Pentru moldoveniştii de la Chişinău Lucian Boia a fost o mană cerească nesperată. Un profesor de istorie de la Universitatea din Bucureşti care să hăcuiască fără milă istoria românilor! – mai rar aşa pleaşcă. Nu e de mirare că paragrafele „tari” ale lui Lucian Boia sunt citate copios în orice tratat moldovenizator de la Chişinău.
Cartea lui Lucian Boia „Istorie şi mit în conştiinţa românească” are o componentă propagandistică peste care îmi este greu să trec. Din 1997 şi până azi a fost re-editată de 7 ori! Ultima ediţie este chiar din 2012. Aici sunt două posibilităţi: ori românii se bat prin librării pe cartea lui Lucian Boia, ori editura Humanitas ţine cu tot dinadinsul să ne-o vâre pe gât.
Altă chestiune care mă face să fiu suspicios: cartea lui Lucian Boia „Istorie şi mit în conştiinţa românească” are parte de două genuri extreme de prezentări în presă. Majoritare sunt cele laudative – Lucian Boia a produs un „şoc” în cultura românească, ne-a arătat adevărata cale, a spart miturile istoriografiei comuniste. Pe lângă acestea sunt reacţiile virulente, în care Lucian Boia este acoperit cu dejecţii – şi acestea extrem de folositoare lăudătorilor în cadrul strategiei „vedeţi: comuniştii naţionalişti de grotă nu au pierit! îl atacă la baionetă pe minunatul profesor Lucian Boia!” Altă chestiune suspectă: dintre lăudători sunt foarte puţini istorici serioşi, majoritatea sunt neo-propagandişti sau jurnalişti. La fel şi denigratorii violenţi, au o minimă pregătire care să le permită să se pronunţe asupra cărţii lui Lucian Boia.
În tot acest cor lipsit de sens a trecut (aproape) neobservată cartea profesorului Ioan-Aurel Pop „Istoria, adevărul şi miturile”, apărută într-o singură ediţie la Editura Enciclopedică în anul 2002. Ioan-Aurel Pop aplică o critică necruţătoare aproape fiecărui rând din cartea lui Lucian Boia. Citind volumul profesorului Pop de multe ori nu mi-am putut stăpâni hohotele de râs: Lucian Boia este demascat ca un autor inconsecvent şi paradoxal în chiar cadrul raţionamentului său. În plus, profesorul Pop aduce în discuţie un aspect extrem de interesant: în 1976 Lucian Boia a scris un amplu articol în care afirmă exact opusul celor spuse în cartea „Istorie şi mit în conştiinţa românească”! Apare astfel întrebarea când a spus ceea ce credea cu adevărat Lucian Boia: în 1976 sau în 1997? Şi ce îl califică pe Lucian Boia să îi tăvălească la grămadă pe toţi istoricii români din perioada comunistă pentru exact aceleaşi fapte de care el însuşi se face vinovat (adică una a spus în perioada comunistă, alta după aceasta)?
Cert este că volumul profesorului Ioan-Aurel Pop nu a beneficiat de aceeaşi avalanşă de re-editări de care a beneficiat cel al lui Lucian Boia. Mai mult, nu ştiu ca Lucian Boia să fi răspuns vreodată criticii extrem de întemeiate aduse sine ira et studio de profesorul Ioan-Aurel Pop.
În sfârşit, cartea lui Lucian Boia a lansat în societatea românească o teză teribil de nocivă: „istoria românilor? nu există dom’le! am fost nişte pădureţi călcaţi pe cap de primii veniţi, n-au existat nici un fel de victorii, au fost toate inventate de comunişti!” Celor care au căzut în capcana acestei teze le recomand să citească volumul profesorului Ioan-Aurel Pop „Istoria, adevărul şi miturile” pentru a se lămuri asupra adevăratei valori a cărţii lui Lucian Boia „Istorie şi mit în conştiinţa românească”.
