Ar fi o prostie să spun că voievozii Ţării Româneşti nu au fost vasalii regilor Ungariei, acesta era sistemul medieval. Regii Angliei au fost vasalii regilor Franţei – dar asta nu i-a împiedicat pe vasali să-şi înfrângă suzeranii ori de câte ori au avut ocazia. Avem şi noi aceeaşi situaţie: vasalul Basarab l-a înfrânt pe suzeranul Carol Robert de Anjou în 1330, fără nici un fel de reţinere.
Sistemul feudal european şi regulile de vasalitate ale epocii ar trebui văzute precum sistemul „dreptului internaţional” de azi: există nişte reguli, dar până la urmă contează tot cine este mai puternic. În orice caz, trebuie să existe nişte reguli, măcar de faţadă.
O veche polemică
În anii ’30 ai secolului trecut, Revista de istorie română a găzduit o polemică între Gheorghe Brătianu şi Andrei Veress referitoare la originea stemei heraldice a Ţării Româneşti. Ambii istorici acceptau ideea de bază: scutul fasciat al voievozilor valahi era identic cu cel al regilor Ungariei, iar relaţia de vasalitate dovedită limpede de numeroase documente indică faptul că într-un moment pe care nu-l cunoaştem, unul din regii Ungariei i-a conferit unui voievod valah vasal dreptul de a se folosi de această stemă nobiliară.
Faptul că scutul despicat şi fasciat reprezenta stema de familie a Basarabilor este dovedit de folosirea sa separată de stema ţării, respectiv acvila cruciată (care apare singură pe sigiliile documentelor oficiale şi separat de scutul personal al voievodului pe monezi).
Relaţia de vasalitate dintre regii ungariei şi voievozii români a fost extrem de dificilă, voievozii sfindându-şi suveranii ori de câte ori au avut ocazia. Însă sfidarea supremă în epocă mi se pare că a fost răsturnarea stemei heraldice conferite. În vreme ce culorile din stema regelui maghiar erau argint şi roşu, nobilii din familia Basarabilor şi-au conferit un metal superior: aurul, care apare pe nasturii din mormântul de la Curtea de Argeş.
Puţină obrăznicie şi originea ideilor lui Djuvara
Polemica amintită mai sus s-a extins asupra originilor familiei Basarabilor, care – aţi mai auzit asta undeva? – ar fi fost de origine cumană. Andrei Veress îndrăznea să spună că de fapt acvila cruciată valahă ar fi fost de fapt la origine un şoim din stepele Asiei, un fel de Turul maghiar, dar mai mic.
Şi aici este momentul să-mi amintesc de lamentaţiile lui Neagu Djuvara cum că istoricii români s-au ferit să discute despre originea cumană a Basarabilor şi doar el a îndrăznit să spargă gheaţa. Polemica din Revista de istorie română din anul 1931 este doar o părticică a unei discuţii mult mai largi despre originea cumană a Basarabilor. Djuvara fie nu s-a ostenit să consulte Revista de istorie română şi toate celelalte publicaţii în care s-a purtat această discuţie, fie a preferat s-o treacă sub tăcere pentru a se scoate el drept erou al corectitudinii ştiinţifice. O mică notă: originea cumană a Basarabilor era susţinută doar de istorici maghiari, precum Fachidiot-ul Racsony sau Andrei Veress.
Şi acum să vedem ce le spunea polonezilor regele maghiar pe jumătate român Matei Corvin despre vasalitatea lui Ştefan cel Mare:
[alert style=”red”]„Iar dacă vă linguşeşte spunându-vă şi vouă aceleaşi vorbe, face după obiceiul lui, căci tot aşa se poartă cu Tătarii şi cu Turcii, pentru ca, între atâţia stăpâni, viclenia lui să rămâie mai multă vreme fără pedeapsă”[/alert]
Pe aceste monede scrie incepand de la monedele din dreapta.
semnul crucii IO VLADISLAV VOEVOD ( IO inseamna EU, si de aici putem vedea in ce limba vorbea Vladislav , folositi translator si veti vedea ca italienii spuneau IO.)
