Sorin Ioniță propagă pe FB teza falsă că București ar fi un nume de origine albaneză. Raționamentul lui: “Bukur” înseamnă “frumos” în albaneză, iar “është” e chiar “este”, deci am fi un fel de Frumuşani. O aiureală.
În primul rând omul nu are habar cum se formau denumirile de localități în evul mediu românesc. Terminația ”-ești” nu are absolut nici o legătură cu verbul ”a fi”. Un țăran care ține de jupanul Ion este Ionescu, iar mai mulți alde Ionescu sunt Ioneștii. În evul mediu mergeai la Ioneștii, la oamenii jupanului Ion, și mai precis la Ioneștii din vale, că puteau fi Ionești și pe deal, sau la Ioneștii de pe Dâmbovița, pentru că erau oameni de-ai altui jupan Ion și pe Ialomița.
Până la mijlocul secolului trecut denumirea corectă era Bucureștii, cu doi de i, accentuat, oamenii lui Bucur. Iar primii București au fost pe Luncavăț, în județul Vâlcea, atestați de pe vremea lui Mircea cel Bătrân de la 1394. Azi satului ăsta îi zice Marcea, după ce anterior i s-a zis Ioneștii Minhului. Și au mai fost București, oamenii altui Bucur, în județul Medinți, lângă satul Balta din ziua de azi. Un alt Bucur a fondat un alt sat- dispărut în ziua de azi – în zona orașului Alexandria, sat căruia i s-a zis (surpriză!) tot Bucureștii. În total avem patru București în evul mediu, a rămas unul singur: cetatea Bucureștilor în documente, cetatea din locul unde stau oamenii lui Bucur.
Iar alde Bucur în Țara Românească sunt cinci menționați în documentele păstrate dinainte de anul 1500, adică era un nume de bărbat destul de răspândit. Bucureștii au pierdut un i (la fel ca toate celelalte localități românești terminate în -ești) și cu acest i final s-a pierdut și sensul de comunitate a oamenilor unui anumit boier. S-a ajuns la forma barbară ”Bucureștiul”, ceva din care dispar toți bucureștii, toți oamenii locului.
Cât despre originea cuvântului într-adevăr pare înrudit cu albanezul ”bukur”, doar că sensurile sunt diferite. În limba română de când este atestat ”bucurie” și restul familiei lexicale au același sens: veselie, fericire – însă în nici un caz ”frumos”. Împărtășim un substrat traco-iliric cu albanezii, dar ne-am despărțit cu multă vreme în urmă, sensurile s-au mai schimbat.
Lucrurile sunt clare de multă vreme, dar unele teorii abracadabrante par mai atractive.
Foarte frumos și clar.
Mulțumim.
Acum așteptăm niște comentarii din care să aflăm că tot ortodocșii sunt de vină.
Nu era clar că sunt?!
Dan Alexe strikes again with a vengeance, ca sa citam o vorba albaneza din substratul iliro-tracic. De data asta prin epigonii sai.
Dacă tot ai amintit de județul Vâlcea poți să mai adaugi că numele reședinței județului era Râmnicul Vîlcii și nu Râmnicu Vâlcea cum e azi și pe care mulți îl confundă cu județul .
Poți să mai adaugi că același raționament îl poți aplica și la județ. Astfel, județul Vîlcea/Vâlcea ar putea fi „județul lui Vîlcu, vîlc- lup” asta dacă ai în vedere etimologia slavă, dacă mergi pe vâlcea – vale îngustă și originea latină lucrurile se schimbă exact ca în cazul etimologie „bucur”
Râmnicul cu variantele lui Rîm(nic), Rîbnicu, Răbnicu este mai „bătrân” decât județul cu 4 ani, dar dacă am lua în calcul că etimologia pleacă de la „lup” atunci țara lui Farkaș (a Lupului) „e tocmai Vâlcea, menționat la Curtea Regelui Bela al IV lea. Dar, e corectă etimologia din
” lup” sau vorbim de o banală vâlcea?
Cam așa stă treaba și cu București iar etimologia albaneză, vehiculată de Dan Alexe, ar trebui văzută din altă perspectivă, respectiv substraturile trace ale albanezei.
Asta nu-i nimic, stai să-ți spun de bulgari.
Câteodată am apucătura infantilă să caut articole, site-uri, în diferite limbi, despre România.
Am tradus pe translator diferite nume sau regiuni (Valahia, Cadrilater, Moldova, Muntenia, Ardeal, Transilvania, Banat ș.a.). Am căutat ceva în legătură cu Dobrogea, Cadrilater, în limba bulgară. Nu știu cum, și regret că n-am salvat să mai citesc și eu ce scria un anume bulgar, pe un blog de-al său, despre istoria Bulgariei și mai scria câte ceva de România.
Unul dintre ele era despre originea numelui București și că ar fi bulgar. Cel puțin pe blogul ăla, un bulgar zicea că Bucureștiul e bulgăresc.
Nu mai țin minte exact, dar acela făcea legătura cu niște plante, ramuri, și niște grupuri (sate, vecinătăți) care își au originea numai din Bulgaria (sau așa ceva) și că originea numelui București e bulgar.