P.S. Cartea profesorului Ioan-Aurel Pop poate fi cumpărată de aici în format electronic, la preţul de 9,12 RON.
„Eram student in anul IV, aveam sa fiu sef de promotie, fapt pentru care am si ramas in facultate ca preparator si mi s-a facut invitatia de a intra in partid. Acum, judecand retrospectiv, e bine ca am intrat. Daca n-as fi intrat, as fi fost privit cam stramb si n-as fi putut sa fac o cariera la Facultatea de Istorie” – Lucian Boia, oportunist si inainte si dupa 1989.
Niste citate din cartile lui Lucian Boia m-ar lamuri oarecum daca-i cretin sau vizionar. Asa, pare doar o opinie a cuiva căruia nu-i place de Boia.
Dec, e destul de greu sa recenzezi pe un blog doua volume de peste 400 de pagini fiecare. Sfatul meu e sa le citesti pe amandoua. Incepe cu Boia.
Nu e nici cretin si in nici un caz vizionar ( pentru cine e cat de cat familiarizat cu istoriografia franceza si tendintele ei de prin anii … ’70-’80 e chiar asa, banal ce sustine el – doar ca aplica in alt caz/pe alt popor ).
Ceva de genul „plagiator cu tendinte exacerbate de PR prin vehementa” ar fi cel mai corect ca definitie … ;)
Se mai gaseste in librarii cartea lui Ioan-Aurel Pop? Multumesc.
Din cate stiu eu nu se mai gaseste prin librarii. Dar la orice biblioteca serioasa trebuie sa fie.
Eu am comandat-o de pe Internet – si pot spune ca o recomand cu caldura.
In primul rand e o diferenta de calibru intre cele doua lucrari : Ioan-Aurel Pop este totusi membru al Academiei pe cand L. Boia … hmm, ma marginesc doar a spune ca din atacurile sale la adresa breslei istoricilor „in general” transpar niste frustrari uriase la adresa confratilor mai „norocosi/capabili”. ;)
Strict la materialul istoric … hai sa dau un exemplu – care mi se pare relevant : desi L. Boia isi scrie lucrarea cu pretentia ca reprezinta „ultimul racnet” in materie de metodologie si informare in domeniu … in mare sursele/nivelul de actualizare se opreste pe la P.P. Panaitescu ( despre care L. Boia vorbeste destul de laudativ – cam cel mai laudativ din istoricii analizati ). E interesanta situatia din mai multe motive – respectivul a fost un istoric stralucit al perioadei interbelice desi a lansat unele teze controversate in epoca, precum cea pe care Boia o reliefeaza cu obstinatie : ca turcii nu au vrut sa transforme Tarile Romane in pasalacuri, atacurile inpotriva lor fiind doar asa … niste lupte de frontiera pe care noi le-am hiperbolizat. Teza asta ii place atata de mult lui L. Boia si o preia asa de entuziast prezentand-o ca dogma absoluta incat … aproape ca ii trece cu vederea lui P. Panaitescu ca a fost sef al Senatului Legionar s.a.m.d. ( o situatie nitelus paradoxala – un demitizator al statului-national romana se raporteaza la un reprezentant al nationalismului cu tente extremiste ! dar na … scopul scuza mijloacele … :) ).
Problema e ca la momentul cand P. Panaitescu isi construia si lansa teoria istoricii romani nu aveau acces ( din motive politico-stiintifice ) la un set de informatii/documente absolut curcial pentru validarea/infirmarea teoriei : arhivele otomane. ;)
Cercetarea adecvata si schimbul de informatii necesar a fost posibil si s-a produs abia prin anii ’70 ( cand deja venerabilul istoric interbelic era pe lumea cealalta ) si … surpriza : arhivele otomane confirma organizarea ( apropo – in ciuda unei imagini gresite/deformate de orientali corupti si incapabili turcii au fost niste planificatori extraordinari in domeniul militar, ceea ce le-a si permis sa reziste cu armament relativ inferior vesticilor atata vreme ) a nu mai putin de 6 campanii sultanale cu scop clar si bine definit – exista si planurile de reorganizare administrativa – de a cuceri si anexa Tarile Romane Imperiului.