Pe alta moneda scrie TRAS -ALPINI ( cred ca numele tarii romanesti in latina) si nu transalpini. scris tot in italiana (latina), asa ca nu stiu daca cumanii vorbeau latina sau romaneste.Oricum de romanizat era romanizat pentru ca folosea latina sau romana.
IO este o formula „unsul lui Dumnezeu” pe care o foloseau toti domnitorii din Tara Romaneasca si Moldova (alaturi de tarii bulgari). Nu are legatura cu penumele „eu”. Faptul ca folosea o denumire in latina nu dovedeste ca el vorbea romaneste sau latineste (desi e mai mult ca sigur ca vorbea romaneste). Latina era limba folosita si pe stemele maghiare, fiind limba folosita alaturi de slavona in cancelariile tarilor romane, ca limba de circulatie internationala. Singurii stiitori de carte erau formati in cadrul scolilor bisericesti, unde studiau latina, greaca si slavona.
Doar cu referire la Djuvara. Că o fi că o păți a fost primul care ne-a spus și nouă, diletanților, despre cumanismul lui Basarab. Atlfel proști rămâneam, serios vorbesc :) contează să știți, uneori e bine ca istoricii să mai coboare din cărți (sau să iasă) printre muritorii de rând. Pentru că chiar dacă am avea cheia bibliotecilor, nici nu am ști ce să facem cu ea și apoi nici unde să citim și ce ;) De-aia sunteți dvs. istoric iar eu fierar-betonist, îmi dați nițică istorie iar eu, după caz, vă fier-betonesc pe ici pe colo, când e necesar, fie de sunteți cuman fie cuwoman.
@George Damian
Pana la urma pozitia dvs. fata de ideile dl. Djuvara care este? Intr-un articol precedent, ati dat cu el de pamant catalogand teoria originii cumane o prostioara, dand exemplu cartea lui Matei Cazacu si Dan Ioan Muresan.
Eu am cumparat respectiva carte dupa ce am citit despre ea in articolul dvs. si intr-adevar mi se par mai decente argumentele prezentate decat cele ale dl. Neagu Djuvara, cu toate ca si in cartea asta sunt cateva chestii trase de par.
In fine…eram doar curios daca v-ati schimbat parerea, sau am inteles eu gresit tonul articolului de mai sus.
Multumesc.
Da, printre istorici, Djuvara e tratat in general pe un ton zeflemitor, pentru ca ar fi batran, pentru ca a absolvit initial o facultate de litere si una de drept (desi ulterior a obtinut un doctorat in istorie la Sorbona), pentru ca a avut succes cu cartile sale destinate non-profesionistilor (unii considera asta senzationalism), etc. Dar daca citesti cartile sale, ai sa vezi ca el nu e in nici un caz un emitator de verdicte, ci spune foarte clar ca ideile sale sunt enuntate ca teorii personale, ca exista multe indicii catre o origine cumana a dinastiei Basarab si indeamna cititorii la o atitudine critica asupra istoriei in general.
„lamentaţiile lui Neagu Djuvara cum că istoricii români s-au ferit să discute despre originea cumană a Basarabilor”
Pai nu ti se pare ca e cam adevarat? In manualele scolare de istorie exista o accelerare brusca de la retragerea aureliana la perioada intemeierii primelor regate, si intotdeauna se vorbeste despre „continuitate”, cu o trecere rapida in revista a perioadei intunecate a marilor invazii. Djuvara nu sustine ca el e „singurul care a indraznit sa sparga gheata” isi mentioneaza sursele si pe istoricii care au mai studiat aceasta directie. E cam mult hate-speech si prea putine argumente in discursul celor care il combat pe Mos Djuvara. Abia astept sa se publice si rezultatele testelor ADN.
La 1241, invazia tătarilor a dus la fuga cumanilor din ținuturile românilor. Cei câțiva rămași se ascundeau de frica tătarilor și nu mai aveau pretenții de „stăpâni” fiind marginalizați și asimilați. Așa că familiile care au dat conducatori nu puteau fi de origine cumană. Cel mult o înrudire indepartată.