Aflu de aici despre o distopie scrisă de un român, Ion C. Pena, în 1938 și comparată cu scrierile ulterioare ale lui George Orwell (Ferma animalelor, 1984). Se spune în articolul citat că Ion C. Pena a anticipat evoluția sistemului comunist al lui Nicolae Ceaușescu, ceea ce este eronat în mare măsură.
Fără să fi citit scrierile distopice ale lui Ion C. Pena rezum ideile lui principale din ceea ce am găsit în articolul de la care am pornit și pe Wikipedia despre imaginara societate Fantazia locuită de fantazieni:
- naționalizarea mijloacelor de producție trecute în proprietatea statului, pământul organizat în cooperative agricole
- controlul statului asupra educației împănată de ideologie
- cultul personalității conducătorilor
- controlul economic printr-un mecanism de devaluare permanentă a monezii astfel încât să nu mai fie posibilă acumularea de capital
De fapt ceea ce avem aici sunt condițiile esențiale pentru o societate totalitară, indiferent dacă este de factură comunistă sau nazistă. Ideea este de control total și implicare a statului în toate aspectele vieții sociale, economice și private.
Nu vreau să micșorez meritele lui Ion C. Pena, însă ceea ce a făcut el nu era neapărat ieșit din comun în România anilor 30. Granița directă pe Nistru cu Uniunea Sovietică și confruntarea permanentă cu acest stat încă de la crearea lui în 1917 i-au făcut pe români să fie extrem de conștienți de semnificațiile totalitarismului de factură sovietică. Experiențele românilor cu extremiștii (bolșevicii) sovietici au fost unele directe între anii 1917-1919 când armata română a dus lupte cu ei. A existat și experiența terorismului bolșevic de la Odessa din 1918 (unde au fost ținuți ostatici mai mulți parlamentari români), a existat și experiența valurilor de refugiați din Ucraina sovietică în anii 1920, mai apoi în timpul Holodomorului (foametea organizată de Stalin pentru zdrobirea ucrainenilor și realizarea cooperativizării). Nu mai vorbim de atacurile teroriste organizate periodic în Basarabia între anii 1918-1924, atentatul cu bombă de la Senatul din București etc.
Societatea românească interbelică în ansamblu era extrem de bine informată și conștientă de ce însemna bolșevismul sovietic, despre modul în care funcționa statul totalitar de la est de Nistru. Ion C. Pena a luat toate aceste informații și le-a sintetizat într-o formă literară, o distopie, gen literar vechi de sute de ani. Talentul lui literar cam lasă de dorit din ce înțeleg și oricum nu ar fi fost cel mai promovat scriitor în România intrată în orbita Uniunii Sovietice. Cel mai probabil dacă nu murea pe front în 1944 ar fi putrezit într-una din pușcăriile comuniste drept răsplată pentru micile lui scrieri.
Merită făcută o comparație cu George Orwell – care a devenit din comunist unul dintre cei mai aprigi dușmani ai comuniștilor. Iar asta se datorează experienței de pe frontul din Spania unde a luptat de partea republicanilor și a avut șansa să îi cunoască pe consilierii sovietici cekiști care puseseră ochii pe el. A avut noroc să scape cu viață și să nu primească un glonț de Nagant în ceafă printr-o pivniță din Barcelona. Perspectiva lui Orwell asupra totalitarismului sovietic a fost una de ziarist, de ansamblu asupra întregii societăți, plus el a avut acces la informații despre ultimele invenții tehnologice (precum ceea ce urma să devină televizorul) – de aici a rezultat tabloul general din cartea 1984.
Ion C. Pena pe de altă parte era economist de meserie – de aici accentul lui asupra sistemului economic din viitorul stat totalitar pe care îl prefigura în România. Ideea scoaterii banilor de sub controlul persoanelor private prin sistemul de devalorizare permanentă nu era nouă în anii 1930, era cuprinsă în ansamblul ideilor economice aflate în circulație. Chiar era pusă în practică în statele totalitare existente – în Uniunea Sovietică prin sistemul cartelării tuturor produselor, inclusiv a hainelor; în Germania nazistă prin sistemul monetar în care existau pe lângă bancnotele cu destinație generală diverse emisiuni de note bancare cu valoarea exprimată în mărci, dar care nu puteau fi folosite decât pentru anumite plăți (de exemplu în scop turistic; un fel de cecuri de călătorie).
Același lucru se întâmplă azi cu digitalizarea monedei – este scoasă de sub controlul persoanelor private și nu mai poate fi tezaurizată. Toate garanțiile bancare și guvernamentale își pierd instantaneu valoarea în fața unei crize serioase, vedeți ce s-a întâmplat recent în Grecia cu banii cetățenilor din bănci. La fel și achiziționarea/ deținerea de bunuri imobile este din ce în ce mai dificilă/ mai descurajată. Un cetățean cu averea în monezi de aur, stăpân pe casa lui și câteva hectare de teren (eventual și posesor al unor arme de foc) este mai greu de controlat.
Și un gând care m-a străbătut în timp ce scriam rândurile astea: un sistem totalitar nu are neapărat nevoie de o ideologie cum a fost cea comunistă sau cea nazistă. Un sistem totalitar poate fi totalitar doar de dragul totalitarismului și în numele eficienței și evidențelor științifice. Dacă ”știința zice că” e mai bun un sistem totalitar cine suntem noi să ne opunem ”științei”?