Ori aici e diferenta pur stiintifica : Ioan-Aurel Pop e bine informat si relateaza aceste informatii pe cand Lucian Boia … fie efectiv nu stie de ele ( sincer … varianta asta mi se pare extrem de posibila ) fie le omite cu buna stiinta, deoarece considera ( intemeiat ) ca i-ar demola una din piesele de fundament ale „demitizarii” …
Daca exista interes … mai putem discuta si despre alte apsecte.
Toate cele bune
Daca atat ati inteles de la Boia, ca ne face cretini sau ultimii din Europa, sau ca e un frustrat, poate ar trebui sa-l mai cititi odata. Si poate trebuie sa-i cititi toata opera, nu doar o carte, ca sa intelegeti exact despre ce este vorba. Daca ati fi facut-o ati fi aflat ce a avut de spus despre PP Panaitescu in cartea despre intelectualii romani si obsesia lor pentru functii si putere. Panaitescu a fost legionar de conjunctura si chiar daca ar fi fost legionar pe bune asta nu-l descalifica ca istoric. Iar ca legionar era nationalist prin definitie, deci dincolo de orice suspiciune ca si-ar denigra gratuit natia. Cu toate astea – si de aceea l-a mentionat Boia in primul rand – si-a permis sa spuna in acea perioada ca Mihai Viteazul nu a avut niciun proiect national si nici vorba de dorinta de unire a tarilor romane, asa cum scria in manualele oficiale…
http://books.corect.com/ro/carti/istoria-adevarul-si-miturile
pdf, 13 lei
Iaca, se gaseste de cumparat cartea profesorului Ioan-Aurel Pop. Si nici nu e scumpa, cred ca o sa o achizitionez si eu.
Si eu. Mi-e jena totusi sa-i dau 40 lei lui Boia si doar 9(s-a ieftinit) lui Ioan-Aurel Pop. Am cumparat insa varianta pe hartie a cartii lui I.A.P. despre ‘valahii schismatici’.
Păi na … astea sunt efectele unui marketing agresiv obţinut prin vehemenţă şi pseudo-istoricism. ;)
„Acum, judecand retrospectiv, e bine ca am intrat. Daca n-as fi intrat, as fi fost privit cam stramb si n-as fi putut sa fac o cariera la Facultatea de Istorie” – asta e Lucian Boia.
In promovarea agresiva a lui Boia e angrenat si TVR Cultural . Dealtfel acolo exista si o emisiune in care o sisiita si doi imberbi ne lamuresc in spirit boianian cum stam cu istoria noastra . Nu poti respira de filorollerieni.
Da, asa este. Am vazut de cateva ori despre ce e vorba. Pare mai degraba o emisiune ideologica in care trebuie sa ne convinga de justetea unui verdict dat deja…Pe bani publici.
Si de Alex Mihai Stoenescu ce parere aveti, domnule Damian? Lucrarea acestuia despre loviturile de stat din Romania poate fi incadrata la „literatura demolatoare de mituri istorice”.
E o poveste întreagă cu cărţile lui Alex Mihai Stoenescu. Greu de răspuns la aşa întrebare într-un singur comentariu. Voi încerca în timp să scriu câteva recenzii la volumele lui. Oricum, sunt extrem de bine documentate.
Sa scrii o istorie din punctul „loviturilor de stat” e ca si cum ai scrie-o din punctul „luptei de clasa”. Adica iremediabil unilateral … :)
Ati citit cartea? Loviturile de stat sunt doar un pretext pentru a face o intreaga analiza asupra neamului romanesc si transformarile prin care a trecut. Va pun o intrebare: cum se face ca de la 1821 si pana acum, am avut atatea revolte, revolutii, lovituri de stat, insurectii?
