Serialul Shogun de pe Hulu chiar este bine făcut și prinde spiritul cărții lui James Clavell – însă vine să întărească o serie de mituri despre istoria japoneză deja înrădăcinate zdravăn în mentalul colectiv european.
James Clavell l-a transformat pe Toranaga (Tokugawa Ieyasu pe numele lui real) într-un personaj pozitiv: eroul care este suficient de puternic încât să întoarcă istoria după voința sa – și pe cale de consecință personajul pozitiv. Avem însă și o altfel de imagine în filmul Sekigahara din 2017, unde Ishido (Ishida Mitsunari) este personajul pozitiv care încearcă să mențină legalitatea și să evite un război civil, în vreme ce Toranaga este personajul negativ, un complotist meschin și laș care câștigă doar cu ajutorul trădării.
Ideea este că istoria Japoniei medievale a fost mult mai complicată decât o știm, și nu mă refer doar la licențele artistice din opera lui James Clavell sau din filmele făcute după cărțile lui. Shogunatul instalat de Toranaga/ Tokugawa și izolaționismul cvasi-total al Japoniei îi obsedează pe europeni și americani de la mijlocul secolului al XIX-lea, după ce comandorul Perry a redeschis granițele Japoniei sub amenințarea tunurilor. Atunci europenii și americanii au descoperit o civilizație aproape extra-terestră, ruptă de restul lumii, blocată de două secole și jumătate în același nivel tehnic. Perfecționismul japonez atât de admirat nu este altceva decât un efect al repetării la nesfârșit a acelorași relații sociale, politice, economice etc în urma lipsei de inovație. Artele marțiale și armele japoneze blocate în același stadiu vreme de sute de ani au tins către perfecțiune – însă nu au avut nici o șansă în fața tunurilor și puștilor occidentale. În același timp, cine se apleacă puțin asupra istoriei Shogunatului vede că societatea japoneză nu a fost scutită de fenomene economice și sociale general valabile precum inflația sau osificarea birocratică. Lecția istorică a Japoniei este mai tristă decât pare la prima vedere, iar perioada Shogunatului este o sursă de dezbateri aprinse în istoriografia japoneză.
Din fericire avem un alt film care ne arată ce s-a întâmplat la puțină vreme după ce Toranaga/ Tokugawa și-a instalat clanul la putere: Silence din 2016 al lui Martin Scorsese. Avem aici povestea mult mai apropiată de realitate și bazată pe istoria misionarilor iezuiți veniți în Japonia după interzicerea creștinismului și declanșarea persecuțiilor religioase. Istoria misionarilor Cristovao Ferreira și Giuseppe Chiara este spusă în detaliu în acest film, mai ales torturile la care recurgeau reprezentanții Shogunatului împotriva creștinilor. Fascinant este altceva: că în 1865 europenii reveniți în Japonia au descoperit numeroase comunități de „Kirishtan”, japonezi care vreme de 250 de ani și-au păstrat în secret credința creștină.
Să-i lăsăm totuși pe japonezi să lămurească ei dacă Toranaga al lor a fost personaj pozitiv sau negativ în istoria lor.
Apropos de acuratetea istorica, exista o serie de romane despre epoca lui Philippe Auguste in Franta (in jurul anului 1200), scrisa de Jean d’Aillon avand ca personaj principal pe Guilhem d’Ussel, foarte bine documentate si bine scrise; dar in romanul Montsegur, 1201, apare ambasadorul Transilvaniei, Vladislav Dracul, care vorbeste in ungureste cu scutierii sai Dragu, Radu si Andriescu si care trage in teapa cativa francezi; nu mi se pare prea corect din punct de vedere istoric, dar recunosc ca m-a distrat.