Dar asta este o altă discuție.
Deci U.S.A. Asta-i casa mea,pamantul meu si Coltul meu 45.
Ideologia este necesara pentru a mâna cetatenii de buna voie spre acel „paradis”.
Altminteri este nevoie de forta, iar asta costa si rezultatul poate fi impredictibil. Atât pe termen scurt cât si pe termen lung.
De aceea exista propaganda sovietica cu al ei Ilie Ehrenburg, si tot de aceea existau si acele gulaguri. Ca la medicamente: efect sinergistic.
Din ce văd că se întâmplă în prezent merge și fără ideologie, sau cu un minim ideologic absolut difuz.
Subtirel comentariul si am convingerea ca ai facut-o tocmai pentru ca articolul era scris de Dan Alexe. Imi aduc aminte ce polemica ai iscat cu el atunci cand a facut un comentariu fara sa fi citit textul cu pricina. Atunci aveai dreptate, dar nu acum. Tu esti in aceeasi situatie, mai rau o dai de gard rau cu experienta romanilor vizavi de economia si viata sociala in Soviete. Cati romani vizitasera Rusia sovietica si apoi URSS ca sa poata comenta exact? Cand s-a aflat de foametea din Ucraina?
Nu numai ca nu ai inteles textul lui Dan Alexe, dar incercarea de a-l trimite in ridicol prin remarca ta, asupra scrierii lui Pena pe care nu te-ai obosit sa o citesti, dar o comentezi dupa wiki, „eronat in mare masura” e un bumerang impotriva ta. Tu esti in eroare totala pentru ca habar nu ai de scrierea respectiva si nu ai inteles elementele de diferentiere intre Pena si Orwell. Cum ai inteles ca Pena era netalentat? De pe wiki sau a comentat prof.Cazacu?
Cat priveste remarcile tale vizavi de moneda trebuie sa retii ca aceasta se bazeaza pe incredere. Yuanii mongoli au implementat la scara larga moneda de hartie intr-o lume sceptica si dominata de etalonul monetar. Iti dai seama cum a fost privit la inceput Kublai Khan? Pesemne si atunci exista un Isarescu prin hanatele mongole sa spuna ca nu e bine.
Atata timp cat aceasta s-a bucurat de incredere si mongolii au detinut controlul masei monetare totul a fost ok. Incredere + controlul masei monetare= garantie.
P.S Ai descoperit si gaura din roata cu „un sistem totalitar nu are neaparat nevoie de ideologie”. Cugeti, deci existi.
Ca în majoritatea cazurilor de până acum comentezi fără sens.
Ideologia este absolut necesara pentru fidelizarea membrilor fractiunii la putere (Inner Party ca sa-l citam pe Orwell). Aceasta fiind o minoritate, nu conteaza dpdv filozofic.
Pentru ceilalti, masele, este necesara sau ideologia, sau gulagurile sau alte forme de represiune, sau ambele.
Am citit Moneda Fantazienilor.
A fost scrisa în 1938 si vorbeste în coordonate temporale de Rusia (1924, 1925, 1930, 1945, 1954 etc.) dar în practica (cifre, mai ales) este vorba despre România. În special dupa 1941 au aparut în tara nenumarate materiale despre „raiul sovietic”, în special obtinute de la basarabenii care ramasesera acolo dupa 1940. Pena n-a calatorit niciodata în URSS de aceea daca idelile sale privind reforma din 1924 sunt distilate din reforma agrara din 1921 (de ex. exproprierea suprafetelor peste 100ha) si a lui Stolîpin (modul de repartizare apoi de colectivizare), cele privind anul 1930 respectiv 1945 (el murind în 1944) au ignorat marea foamete generata de suita de reforme sovietice, mai ales în Ucraina vecina.
Se exagereaza mult cu anticiparea cooperativelor si cu precedarea lui Orwell. Pena a dat dupa ideile sale o solutie problemelor identificate în cei 15 de ani ce au urmat reformei lui Ferdinand (a scris-o în 1938).
Daca Pena a anticipat ceva, este de fapt (re)orientarea spre sistemul comunei primitive, unde tot tribul exploata în comun resursele ce apartineau întregului trib. Idee deloc noua la acea vreme, fiind folosita în kibbutzuri (desigur, fara succesul preconizat, acestea ar fi devenit falimentare fara injectia masiva de capital din diaspora, mai ales SUA) .
Personal cred ca Pena a vrut doar sa puna fata în fata doua sisteme, cel personal (tipic românesc) contra celui colectiv, si sa le enumere avantajele si dezavantajele pe termen lung, bazate pe directa observatie a situatiei taranilor români (a fost perceptor, deci stia foarte bine si cum e distribuita averea si cum este obtinuta ea).
Pe de alta parte, lui Orwell, cunoscând îndeaproape sistemul sovietic în cea mai crunta perioada de represiune din cele multe, i-a venit usor sa povesteasca despre avansarea nemeritata a porcilor spre conducere, deturnarea câinilor de la protectia grupului la cea personala a nomeclaturii, discrepanta dintre lozinci si realitate etc precum si sa concentreze într-un concept unic la vremea aceea ideea aparatului spion si propagandist (teleecranul).