Va sfatuiesc, iremediabil, sa cititi cartea.
Le-am citit pe toate din seria respectivă – şi cam tot la părerea aia rămân.
Adică na … cărţile conţin aspecte extrem de interesante, unele spuse oarecum în premieră ( cum ar fi descrierea amplorii sentimentelor anti-Cuza ) dar dincolo de asta, chiar folosite ca „pretext”, loviturile de stat sunt supralicitate.
Plus că România nici nu stă chiar aşa de prost la capitolul ăsta – de ex. aş zice că una din marile probleme ale Vechiului Regat este că a fost mult prea „paşnic” în perioada de după Războiul de Independenţă şi Primul Război Mondial … dar asta e deja o altă discuţie.
Ce am invatat de la Boia a fost sa gandesc. Iar cine ia totul pe nemestecate… ei bine acela nu cred ca se poate numi intelectual.
Cred ca pentru mine unul cartea lui Boia asta a insemnat, indemnul la a gandi si revelatia pe care am avut-o in anul 3 de facultate (de istorie) ca istoria e despre altceva. Ca istoria nu e despre date ani si evenimente (decat in mica masura) ci e despre societate. Iar daca voi ajunge vreodata sa predau voi incerca sa predau despre nevoia de a gandi si de a nu lua informatia de-a gata ci de a trece-o prin filtrul gandirii.
>{…}ci e despre societate.
Mmm, nu.
Despre „societate” sunt economia politică, sociologia etc. – istoria este despre date, ani şi evenimente şi mai ales despre relatarea lor cât mai corectă şi în contextul adecvat. ;)
De fapt asta e şi una din marile probleme ale lui L. Boia şi a abordării sale – fără să o spună explicit vrea să-şi „vândă cititorului” propria sa viziune asupra ştiinţelor sociale care este una … destul de puerilă. :D
Pingback:Românii n-au fost găinile Europei. Bătălia de la Posada din 1330
Da mey cu asta lati dat gata pe Boian asta. Cati dai seama cacuma oricear scrie nare dreptate ca scris un articol pe vremea comunistilor. Si dacar scrie teorema lui Pitagora nar avea dreptate. Cred ca uitat el saracu ca scris articolu ala ca altfel nu sar strofoca ca un nebun sa scrie atatea carti care nare valoare decat zero. Ce tembel. Nuca noi cu fix zero carti la activ.
Da am si eu o intrebare despre Aurelian Pop asta sau cum il cheama. El na scris/spus nimica pe vremea comunistilor? Sa uitat cineva in arhive? Na fost utecist sau pioner sau soimu patriei? Catunci iti dai seama ca orice scrie acuma nare valoare. Singura problema e catunci casa ne dam seama carei mai tare din astia doi fara valoare trebuie sa aplicam regula lui L’Hopital. Sau cum il cheama.
troll harder
Domnule Damian. Lucian Boia a declarat cat se poate de clar ca a scris dupa cum vede dansul lucrurile, subliniind lipsa sau imposibilitatea (poate exagerez) obiectivitatii in discursul istoric. „Istorie si mit in constiinta romaneasca” e o lucrare ce reflecta viziunea autorului asupra imaginarului istoric romanesc. Nu denigreaza poporul sau istoria romanilor cu nimic ci doar explica complexitatea realitatii. Imi pare rau ca va spun asta, dar ma gandesc dac anu cumva impartiti opinia directa lui I.A.Pop fara sa consultati si pe Lucian Boia. Daca Ioan Aurel Pop dezgroapa mortii citand ceva din 1976 scris de ultimul, poate nu stiati, dar acelasi a si zis ca in comunism s-a alaturat gastii de turma. Merita decapitat? e foarte usor sa judecam post-factum! Ce urmareste I.A. Pop sa „demaste” autorul sau lucrarea? Ioan Aurel Pop nu e primul care a scris o lucrare-replica pentru „Istorie si mit”, a mai fost inca unul, tot academician, care a trait aceleasi vremuri, in acelasi oras cu Pop. E vorba de Liviu Maior. P.S.: Domnul Boia a scris si alte carti. Daca cea mentionata de dvs. nu v-a placut poate ca o sa va placa celelalte. Cat despre opinia autorului, acesta a mentionat cat se poate de clar ca daca nu este criticat sau contrariat, nu-i bine. Deci orice critica e binevenita.
