Mauser C96 nu a fost primul pistol semiautomat, nici măcar al doilea, însă a fost prima astfel de armă adoptată de militari.
Primul pistol semiautomat funcțional a fost Borchardt C93, apărut în 1893 (voi povesti despre el cu altă ocazie). Al doilea pistol semiautomat funcțional a fost Bergmann-Schmeisser din 1894 (detalii aici) – în 1896 a venit Mauser C96 care a împrumutat de la Bergmann-Schmeisser principala idee a construcției: încărcătorul pus în fața trăgaciului, o configurație lipsită de originalitate, împrumutată de la puștile cu repetiție.
Însă în vreme ce pistolul Bergmann-Schmeisser nu a avut decât un succes minim pe piața armelor pentru civili, Mauser C96 a devenit o armă simbol în domeniul militar. Diferența a fost dată de sistemul de înzăvorâre: pistolul Bergmann-Schmeisser se baza doar pe presiunea unui arc pentru a ține închizătorul lipit de camera cartușului până în momentul în care glonțul părăsește țeava. Asta făcea ca încărcătura de pulbere a cartușului să fie extrem de limitată, ceea ce scădea drastic performanțele proiectilului (masă, viteză, forța impactului). Militarii, deja suspicioși față de noua idee a unei arme semiautomate nu au prea vrut să aibă de-a face cu o armă cu capacități mult mai scăzute față de revolverele existente.
Mauser C96 a adus un element nou față de Bergmann-Schmeisser: mecanismul de înzăvorâre. Închizătorul pistolului Mauser C96 este ținut lipit de camera cartușului de un bloc dințat; în momentul tragerii reculul împinge înapoi țeava armei care se deplasează câțiva milimetri lipită de închizător cu ajutorului blocului dințat; acesta cade într-un gol după ce glonțul părăsește țeava și permite desprinderea închizătorului de țeavă în siguranță; țeava își oprește cursa în vreme ce închizătorul își continuă deplasarea câțiva centimetri comprimând arcul recuperator; sub presiunea acestui arc închizătorul revine, culege un nou cartuș din încărcător pe care îl împinge în camera cartușului, sub presiunea altui arc blocul dințat revine și produce înzăvorârea, blocând închizătorul lipit de țeavă – ceea ce încheie ciclul de reîncărcare.
Acest sistem de înzăvorâre a făcut ca până în anii 1930 Mauser C96 să fie pistolul cu cea mai mare viteză a glonțului (425 m/s). Aproape imediat după lansare, în 1897 Mauser C96 a fost adoptat de armata turcă, mai apoi de marina militară italiană. În 1916 a fost preluat și de armata germană din cauza producției insuficiente de pistoale Luger în Primul Război Mondial. Mai multe detalii despre evoluția și variantele acestei arme găsiți aici.
Mauser C96 a fost o armă care a folosit o serie de soluții extrem de ingenioase. De exemplu în construcția acestei arme nu este folosit decât un singur șurub – care ține plăcile de lemn ale mânerului. Mecanismul este un puzzle de piese ținute la un loc de presiunea unor arcuri. Însă tocmai această ingeniozitate a făcut ca Mauser C96 să fie o armă care s-a născut într-un punct mort. Au existat zeci de variante ale sale, însă nu a putut fi dezvoltat mai departe, rămânând un sistem unic, fără moștenitori. Deși a făcut senzație în lumea militarilor și a fost fabricat în peste un milion de bucăți, Mauser C96 a avut mai multe probleme.
În primul rând mecanismul complicat alcătuit din zeci de piese ce trebuiau strunjite și frezate individual în cadrul unor toleranțe stricte – ceea ce făcea ca producția să fie foarte scumpă. Același mecanism complicat făcea ca demontarea pentru întreținere curentă a armei în condiții de front să fie dificilă și riscantă – precum pierderea uneia din micile piese componente, de asemenea nu oricine putea să învețe rapid și fără greșeală să întrețină acest pistol. (Video cu dezasamblarea acestei arme).
Cu o masă de peste 1 kilogram și o lungime de 31 centimetri, pistolul Mauser C96 intră la categoria pistoalelor de mari dimensiuni. Încărcătorul fix care nu putea fi alimentat decât cu ajutorul unei benzi de cartușe completează lista dezavantajelor. Faptul că permitea tragerea semiautomată cu un glonț de mare viteză au fost avantajele care au menținut pistolul Mauser C96 vreme de aproape jumătate de secol (1896 – 1937) pe piața armelor de foc militare, însă apariția altor soluții au detronat rapid acest pistol.
