterii umane din respectivul moment și să fie capabil să opereze cu principiile și metodele de lucru de bază în fiecare din științele studiate. (Vedem mai jos la ce este încă folositoare cultura generală). Foarte pe scurt: în perioada interbelică liceul era primul pas în crearea unei elite intelectuale care putea merge în orice direcție în dezvoltarea ulterioară.

În perioada comunistă lucrurile s-au schimbat cumva. Inițial a fost adoptat modelul sovietic pentru sistemul de educație, însă s-a renunțat la el treptat. Învățământul liceal a revenit asupra concentrării pe examenul de bacalaureat ca formă de atestare a unui nivel înalt de cultură generală. De principiu s-a făcut o struțo-cămilă în care a fost amestecat sistemul sovietic de 10 clase cu sistemul interbelic românesc de 12 clase prin introducerea examenului de treaptă: în clasa a X-a liceenii dădeau un examen în urma căruia unii se îndreptau spre bacalaureat și învățământ post-liceal, alții se îndreptau spre „producție”, respectiv diverse meserii calificate. A dispărut testarea cunoștințelor din întreaga materie la sfârșitul liceului (înlocuită parțial cu examenul de treaptă). Sensul examenului de bacalaureat a rămas atestarea nivelului de cultură generală, iar admiterea a devenit un concurs: cei mai buni intrau la facultatea pe care și-o alegeau spre deosebire de perioada interbelică când numărul de locuri la facultăți nu era limitat la admitere.

Sistemul de învățământ din perioada comunistă era unul care dirija fluxurile de absolvenți în anumite direcții ca în orice stat totalitar, respectiv existau planuri de dezvoltare conform cărora se prognoza nevoia pentru un anumit număr de specialiști într-un anumit domeniu – cifrele de școlarizare pentru diverse specializări erau adaptate pentru respectivul număr de specialiști. Așa a apărut „învățarea specializată” și a scăzut semnificația bacalaureatului. Respectiv erau foarte puține locuri la limbi străine și foarte multe locuri la ingineria pufuleților. Cine dorea să facă limbi străine se confrunta cu o concurență aprigă la admiterea la facultate – așa că trebuia să se pregătească pe viață și pe moarte, de aici au apărut celebrele „meditații”, pregătirea suplimentară pentru cei care doreau să-și maximizeze șansele la concursul de admitere. E o diferență între examen și concurs: la examen trebuie să treci baremul, la concurs trebuie să fii cel mai bun dintre foarte mulți candidați. Sporul demografic a fost unul ridicat în perioada comunistă – mulți copii, concurență mare. „Meditațiile” au devenit o adevărată industrie în perioada comunistă, în comunism și cei mai buni făceau meditații pentru a-și maximiza șansele, în perioada interbelică în general nătărăii făceau meditații ca să poată trece clasa (plus că în interbelic nu oricine își permitea să plătească meditații, dacă copilul nu era bun de școală îl trimiteau la sapă părinții fără multe regrete).

De principiu educația a rămas un ascensor social și în perioada comunistă, absolvirea unui liceu și a unei facultăți garanta obținerea unui loc de muncă mai bun și mai bine plătit, însă prestigiul bacalaureatului a scăzut treptat, fiind înlocuit ca importanță de concursul de admitere la facultate, bacalaureatul trebuia să-l treci cu o notă minimă, important era să atingi potențialul maxim la materiile pentru admiterea la facultate. Aici a fost distorsionat masiv sensul culturii generale cu câteva generații în urmă și a apărut întrebarea „la ce-mi trebuie mie istorie? eu dau examen la matematică și fizică!”