Domnule Damian, dar l-ați citit totuși pe Boia? Și eu aveam în cap o grămadă de prejudecăți când i-am citit prima carte: „demolatorul”, „demitizatorul” etc. Am fost surprins să văd că nu prea era vorba de așa ceva – e un autor mai echilibrat decât mulți din criticii lui. Nu am văzut să spună nicăieri că miturile sunt un lucru rău – dimpotrivă, oamenii nu pot trăi fără ele.
În al doilea rând, Boia îl menționează pe Ioan Aurel Pop, atât în prefața de la „Istorie și mit…” (unde polemizează cu una din cărțile acestuia, probabil motivul „reacțiunii” lui Pop), cât și în „Istoriile mele”, unde spune că nu i-a citit cartea, și că nu-l interesează să ducă polemica mai departe. Oricum, cam jalnic ad hominem-ul ăla al lui Pop legat de ce a făcut Boia în comunism. După război, mulți viteji se-arată.
Faptul că moldoveniștii îl folosesc mi se pare complet irelevant. Poți să te revendici și de la Tucidide și Herodot, asta nu-i face pe cei doi istorici antici vinovați de aberațiile mai mici sau mai mari pe care le debitezi.
Pingback:De ce este România altfel? Şi apoi la vot | Dealul Melcilor
Pingback:Top 10 din anul 2012 | George Damian blog
Cartea lui Pop pare a fi o reacție la faptul că Boia l-a menționat în termeni nu prea pozitivi în introducerea ediției a II-a din „Istorie și mit…” din 1999. Clujeanul s-a ofticat și „i-a scris” înapoi… o carte.
Boia mi-a fost prof. tot asa cum mi-a fost si Antohi. Amindoi se inscriu in aceeasi categorie: a oportunistilor intelectuali care au facut totul sa bata toba in ritmul dorit de unii din afara in schimbul notorietatii. Amandoi au acelasi discurs si ca ei sint multi altii pe alte segmente, gen Mungiu Pippidi, cazul de notorietate al inimii cu cur apartinind d-lui Patapievici, l-as mai adauga pe un alt prof. de la facultatea de istorie, Valentin Stan s.a.m.d.
N-are sens sa repet ce spune autorul de aici pentru ca are perfecta dreptate. Totusi ar fi de mentionat ca unul din secretele succeselor unuia ca Boia la un public naiv este tocmai faptul ca da impresia de „intelectualitate”, pentru ca are „spirit critic”. Omu’ a inteles ca un discurs ironic si acid in care se creaza (voit si constient) in mintea cititorului sau a auditoriului (erau studenti, colegi de-ai mei fani Boia) ca cine nu adera la „critica” este un troglodit, ne-intelectual ramas in urma cuceririlor Occidentale, va prinde intotdeauna. Romanii au o mare problema: sint snobi. Si sint snobi chiar si atunci cind asta se intoarce impotriva propriului lor interes….national. Nicaieri in est-ul Europei nu exista un auto-dispret atit de mare fata de propria tara si de propriul popor si de propria istorie cum este la noi. Iar asta creaza un adevarat cerc vicios: autodispretul slabeste coeziunea sociala (cita o mai fi existat dupa caderea comunismului) si aceasta slabiciune da apa la moare criticilor ‘intelectualisti’, care genereaza si mai mult auto-dispret, si tot asa……
De altfel cazul acelui articol al lui Boia din perioada comunista nu este singurul. Eu i-am prins pe studentii care la rindul lor prinsesera ultimii ani de comunism. Boia a fost sef cu propaganda (comunista,evident) pe facultate, un post pentru care s-a oferit, nu a fost obligat sa-l preia. Dupa cum stiti, cei cu propaganda erau cei mari pupincuristi ai regimului comunist. Este de notorietate printre fostii studenti ai Facultatii de Istorie care l-au prins in perioada 1989-1990 ca, dupa revolutie, la primul sau curs, Boia a aparut in fata clasei si si-a rupt carnetul de membru de partid si a tinut un discurs emfatic apropo de anti-comunismul sau (??) de dinainte de 89.
