Ucrainenii redescoperă istoria românească a Cetăţii Albe

Când am trecut pe la Cetatea Albă nu am găsit nimic despre istoria locului. Acum publicaţia Dumskaya.net se minunează descoperind că există urme ale lui Ştefan cel Mare în legătură cu Cetatea Albă. Urme care eu unul bănuiesc că au fost ascunse intenţionat.

Reporterul Dumskaya ne povesteşte aici că mai multe pisanii ale cetăţii au fost luate de armata română în retragere, recuperate de sovietici în 1945 şi duse la muzeul de istorie din Herson, unde li s-a pierdut urma. Prin 1972 au fost publicate imagini ale pisaniilor lui Ştefan cel Mare drept monumente de artă armenească (!).

Din articolul Dumskaya mai aflăm şi câte ceva despre conţinutul acestor pisanii din Cetatea Albă (care cu siguranţă au fost transcrise şi traduse şi în română, este nevoie de un drum la bibliotecă). În principiu este vorba de menţionarea unor completări sau reparaţii ale Cetăţii Albe făcute de Ştefan cel Mare, în texte fiind amintiţi şi pârcălabii cetăţii: Stanciul, Gherman, Luca, Duma, toţi boieri moldoveni. Una din aceste pisanii atestă că biserica Sfântul Ioan Botezătorul care încă mai există pe strada Popova din oraşul Cetatea Albă a fost biserica unei mănăstiri ctitorite de pârcălabii Duma şi Gherman.

Ce l-a uimit cel mai mult pe autorul articolului sunt stemele heraldice de pe aceste pisanii. În cazul imaginii de mai jos a recunoscut bourul Moldovei, însă scutul din dreapta l-a încurcat puţin. Este vorba de stema de familie a Muşatinilor, scut despicat cu trei flori de crin suprapuse în dreapta şi fasciat în stânga. Mai pe scurt, stema personală, de nobil a lui Ştefan cel Mare.

Pisania din imaginea de mai jos este considerată „controversată” şi că ar exista suspiciuni cu privire la autenticitatea ei. Stema de pe pisanie (din care este recunoscut din nou doar bourul Moldovei) rămâne din nou un mister. De fapt este tot stema personală a lui Ştefan cel Mare, fiind redată cu ceea ce în limbaj heraldic se numeşte „cimier cu lambrechini” – peste scut un coif de turnir ornat cu stema statului (bourul) plus panglici înflorate.

Semnificaţia stemei personale a lui Ştefan cel Mare pe aceste pisanii este că reparaţiile menţionate au fost făcute cu banii personali ai voievodului nu din visteria ţării. M-a mai amuzat descrierea făcută de reporterul din Odessa celei de-a doua steme: „imagine heraldică clasică din vestul Europei”. Pentru că Ştefan cel Mare a fost într-adevăr un nobil şi un cavaler european occidental.