Acum să discutăm puțin despre ceea ce numim „cultură generală”. Se știe că e bine să o ai, dar multora nu le e clar la ce folosește. Eu aș zice că un nivel ridicat de cultură generală îți permite să funcționezi în societate ca un „utilizator independent”. Cum ziceam mai sus, cultura generală reprezintă deținerea unei cantități cât mai mari de informații care să reflecte cât mai fidel nivelul general al cunoașterii umane din respectivul moment și deținerea unei capacități ridicate de operare cu principiile și metodele de lucru de bază în fiecare din științele studiate. Doar cu o cantitate de informații de genul ăsta și un nivel ridicat de abstractizare se poate trece la nivelul interdisciplinarității unde se pot discuta relațiile dintre științele fundamentale. Să luăm o chestie simplă din militărie: aproximarea distanțelor în funcție de înălțimea cunoscută/ prezumată a unor obiecte din teren – de fapt e o aplicare a teoremei lui Thales, dacă oșteanul nu știe teorema lui Thales formulele pe care-l silești să le învețe pe de rost nu au nici un sens și nu va reuși să aproximeze distanțele. Iar în militărie aproximarea distanței e baza meseriei, dacă pui înălțătorul aiurea tragi în bălării. Ideea este că utilizatorul independent deține în cutia craniană proprie majoritatea informațiilor și metodelor de lucru care îi permit să înțeleagă rapid mecanismul fundamental de funcționare din orice sistem pe care este chemat să-l folosească. Cultura generală reprezintă diferența dintre un instructaj de 3 zile de succes și un instructaj de 3 luni eșuat. Vorba gardianului lui Marin Preda: „Vezi bă? D-aia îmi place mie să lucrez cu intelectuali: pricepe repede!” Idealul utilizatorului independent este cel care reușește să se instruiască singur, deține capacitatea de selectare a surselor de informație, știe cum să învețe singur și să aplice ceea ce a învățat – asta la orice vârstă. Spre deosebire de strigătul de luptă al multor generații alături de care trăim: „Mie nu-mi mai trebuie să învăț nimic, eu am fost deja la școală!”

Să revenim la degradarea/ pierderea sensului pentru examenul de bacalaureat. În ultimii 30 de ani diversele modificări ale legilor educației într-adevăr au golit de sens examenul de bacalaureat. Admiterea la facultate în baza mediei de la bacalaureat a fost o cârpeală pentru a acoperi scăderea dramatică a numărului de candidați la studenție – hai să-i băgăm în facultate pe toți cei care au trecut bacalaureatul! Doar că în paralel s-a procedat la scăderea numărului de materii pentru bacalaureat – ceea ce a dus mai departe tendința de ultraspecializare pe anumite materii începută în perioada comunistă: dau bacul la matematică și fizică, nu-mi mai trebuie altceva! Nu e nimic de condamnat aici, părinții și copiii au tendința naturală și legitimă să-și maximizeze șansele, acestea sunt condițiile impuse de sistem, ei vor încerca să speculeze la maxim în propriul profit.

Combinația asta de admitere în baza mediei de la bacalaureat și scădere a numărului de materii care a dus la ultra-specializare în învățare a ucis orice fel de valoare a bacalaureatului ca formă de atestare a unui nivel ridicat de cultură generală și la perpetuarea fenomenului meditațiilor. În ultimii 30 de ani a scăzut dramatic numărul absolvenților de liceu care sunt capabili să devină „utilizatori independenți”. Din inerție bacalaureatul este în continuare considerat un test al culturii generale, însă conținutul lui de multă vreme nu mai reflectă pretenția asta. În paralel s-a dezvoltat un alt fenomen: educația a încetat să mai fie un ascensor social, asta și din cauza diluării calității învățământului universitar (aici principalele cauze ar fi scăderea dramatică a calității absolvenților de studii liceale și finanțarea universităților în funcție de numărul studenților, ceea ce face ca oricine să poată obține o diplomă de licență). Pe lângă asta sistemul politic și economic neo-feudal din România nu mai permite ca educația să fie un ascensor social, altele sunt criteriile de recrutare și promovare pentru elita neo-feudală românească din ziua de azi. Desigur, la nivelul discursului toți politicienii români nu mai pot de grija sistemului de educație, în realitate pur și simplu nu-i interesează.

Bacalaureatul ca mecanism de verificare și atestare a nivelului de cultură generală într-adevăr este un eșec sistemic în România de azi. Traseul educațional este incoerent și nu creează utilizatori independenți, ci solicită doar demonstrarea unei capacități de memorare într-un anumit moment pentru un număr limitat de subiecte (și ăla în scădere). Majoritatea spun că vor învăța la facultate ceea ce le trebuie – însă la facultate lipsa de cultură generală și ultra-specializarea practicate în liceu îi împiedică să învețe în mod real, au un nivel de memorare limitat, le lipsește capacitatea de abstractizare, nu știu cum să învețe dincolo de memorare. În mare cam acesta ar fi istoria procesului de disoluție a bacalaureatului.

