Învățăminte istorice pentru vremuri de molimă, cu referire la închiderea bisericilor

Ciuma de la Brașov dintre anii 1718-1720 este bine documentată, inclusiv printr-un studiu epidemiologic contemporan al medicului orașului Johannes Albricht, pe lângă multe alte jurnale contemporane.

Ciuma de la Brașov este comparabilă cu situația de azi din perspectiva următoarelor fapte: a) o boală cu răspândire rapidă și rată mare de infectare b) lipsa unui tratament medical. Singurele instrumente eficiente de combatere: izolarea și carantina. (La diferențe avem mortalitatea mult mai mare a ciumei și existența unor dotări și sisteme medicale mult mai performante în ziua de azi. Dar în esență, în lipsa unui tratament sau vaccin rămânem la izolare și carantină).

Primele cazuri de ciumă au apărut la Brașov în iulie 1718 și deja până în septembrie (când numărul morților a ajuns la 60) orașul a fost pus sub carantină și izolare, care au durat până în ianuarie 1720. A fost interzisă total circulația pe străzile orașului fără aprobare de la autorități, au fost închise bisericile, piețele și orice fel de adunări publice. Casele în care apărea un infectat erau închise, nimeni nu mai avea voie să iasă sau să intre într-o casă infectată. Cei blocați în case declarate infectate primeau hrană adusă de garda civilă a orașului. Pentru nevoile spirituale ale celor infectați a fost acceptat voluntariatul unui Pest-Prediger (pastor de ciumă), care îi vizita personal pe bolnavi, dar bisericile au rămas închise aproape 2 ani.

În luna aprilie 1719 au fost înregistrați doar 3 morți de ciumă în Brașov și mulți au răsuflat ușurați, au fost relaxate măsurile de carantină și izolare. Iar epidemia a reizbucnit cu o intensitate mult mai mare: în luna iulie 1719 au fost înregistrați 1.121 de morți și au fost deschise două noi cimitire. Abia în ianuarie 1720 au fost ridicate restricțiile, după ce în luna decembrie 1719 nu a mai murit nimeni de ciumă.

Concluziile sunt evidente: în cazul unei molime pentru care nu ai un tratament singurele metode de combatere sunt izolarea și carantina. Relaxarea timpurie a izolării și carantinei duce la reizbucnirea contaminărilor.

Cu 300 de ani în urmă, când sașii brașoveni erau în plin conflict confesional cu austriecii, iar confesiunea luterană era unul din stâlpii identitari, a fost acceptată închiderea bisericilor vreme de aproape 2 ani.

P.S. O să caut să traduc părerile unor pastori brașoveni despre chestiunea închiderii bisericilor în timpul ciumei din 1718-1720. Am luat exemplul Brașovului pentru că am la îndemână sursele contemporane, dar voi încerca să găsesc cu resursele pe care le am acum și informații despre cum erau tratate molimele în afara arcului carpatic. Ciuma din 1718-1720 a ucis doar în orașul Brașov 4.448 de oameni.