În prezent domină concepţia că naţiunile au apărut în secolul al XIX-lea, şi că naţiunea este o construcţie artificială. Conform acestei teorii, etnia nu avea aproape nici o importanţă în evul mediu, în această epocă diferenţele erau sociale: nobili, clerici, orăşeni şi ţărani – nu conta originea etnică. Doar că teoria asta nu se potriveşte de loc cu jurnalul sasului braşovean Andreas Hegyes care îi înjura cu sârg pe unguri pe la 1613. Hegyes manifesta o conştiinţă naţională bine definită cu vreo 200 de ani înainte să fie inventate naţiunile. Iar criteriul etnic funcţiona la Braşov de pe la 1500 – asta m-a surprins citind volumul IX din Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt (din care voi cita în continuare).
Statutul breslei blănarilor din Braşov de la 1424 (cel mai vechi document de acest tip păstrat) punea o singură condiţie pentru intrarea în breaslă: candidatul să fie născut legitim (doc. 2). Statutele breslelor din anii următori păstrează această condiţie pentru candidaţi, iar în listele de meşteri şi calfe din Braşov, pe lângă numele majoritar germane apar şi nume maghiare.
Situaţia se schimbă brusc în 1505 în statutul breslei arcarilor, unde se spune aşa: „Ungurii care sunt acum în breaslă să rămână şi în continuare cu fii lor în breaslă, dar pe viitor să nu fie luat la meşteşug cineva de altă limbă, ci numai germani”(doc. 34). Urmează o serie de înnoiri de statute sau statute noi care îi exclud pe maghiari din breslele braşovene. Statutul breslei aurarilor de la 1510 spune: „Să nu primească pe nimeni în sus-numita breaslă a aurarilor, dacă nu este născut legitim şi creştin din părinţi evlavioşi şi cinstiţi, care să fie de limbă germană, deoarece nu se primeşte nici un maghiar în breaslă” (doc. 40). Înnoirea statutului breslei blănarilor din 1528 (care la 1424 îi primea pe maghiari): „De asemeni, nici un străin să nu fie primit în breaslă, dacă nu aduce scrisori suficiente, că este apt, că este născut legitim şi că este de neam german” (doc. 73).
O explicaţie fundamentată a excluderii maghiarilor din breslele braşovene de la începutul veacului al XVI-lea ar necesita mai multe cercetări, extinse la nivelul întregii Transilvanii. Totuşi am găsit o motivaţie în statutul breslei tâmplarilor, pictorilor şi sculptorilor în lemn din 1523: „De asemeni, să nu fie primit în viitor la meşteşug vreun ucenic maghiar. De asemeni, pe viitor să nu fie primit nici un meşter maghiar în vreo breaslă a meşteşugului nostru din cauză că maghiarii şi germanii rareori trăiesc paşnic unii cu alţii” (doc. 76).
Prevederile acestor statute erau puse în aplicare cu stricteţe, după cum se poate vedea din documentul pe care îl reproduc integral în continuare:
„1558 Legitimarea fiului lui Vincenţiu, vicecastelan al cetăţii Bran.
În lunea înainte de sărbătoarea tuturor sfinţilor, domnii staroşti şi bătrâni ai breslei ţesătorilor de lână au compărut în faţa domnilor senatori în casa sfatului şi au întrebat dacă să primească în breasla lor pe fiul lui Incze pârcălabul. Drept urmare domnii mei au cercetat cu sârguinţă originea sa şi au aflat că Incze din partea mamei este de origine germană şi din partea tatălui un şcheian adevărat, care de asemenea sunt de credinţă creştină şi luând în considerare pe Dumnezeu şi dreptatea sa, senatorii au pronunţat ţesătorilor de lână care au fost prezenţi în locul întregii bresle, că el corespunde breslei şi să-l primească şi să-l trateze potrivit dreptului de breaslă.”(doc. 124)
Cel puţin la Braşov nu prea se verifică teoria cu lipsa conştiinţei naţionale la 1500.