 

PS Elevii care cer eliminarea bacalaureatului în România se împușcă în picior: pentru admiterea la orice universitate din UE au nevoie de diploma de bacalaureat.


Alătură-te celorlalți 250 de abonați.

10 comentarii

  1. GROSU RADU TRAIAN

    Și totuși,cine este autorul articolului? Când a absolvit liceul? Presupun că este absolvent din mult blamata perioadă comunistă care a avut nevoie de „meditații”. Sper sa răspundă.

  2. Victor

    O imagine foarte corecta a evolutiei bacalaureatului in tara noastra. Dar cum va evolua el in viitor? Inclin sa cred ca se va indrepta in continuare catre ultra-specializare.

  3. Valeriu Ion Gagiulescu

    Am absolvit, în 1956, ”Școala Medie de 10 ani” ( Deseatiletca de inspirație sovietică!) Era considerată echivalenta Liceului interbelic. Pentru a obține ”Diploma de Maturitate” ( echivalenta Bacalaureatului) am dat examen la șapte materii! Am avut mare noroc cu profesorii noștri! Aceștia ne-au tratat așa cum fuseseră ei formați! Ne-au tratat drept liceeni chiar din clasa a V-a elementară pentru că ei o considerau că ar fi clasa I-a de Liceu! Și, ca atare, am beneficiat de o serioasă pregătire de CULTURĂ GENERALĂ. Acest lucru mi-a folosit mult în viață. Eu n-am nevoie de telefon Smart pentru a-mi culege informații dacă voi fi pus să vorbesc despre orice, în fața oricui, chiar și pe întuneric!Cunoștiințele mele despre lume și viață, la nivel de Cultură Generală, sunt înmagazinate în propria memorie. Am 85 de ani, folosesc intensiv computerul personal, am cont pe F.B. și You Tube, șofez și scriu beletristică. Încă. Am deja 15 volume publicate. Toate scrise după pensionare. Pentru că, în viața activă, trebuia să fiu concentrat la ceea ce aveam de făcut profesional. Ca judecător sau ca avocat. Dragi concetățeni, fără știință serioasă de carte, țara noastră nu va ajunge departe! Bacalaureatul este mai mult decât necesar pentru profesionistul de mâine, iar acela nu va excela dacă nu va fi dublat de un om cu o vastă cultură generală!

  4. DACYANA

    23-03-2024: Buna ziua tuturor. Voi scrie 3 comentarii, acesta fiind primul, sper sa apara afisate toate trei. 1) Referitor la autorul acestui articol: Acest articol din 15-03-2024 este semnat de George Damian. La intrebarea comentatorului „GROSU RADU TRAIAN” din 15 MARTIE 2024 (10:07 PM) : Și totuși,cine este autorul articolului? … Sper sa răspundă.”, sa inteleg ca raspunsul este cel din comentariul Domnului „VALERIU ION GAGIULESCU” din 19 MARTIE 2024 (08:18 AM) : „Am absolvit, în 1956…” ? Autorul acestui articol sunteti Dvs. Domnule VALERIU ION GAGIULESCU ? Daca DA, tot respectul pentru tot ce ati scris in intreg comentariul Dvs. Domnule Avocat VALERIU ION GAGIULESCU. Mi-ar face placere sa va cunosc personal, nu stiu unde si când, dar asta simt acum. Si as vrea sa ma consult cu Domnia voastra pe câteva subiecte de Drept international si de Drept Comunitar European. Daca acceptati sa intram in legatura, uitati aici, va las adr. mea (Adr23ATgmxDOTfr, unde „AT” este semnul arond, iar „DOT” este .). Si mi-ar face placere sa-mi dati va rog frumos, Domnule Avocat VALERIU ION GAGIULESCU, titlurile celor 15 volume pe care le-ati publicat si situl unde le pot eventual citi, multumindu-va respectuos anticipat pentru aceasta.