Ca sa nu mai vorbim de conduita lui in facultate cu studentele…dar deja intram in barfa.
NUmai faptul ca i se da atentie unei astfel de carti in timp ce cea a academicianului Pop este lasata sa cada in uitare sau este lasata numai in seama unui public autorizat si deci minuscul, fara impact, ar trebui sa dea de gindit apropo de ideologizarea si politizarea mediatica in care traim….aici da, se poate arata „spirit critic” si nu doar ingerand ceea ce mainstream-ul ne prezinta ca fiind viabil.
Multumesc pentru aceste observatii, excelente!
Foarte bune precizările dumneavoastra .Mulțumim !
Cartea domnului Ion Aurel Pop o gasiti aici: http://www.scribd.com/doc/95168387/Pop-Ioan-Aurel-Istoria-Adevarul-Si-Miturile-2002
” cartea lui Lucian Boia a lansat în societatea românească o teză teribil de nocivă: „istoria românilor? nu există dom’le! am fost nişte pădureţi călcaţi pe cap de primii veniţi, n-au existat nici un fel de victorii, au fost toate inventate de comunişti!”
Fix „Istorie şi mit în conştiinţa românească” citesc în momentul de față și să mor eu dacă am găsit vreun pasaj în care să susțină așa ceva. Dacă tot vrei să faci o critică serioasă, vino și tu cu pasaje concrete, altfel riști să te faci de râs.
Fiecare tara are un demolator de mituri. Pentru Israel este Finkelstein, care face practic varza tot vechiul testament (David n-a existat, la fel nici robia egipteana si fuga, Ierusalimul era un sat samd), culme cu argumente beton.
De spun de el? Pentru ca printre primii care au folosit istoria (sau miturile :) ) în justificarea unor actiuni au fost evrei cu proiectul lor sionist. Nici ardelenii n-au stat mai prejos, argumentând latinitatea poporului român, pentru a-i obtine o soarta mai buna, si îmbracând de nevoie sutana unirii cu Roma.
Bun.
Una dintre cele mai mari critici care le-am vazut prin presa si pe internet, este ca jurnalistii si alti neofiti înghit cu polonicul afirmatiile veleitare ale lui Boia, dar istoricii seriosi sunt rezervati (ceea ce spune multe). Deseori este asociat altui scriitor (caruia i se neaga studiile de istorie :) ), Alex Stefanescu.
Eu sunt pasionat de istorie de mic, si am pus întrebari jenante (dpdv politic) privind unele informatii din manualele de istorie. Ca mine sunt destui, vad si pe aici destui comentatori, dar noi acestia, chiar adaugând pe specialisti, suntem putini.
Cei mai multi sunt ramasi cu informatile din liceu, completate de wikipedia (la nevoie :) ), de pe youtube sau de pe la televizor. Astfel prostii de genul Secretele dacilor si similare sunt cu mult mai cunoscute decât teze de doctorat sau lucrari stiitifice.
De ce?
Pai în primul rând, ele nu sunt accesibile publicului larg. Lucrari importante exista doar în cercuri restrânse, cum ar fi arhivele armatei, ale academiei samd. Ca outsider, nu pot fi accesate.