No, pai ce sa faca si ei saracii, daca n-aveau evrei la-ndemana? Se luau de unguri…
George, vezi ca te paste si pe tine un avertisment de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ca pe Radu Baltasiu, aparent situatia e identica. :) :) :)
Si-napoi la articol: nationalitatea nu avea nici un rol, chiar si în 1500. Altceva îi fierbea pe dumnealor: monopolul. Nemtii aveau „nationalitatea breslelor” – primind printre ei straini, acestia „diluau” monopolul si creau premisele unei dilutii si mai mari, pentru ca „strainii” începeau a avea drept de vot.
Probabil ca un rol important au avut si reformele economice ale acelui timp si situatia juridica a principalelor orase.
Sa nu uitam Unio Trium Nationum si prevederile lui.
Eu cred ca nu tine doar de etnia/neamul/nationalitatea. Intre 1424 si 1505 se intampla foarte multe lucruri inclusiv crearea Universitatii Sasesti. De atunci sasii si-au manifestat pe deplin autonomia in acest teritoriu si astfel de reglementari se explica prin faptul ca breslele aveau o importanta foarte mare nu doar in viata comerciala a orasului ci si in disciplinarea acestuia din punct de vedere social. Mai mult, ne aflam in periaoda de dinaintea Reformei, cand lucrurile erau destul de agitate, determinand cu adevarat clivajul dintre cele doua etnii. Interesant e si statutul din 1572 al breslei barbierilor din Brasov in care apar detalii cum ar trebui tunsi germanii, maghiarii si romani si mai ales la ce pret.
*scuze + un 1 la „romani”
Etnici germani in Ungaria in 1920 – 550 000; etnici germani in Ungaria in 1948 – 35 000; aproximativ 200 000 au fost expulzati: (150 000 in Germania Federala, 50 000 in RDG) prin decret al guvernului maghiar. Motivul: se facea reforma agrara si nu era sufficient pamant pentru unguri. Restul diferentei intre 550 000 si 35 000 a fost pus pe seama vicisitudinilor razboiului. Vezi Jean-Leon Muller – L’expulsion des Allemands de Hongrie, 1944-48, editura L’Harmattan 2001. Asta ca sa vedeti cat de mult se iubesc maghiarii cu germanii.
Când sasii au fost adusi în Transilvania, le-au fost acordate privilegii. Ok, Brasovul a fost construit initial de teutoni IIRC, dar colonistii tot germani au fost, si au trebuit stramutati. Cei care-i cunosc pe nemti stiu cât de greu se stramuta acestia.
Sa revenim la bresle. Sasii n-au fost niciodata iobagi, ci doar meseriasi. Breasla era practic certificatul de cetatenie. Ca sa parafrazam celebrul vers, „Astazi lumea ne cunoaste: sas zice, breslas zice”. Admiterea altor nationalitati (barbari, ne-germani) însemna practic renuntarea la acest principiu. Principiu aplicat si în casatorii (nemtii din RO primeau imediat certificat de puritate rasiala, stiti voi când).
Este posibil ca modificarea statutului breslelor sa fi avut aceeasi cauza ca si rascoala de la Bobâlna, nerespectarea statului special de catre unguri.
N-am gasit cartea lui Muller, dar am gasit asta (vorbeste si de noi)
http://www.ifz-muenchen.de/heftarchiv/2006_4_1_kittel.pdf
Catre Marian (si alte persoane interesate)- dati-mi o adresa de e-mail si va trimit fragmente consistente din cartea lui Muller despre expulzarea nemtilor din Ungaria – dar atentie, e in franceza.
La Balaton, nemtii nu par prea suparati.
Pingback:Limba română, limba moldovenească şi otrava Cominternului
Pingback:Gregorius Moler, un pictor renascentist uitat din Braşov
Pingback:George Damian – Românii n-au fost buni de călugări la muntele Athos?