  5. DACYANA

    23-03-2024: Acesta este al 2-lea comentariu, desi ÎNCA nu îl vad pe primul afisat. 2) Referitor la continutul acestui articol: A) Stimate Domnule George Damian, teoretic si in linii mari aveti dreptate, dar practic si detaliat, pe „caprarii” este mult de discutat si de „disecat” pentru a analiza complet si pentru a descoperi cine si de ce a pornit „diluarea” si mai apoi dezavuarea si distrugerea la propriu a intregului Invatamânt românesc si mai ales CUI PRODEST ? Fac parte ca si Dvs. dintre cei care si-au dat Bacul in „epoca de aur”, care am invatat si „tocit” din propria constiinta având incredere ca dupa toate eforturile investite si sacrificiile facute (multe, inclusiv financiare dar si energetic-spirituale, renuntând voit si constient la plimbari si excursii si intâlniri din anii adolescentei si ai tineretii cu prietenele, prietenii si colegii de scoala, de viata sociala si mai apoi, de viata profesionala) voi obtine un loc de munca mai bine platit, pe baza meritelor Diplomei mele de Baccalaureat = nu a fost asa din pacate, ceea ce mi-a produs o mare dezamagire + un mare regret pentru anii cei mai frumosi ai vietii mele in care stateam peste 12-14 ore pe zi sa invat chiar si materii facultative (inclusiv limbi straine) si sa ma cultiv in mod constiincios. Apoi, am intrat in „câmpul muncii” din anii „epocii de aur” si dupa niste buni ani m-am pregatit iar pentru examenul de admitere la Facultatea de Filologie (limbi rare), apoi mai târziu am trecut cu succes examenul de concurs la Facultatea de Litere, Institutul de Studii Superioare de Scurta Durata „denumire gresita sau eronata in mod voit negativ având in vedere ca desi durata studiilor universitare era de 3 ani la zi, in primul an eu si colegii mei am participat obligatoriu la cursuri si sâmbetele, ceea ce per total echivaleaza cu inca 1 AN de studii = adica de fapt in loc de 3 ANI cum scrie pe Diploma, noi am facut 3+1 ANI, iar in final, Diploma de „Secretar Superior in Administratie Publica si Secretariat” eliberata de Universitatea de Stat din Bucuresti (deci nu particulara, pe bani, ci Universitate de Stat, cu examene absolvite si note pe merit) nu a fost recunoscuta ca meserie de nici o institutie publica din România explicatia fiind lipsa acestei meserii si Diplome Universitare in Nomenclatorul Meseriilor din tara noastra – ulterior am aflat ca pentru toate aceste lipsuri sau proastei gândiri a infiintarii Institutului de studii superioare de scurta durata din cadrul Univ. din Bucuresti il datorez si il datoram toti absolventii acesteia fostului premier Teodor Stolojan – pe care il declar vinovat pe veci in eternitate vinovat pentru distrugerea si schimbarea destinului a generatii de români care au studiat si au absolvit acest Institut degeaba, fara nici un folos si fara recunoasterea oficiala in Nomencaltorul Meseriilor din tara noastra a meseriei de Secretar Superior cu Studii Superioare, in vecii vecilor pe lumea aceasta si pe lumea cealalta va plati Teodor Stolojan si toti cei care au fost si ramân vinovati pentru aceasta fapta, AMIN!