În al doilea rând, sunt scrise „ermetic”. Nu tot jmekerul stie sa cieasca o teza de doctorat, presarata din belsug cu termeni de specialitate, sau un tratat istoric.
În al treilea rând, le lipseste partea de senzational, iar unele subiecte sunt complet anoste.
Si last but not least, nevoia de a combina multe surse documentare pentru a sintetiza o informatie punctuala, munca pe care majoritatea o evita, din cauza disconfortului intelectual produs; e mai simplu sa iei de-a gata de pe youtube sau siteuri de scandal informatii gata „digerate”.
Cartile de specialitate scrise de cineva cu darul scrisului au un succes mult mai mare decât cele scrise parca în „standard clauses” (limba de lemn).
Ambele cărţi se găsesc la următoarele adrese:
Boia
http://fr.scribd.com/doc/40558134/Lucian-Boia-Realitate-Si-Mit-in-Constiinta-Romaneasca
Pop
http://fr.scribd.com/doc/95168387/Pop-Ioan-Aurel-Istoria-Adevarul-Si-Miturile-2002
Lucian Boia a scris sincer. Sa se termine cu pupincuristii! Ne-am complacut generatii intregi sa laudam si sa ne placa laudele, osanalele. La noi , la romani, istoria a fost scrisa mai ceva ca-n „1984”( G.Orwell). Am impresia ca aceasta carte i-a suparat rau pe pupin…
Pingback:Cazul Lucian Boia. Demitizarea demitizatorului | Adevarul despre daci
Lucian Boia si-a facut doctoratul in istorie la Budapesta, pe banii lui Soros. Ati gasit pe undeva pe internet detalii despre familia si viata academica a lui Boia? Gasiti doar o insiruire de carti scrise si mai nimic despre om, ceva care sa-i explice caracterul. Dar si despre cartile lui, iata un link superb cu adevarat, al carui continut merita savurat! http://mateiudrea.wordpress.com/2013/02/08/de-ce-nu-este-romania-altfel-adevarurile-lui-lucian-boia/
Pingback:Cazul Lucian Boia. Demitizarea demitizatorului | Dan Tanasa Blog
Pingback:Cartea lui Lucian Boia „De ce este România altfel” nu este altceva decât o păcăleală de marketing. | Adevarul despre daci
Nu mai pot fratilor m-ati spart cu acest Lucian Boa!
Deja vad ca are zeci de fani. Cat costa o carte de-a dumisale?
n-am citit cartea lui boia, si nu as putea spune multe chiar daca as fi citit-o, din cauza ca nu am studii de specialitate dar nici cartea lui ion aurel pop nu m-ar convinge de nimic din moment ce a fost in stare sa certifice ca ponta nu a plagiat!!! si a fost facut rector pentru aceasta fapta de mare istoric.
Pingback:Lucian Boia şi Luca Niculescu: "Eminescu, se pare, era român" iar Ştefan cel Mare vorbea "limba moldovenească" - Ziaristi Online | Ziaristi Online
Interesant articol, dar prefer pe Boia decât pe Ioan Aurel Pop. Referitor la activităţile lui Lucian Boia din perioada comunista.Toţi istoricii trecuţi de 60 de ani s-au supus regimului, existau nişte riscuri enorme la care se expuneau dacă susţineau contrariul ideilor cerute de PCR. Nu cred că era nimeni dispus să sufere represaliile regimului pentru demitizarea istoriei. În mod evident, după 1989, majoritatea au luat istoria de la 0 şi au rescris-o. Aportul major îl are Boia, urmat de o generaţie de istorici care nu au „servit” sub comunism: Bogdan Murgescu, Marius Diaconescu, Marian Coman, Alin Ciupală, Florin Müller, Ov. Cristea, Simion Câlţia, Ad. Cioroianu, Luminiţa Murgescu, Laurentiu Constantiniu ş.a.m.d