  6. DACYANA

    Din nou buna ziua tuturor. Acesta este al 3-lea comentariu de azi 23-03-2023 ; acum vad afisate primele mele 2 comentarii. 2) Ref. la continutul acestui articol: B) Dvs.Stimate Domnule George Damian spuneti sau se subîntelege (va rog respectuos sa ma iertati ca nu pot folosi toate semnele diacritice conform ortografiei limbii noastre scumpe si sacre româna, dar tastatura mea nu poseda toate aceste diacritice) ca toti tinerii ar trebui sau ar fii folositor pentru cariera lor profesionala si pentru calitatea lor de intelectuali sa isi dea BACCALAUREATUL: revin la ce am scris mai sus: teoretic aveti dreptate sau asa ar trebui sa fie DACA SI NUMAI DACA calitatea învatamântului si a culturii generale din cei 12 ani de studii la zi (de la clasa 1-a pâna la sfârsitul clasei a 12-a terminala de liceu) ar fi (sau ar mai fi) de excelenta calitate, cum era odinioara si cum ar trebui sa fie, pe de o parte, din perspectiva exterioara cum sunt evaluati/apreciati de catre societate si de catre angajatori absolventii de Bac. Pe de alta parte, din perspectiva interioara a fiecarui absolvent de Bac al învatamântului nostru care –asa cum spuneti– este mai „diluat” din pacate, de niste ani incoace majoritatea absolventilor de Bac si a celor de studii superioare se AUTO-considera „superiori” celor care nu au Bac-ul sau fata de cei care au Bac-ul dar nu au o Diploma sau o Licenta de studii superioare, adica mai pe româneste, majoritatea respectiva se cred „superiori” si au o atitudine aroganta, îngâmfata si jignitoare fata de cei care nu au nici macar Bac-ul=== ceea ce produce in mod dramatic in tara noastra la o mare si dramatica ruptura a societatii, uneori chiar in cadrul familiilor (un frate are Bac-ul sau studii superioare, alt frate al lui nu are), iar de aici pâna la „catararea” nemeritata pe scara valorilor societatii este pasul pe care il face acea majoritate infatuata si „îngâmfata” si bazata pe o hârtie pe care scrie DIPLOMA DE BACCALAUREAT sau DIPLOMA UNIVERSITATII „X”/”Y”, Universitati care sunt mai ales particulare, adica pe bani, aici ajunge, sau mai corect spus, asa decade intelectual si moral acea majoritate îngâmfata la care ma refer. Prin comparatie cu acesti tineri absolventi de Bac si/sau de studii superioare infatuati si bazati pe hârtii si nu pe cunostinte solide de cultura generala dublata si de cunostinte de cultura profesionala, sa ne uitam la tinerii din comunitatea AMISH ( despre care am aflat recent si ma tot minunez când citesc despre acesti tineri ) : in aceasta comunitate Amish (raspândita pe tot globul, pornita de cateva secole din Elvetia, apoi Germania, apoi Austria si Franta, apoi migrata in mare pare in state datorita legilor tarilor in care initial acestia traiau si munceau cinstit, nederanjând pe nimeni, dar refuzând serviciul militar si refuzând sa se înroleze sau sa lupte datorita principiilor lor spiritual-religioase biblice foarte stricte/conservatoare care le interzic serviciul militar), copiii Amish primesc educatie scolara de baza, in scolile lor proprii pâna la 14 ani ! Veti întreba „DE CE doar pâna la 14 ani, ei nu vor sa devina ingineri, oameni de stiinta, politicieni de succes, medici, etc.” ? Raspunsul lor este simplu si te lasa fara replica : NU VOR nimic din toate aceste meserii/cariere enumerate mai devreme, ei vor sa continue sa îsi ajute parintii si familia toata viata lor, prin munci agricole in care exceleaza, fiind recunoscuti pe plan MONDIAL ca fiind cei mai buni, cei mai performanti si mai ecologisti agricultori care in marea lor majoritate REFUZA (constient, deci voit) sa mearga in discoteci, baruri, bordeluri, refuza tehnologiile moderne si curentul electric (deci inclusiv internetul, PC-urile, telefoanele mobile, masinile de spalat rufe, robotii casnici, etc. = femeile Amish sunt casnice, sunt MAME SI GOSPODINE, ELE TIN CASA SI FAMILIA ajutate de copiii lor, spala manual, cos manual, gatesc manual fara roboti, etc.), INCLUSIV DROGURILE + MEDICAMENTELE + GREFELE DE ORGANE SI TRANSFUZIILE SI VACCINURILE SI CU TOATE ACESTEA SUNT CEI MAI SANATOSI OAMENI ! Interesant, nu ? Amish-ii sunt cei mai pasnici si cei mai UNITI SI SOLIDARI, ajutându-se familiile lor între ele chiar daca se afla la mari distante si chiar din tari diferite cu donatii de bani CA SA ISI CUMPERE SUPRAFETE DE PAMANT PE CARE SA LE CULTIVE SI DE PE CARE SA PRODUCA O HRANA ABUNDENTA SI SANATOASA PENTRU EI SI PENTRU CLIENTII LOR CARORA LE VAND PRODUSELE LOR AGRICOLE BIO SANATOASE SI GUSTOASE CA ATARE SI PRODUSELE LOR AGRICOLE PRELUCRATE (gemuri, conserve, muraturi, sucuri de fructe si de legume, prajituri, obiecte artizanale facute de ei manual foarte apreciate de turisti, etc.). CONCLUZIE : Reflectând la aceste 2 CATEGORII TOTAL DIFERITE de TINERI ABSOLVENTI CU BAC +/FACULTATE DIN TARA NOASTRA care cheltuiesc sa obtina acele „titluri” pe hârtie MULTI bani (mai ales banii putini si greu munciti ai parintilor lor care fac sacrificii imense pentru odraslele lor sa le plateasca MEDITATIILE) si sanatate + ani multi din viata ca sa studieze si sa îsi obtina toate acele „hârtii de diplome” care in prezent nu mai sunt apreciate de angajatori (uneori studiaza si sunt cazati in camine la multi KM distanta de familiile lor si de parintii lor îmbatrâniti, bolnavi si saraci si care mor de dorul lor) si privind la categoria TINERILOR AMISH care de la 15 ani dupa ce îsi termina anii de scoala ramân UNITI, SMERITI, NICIODATA INCREZUTI SAU AROGANTI SAU JIGNITORI, MEREU SOLIDARI SI EXTREM DE MUNCITORI AJUTANDU-SI FAMILIA SI COMUNITATEA (comunitate care aproape s-a dublat si continua INTR-O CRESTERE DEMOGRAFICA SANATOASA cf. statisticilor), va întreb pe voi toti cei care cititi aceste rânduri: CE VRETI MAI BUN SI MAI URGENT FOLOSITOR PENTRU INSANATOSIREA MORALA (si nu numai morala) A POPORULUI NOSTRU SI PENTRU RIDICAREA DIN GENUNCHI SI PENTRU NECONTINUAREA TRANSFORMARII TINERILOR IN „CRETINI DIGITALI” cu sau fara BAC, cu sau fara Diploma/Licenta Universitara si catarati/cocotati pe spatele parintilor/spagilor/prostitutiei intelectuale si profesional-politice pe posturi cheie ? Daca LICOAREA MINUNATA A CULTURII CARE ERA ODATA IN POCALUL DIVIN AL CUNOASTERII S-A TRANSFORMAT IN INVATATURA NEGATIVA SI NEFOLOSITOARE NATIEI SI TARII, VRETI SA CONTINUE IN ACEST SENS CA SA ISI OBTINA DIPLOMA DE BAC +/- DIPLOME UNIVERSITARE NEUTILE, care nu mai sunt apreciate de actualii patroni/angajatori nici in alte tari chiar comunitare europene unde ti se cere SA PLATESTI TAXE PENTRU RE-VALIDAREA SI VERIFICAREA PROPRIILOR DIPLOME DESI SUNT ELIBERATE+SEMNATE+PARAFATE DE MINISTERE ALE ÎNVATAMANTULUI + MINISTERUL MUNCII + ALTE MINISTERE (dupa caz) DIN TARA NOASTRA, DIPLOME DECI GOLITE DE CONTINUT ? SAU VRETI ADEVARATI ROMÂNI AUTENTICI SI IUBITORI SINCERI SI ADEVARATI DE GLIE SI DE TARA (intentionat nu folosesc latinescul „patrie” caci si acest termen a fost „diluat” si se lucreaza la „diluarea” lui si a multor altele, in afara de constiinte si de creiere), DECI VRETI SA AVEM DIN NOU CA ODINIOARA ADEVARATI TINERI CARE SA NU FIE NICI „VIRUSATI” (la propriu si la figurat) SI CARE SA FIE SANATOSI VIRTUOSI SI CU SÂNGE IN INSTALATIE CARE SA LUCREZE OGOARELE SI SA NASCA PRUNCI FRUMOSI SI SANATOSI (mai ales ca demografia noastra e in cadere libera) ? Deci, asa cum spun batrânii nostri întelepti ca „orice rau e spre bine”, poate ca dorinta si cererea tinerilor actuali de a renunta la Bac va fii INSPRE BINELE TARII SI NATIEI NOASTRE, VA FII ASA CUM VA VREA DUMNEZEU SI CUM VOM DOVEDI CA MERITAM SA FIE SI SA NE FIE, AMIN. În încheiere va îndemn sa fim ÎN MOD CONSTIENT MAI UNITI SI MAI SOLIDARI SI MAI TREZITI SI OPTIMISTI si sa privim partea plina a paharului umplut pe jumatate, caci NU MOR CAII CÂND VOR CÂINII, Cu DUMNEZEU ÎNAINTE, Amin!

Ai ceva de spus?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.